vineri, 30 ianuarie 2009

Obezitatea

Explicatia populara a obezitatii este bazata pe „teoria galetii”. Aceasta ipoteza afirma ca organismul uman este ca o galeata: hrana pe care o punem inauntru umple galeata, iar exercitiile pe care le efectuam golesc galeata. Astfel ca, oamenii care cresc in greutate isi umplu de fapt in exces si-si golesc prea putin galetiile. Mesajul care ne-a fost bagat pe gat este ca mancam de fapt mult prea mult si facem mult prea putine exercitii fizice. Dar este mult mai mult decat atat!
Aceasta teorie presupune ca toate caloriile pot fi tratate in mod egal, ca toate au acelasi impact asupra sanatatii si bolilor. Ea omite sa ia in considerare diferentele dintre mancarea produsa intr-un mod sanatos si mancarea produsa intr-un mod nesanatos. Omite sa ia in considerare diferenta dintre calitatile particulare asociate cu fiecare categorie de mancare. Uita sa ia in considerare nevoile reale ale corpului uman. In primul rand, ignora totii ceilalti factori care contribuie la aparitia obezitatii pe langa consumul excesiv de mancare si lipsa de exercitiu. Teoria galetii pleaca de la presupunerea ca toate procesele organismului sunt intacte si se desfasoara normal intr-o persoana care devine obeza, dar situatia nu pare sa stea asa.
Va trebui sa renuntam la ideea ca obezitatea este rezultatul unor mecanisme fiziologice normale. Pentru ca organismul sa produca acel tip de acumulari patologice ce apar in cazul obezitatii, trebuie ca el sa se afle intr-un mod de functionare diferit de cel normal. Lucrurile se petrec ca si cum corpul ar functiona intr-un mod de supravietuire, creand astfel acest tip de corp obez ca pe o ultima incercare de a pastra viata in conditii neobisnuit de aspre, atat interne cat si externe. Cu siguranta exista o multime de perturbari functionale, de anomalii hormonale si metabolice si de influente patogenice. Banuiala mea este ca nu poti lua o persoana normala, sanatoasa si sa o transformi intr-un individ obez doar prin supra-alimentatie si lipsa de exercitii fizice.9
Printre alti posibili factori implicati in obezitate se numara si multiplele deficiente nutritionale, disfunctionalitati ale organelor, dependentele, depresia, epuizarea si sentimentele de gol psihologic si spiritual. A spune unei persoane obeze ca trebuie sa manance mai putin si sa faca mai multe exercitii este mult prea simplist pentru a putea constitui o stategie eficienta in combaterea acestei probleme complexe. Si acesta este exact punctul in care ne aflam in acest moment. Este necesar sa realizam o evaluare completa a situatiei si sa luam in considerare toate aspectele cu care ne confruntam.
Oamenii devin obezi dintr-o multime de motive, sau mai degraba ca rezultat al unor factori multipli. Este de asemenea adevarat faptul ca trebuie sa examinam mai indeaproape ceea ce mancam: care mancaruri le consumam mai mult si care mai putin. Consumul de grasimi ne face cu adevarat mai grasi? Oamenii au mancat o multime de grasimi pentru o lunga perioada de timp. Anumite culturi isi extrag 70% din calorii din grasimi si acest lucru a fost adevarat pentru multe generatii timp de mii de ani.10
De ce acum avem atit de multe probleme cu ele? Dintotdeauna am consumat grasimi in mancare – acest lucru nu s-a schimbat. Lucrul care s-a schimbat este tipul de grasime pe care il consumam. De exemplu, consumul de grasimi din lapte a scazut constant in ultimii ani. In mod asemanator, consumul de ulei de nuca de cocos a scazut in mod abrupt comparativ cu o perioada de doar cateva decenii in urma. Intre timp, consumul de uleiuri vegetale a crescut extrem de brusc11 – fara indoiala datorita faptului ca acest tip de grasimi (in special uleiurile hidrogenate si cele partial hidrogenate) constituie ingredientul principal in multe dintre mancarurile preambalate pe care le cumparam de la supermarket.
Un alt ingredient dubios care este deseori gasit alaturi de uleiurile vegetale hidrogenate este siropul cu un continut mare de fructoza obtinut din porumb. La ora actuala consumam din aceste doua ingrediente mai mult decat niciodata. Experienta mea in tratarea unor bolnavi de obezitate in cadrul unei practici clinice „alternative” sugereaza ca obezitatea prezinta iun scenariu mult mai complicat decat simpla absorbtie a unui exces de calorii si lipsa de exercitiu.
Examinarea bolnavilor mi-a aratat ca nu este vorba doar despre un exces de tesuturi, ci sunt prezente in acelasi timp si mari deficiente. In stiinta occidentala am compara aceste tipuri de deficiente cu lipsa de vitamine, minerale si enzime si cu epuizarea glandelor endocrine. In practica clinica este de asemenea foarte obisnuit sa vedem pacienti cu o acumulare excesiva de reziduuri corporale si concomitent cu o deficienta de elemente necesare unei bune sanatati. Procesul prin care aceasta transformare are loc are anumite caracteristici care coincid cu modul de viata american si cu ideologia occidentala. Este inerent in alegerile noastre nutritive, in modul in care avem grija de corpurile noastre, in modul in care abordam propriile emotii, munca, nasterea copiilor si asa mai departe. De multe generatii nu am mai avut o abordare cu adevarat constienta si sanatoasa asupra vietii.
Problema nu se limiteaza pur si simplu la grasimea acumulata. Trebuie sa luam in considerare faptul ca mancarurile procesate si preparate pe care le cumparam de la supermarket nu sunt la fel de usor de digerat ca si echivalentele lor naturale. Drept rezultat, exista multe lucruri care sunt absorbite prin intestin in sange, si care nu pot fi asimilate prin intermediul functiilor normale ale corpului. Obezitatea este o combinatie de acumulari din acest tip de materiale nedigerabile cuplata cu energii corporale epuizate, rezerve endocrine epuizate si o capacitate digestiva slabita. Rezultatul final este o pierdere a complexitatii la nivelul intregului sistem; corpul se transforma intr-o punga de gunoi plina cu lucruri de care nici nu are nevoie si nici nu este capabil sa le digere sau sa le elimine. In exterior, putem vedea ca lucrurile sunt in mod clar diferite. Nici macar nu le mai spunem grasi, pentru ca stim ca este vorba despre altceva. „Celulita”, „deseuri in corp”, „pneu de rezerva”, „burta de bere”. Chiar si in limbajul comun stim ca este vorba despre altceva decat despre niste depozite normale de grasime.
Grasimea din corpul unui obez are de fapt o chimie diferita de aceea gasita in corpul unei persoane sanatoase. Fiecare celula din corpul unei persoane (fie ea obeza sau nu) are o anumita cantitate de grasime in ea. Membrana celulara care formeaza bariera care defineste fiecare celula este numita invelis fosfolipidic si este compusa din grasime – intr-o celula sanguina tipica se gasesc aproximativ 30% grasimi saturate si 30% grasimi nesaturate. Aceasta inseamna ca exista un invelis din molecule de grasime care formeaza suprafata oricarei celule.
La fel cum un balon pastreaza aerul in interior, tot asa membrana celulara contine toate componentele celulei. Fiecare celula din corp este construita in acelasi mod. La nivelul membranei celulare se desfasoara o intensa activitate. Hormonii si alte molecule se ataseaza de membrana si fac ca celula sa se angreneze in toate functiile esentiale ale vietii. Tot ceea ce ii este necesar celulei pentru a putea functiona si supravietui trebuie sa treaca prin membrana. Membrana celulei trebuie sa actioneze ca o „bariera de selectie”, ceea ce inseamna ca trebuie sa permita in mod selectiv anumitor molecule sa treaca prin ea, prevenind in acelasi timp trecerea materialelor nedorite.
Aceste membrane au nevoie de o aprovizionare constanta cu noi molecule de grasime, pentru a le inlocui pe cele care au fost pierdute prin intermediul diferitelor procese. Trebuie sa existe disponibila o combinatie potrivita de grasimi saturate si nesaturate, de buna calitate, in scopul de a asigura functionarea corecta a acestor structuri complexe. Daca nu sunt prezente in sange moleculele de grasime potrivite, corpul va incorpora orice fel de molecule de grasime disponibile. In cazul oamenilor obezi, membranele celulare contin un amestec denaturat de molecule de grasime.12 Drept rezultat celulele nu mai sunt capabile sa functioneze normal. Membrana nu mai poate functiona ca o bariera selectiva, iar celula lasa sa intre inauntrul ei orice pluteste in fluxul sanguin. Pe masura ce moleculele de grasime sporesc din ce in ce mai mult, ele permit acumularea a si mai multe lipide necorespunzatoare.
Anumite componente sanatoase cum ar fi de exemplu lipazele enzimatice, care descompun moleculele de grasime, sunt in mod clar absente. Grasimea in sine poate fi utilizata ca zona de depozitare a substantelor solubile in grasime, multe dintre toxinele din mediul inconjurator fiind solubile in grasime: ele sunt „uleioase” in opozitie cu cele „apoase”.
Drept rezultat, tesuturile grase acumuleaza aceste deseuri toxice si le depoziteaza un timp nedefinit. Grasimea este capabila sa isi sintetizeze propriile substante potential toxice: estrogenul de exemplu este produs de catre tesuturile de grasime atat la femei cat si la barbati. In timp ce pentru o buna stare de sanatate este esentiala o cantitate echilibrata de estrogen, atunci cind acesta se gaseste in cantitati prea mari poate provoca tot felul de probleme. Estrogenul contribuie la cresterea si construirea tesuturilor astfel ca ajuta la mentinerea grasimii in organism. De asemenea el este un potential factor de crestere a tumorilor.

Niciun comentariu: