vineri, 30 ianuarie 2009

Bauturi fierbinti si bauturi reci

ceaiurile sint pe locul doi in lume in ceea ce priveste consumul, imediat dupa apa • fie ca sint fierbinti, fie ca sint reci ceaiurile se prepara usor fiind adevarate racoritoare in zilele de canicula • arborele de ceai are proprietati terapeutice fiind considerat de chinezi mai bun decit vinul deoarece fortifica si invioreaza
Plecata din China si India, infuzia din frunze de ceai este o bautura care astazi poate fi gasita in orice colt al lumii. Cuvintul „ceai" care a patruns in Europa, a fost preluat din limba chineza, „cha". Desi orice infuzie sau decoct din plante medicinale poarta numele generic de ceai, totusi, prima data cind se vorbeste de planta ceai este in Antichitate. Legendele indiene, chineze si japoneze pomenesc ca bautura preparata din plante ar fi aparut la facerea Pamintului si Cerului. Oricit de departe in trecut s-ar intinde, insa, istoria aparitiei acestei bauturi, astazi ea este savurata de aproape toti oamenii pamintului, iar in unele state a devenit chiar o bautura traditionala. Ceaiul are si virtuti terapeutice fiind utilizat atit ca aliment, cit si ca medicament. In ce priveste consumul, aceasta licoare ocupa al doilea loc in lume, dupa apa.
Cum se prepara ceaiul
Intr-un vas de ceramica, smaltuit, se pun frunzele de ceai: cite o lingurita pentru o portie si deasupra se toarna putina apa cit fruznele uscate sa se umezeasca. Apoi se toarna 30 ml apa clocotita pentru fiecare ceasca de ceai. Se acopera vasul si se infasoara intr-un prosop pentru a se pastra cit mai bine caldura. Se lasa la infuzat 10-20 de minute, apoi infuzia concentrata obtinuta se strecoara si se portioneaza, adaugindu-se apa fiebinte pentru a obtine portiile. Ceaiul preparat in acest mod isi pastreaza calitatile si aroma.
Ceaiul, o planta miraculoasa
Arbustul de ceai, Thea sinesis, are o inaltime de pina la 18 m fiind cultivat in foarte multe tari. Florile ceaiului chinezesc sint albe si foarte parfumate, fiind, de multe ori, cultivat in gradinile japoneze pentru frumusetea lor. De la arbustul de ceai se recolteaza frunzele care au un continut bogat in teina si teofilina. Frunzele proaspete mai contin o cantitate mare de vitamina C, dar si alte vitamine: P, B2, precum si saruri minerale. In ce priveste frunzele uscate, acestea au un continut bogat in taninuri. In plus, aroma ceaiului contine aproximativ 450 de constituenti. Datorita acestor principii active, ceaiul este un tonic general si cerebral, previne aparitia sclerozei vaselor sanguine si este vasodilatator. Mai mult, ceaiul inlesneste digestia si are proprietati astringente. De aceea este recomandat pentru inlaturarea starilor de oboseala generala si intelectuala, prevenirea arterosclerozei si diareei. De obicei, ceaiul este utilizat simplu, sub forma de infuzie, iar in ultima vreme este amestecat cu diverse arome de fructe sau plante pentru a potenta gustul acestuia. Insa un ceai adevarat poate fi consumat numai din frunzele de arbust de Thea sinesis, preparat in diverse moduri, astfel incit acesta sa pastreze o anumita savoare si aroma. Chinezi afirma ca ceaiul e mai bun decit vinul, deoarece, fortifica si invioreaza, nu provoaca ameteala si e mai bun decit apa, fiindca nu este vector de boli infectioase.
Ceaiul este recomandat bolnavilor de ulcer: infuzia preparata se amesteca cu lapte in parti egale. Laptele precipita taninurile din ceai, iar ceaiul precipita protidele. Astfel, laptele devine un aliment mai usor digerabil. Pentru caldurile lunii lui cuptor ceaiul fierbinte sau ceaiul rece este un excelent racoritor, dar in acelasi timp, sa nu uitam ca fortifica si organismul.
Plante si fructe pentru ceai
Bauturile calde sau reci, fierbinti sau cu gheata pregatite din infuzii sau decocturi de plante medicinale sau din fructe sint pretioase in perioada calduroasa. Constituie excelente racoritoare si vitalizante, alunga oboseala si sint calmante. In lunile de vara ceaiurile din fructe sint binevenite. Astfel din caise, piersici sau visine se pot prepara bauturi reci sau fierbinti. Fructele se curata de seminte, iar pulpa se pune intr-un vas peste care se adauga cite 1-2 lingurite de miere de albine pentru fiecare 200 ml apa clocotita. La urma se toarna apa fierbinte. Se lasa acoperit 10 minute, apoi se pune in pahare impreuna cu fructele. Se bea fierbinte. Daca se doreste bautura rece se lasa la racorit, apoi se adauga gheata pisata.
In acest fel se pot bea si ceaiurile din plante medicinale. Se preapra infuzii sau decocturi care, consumate fierbinti sau reci, pot fi indulcite cu miere de albine si inmiresmate cu polen.

Niciun comentariu: