vineri, 30 ianuarie 2009

Doar un copil sa mai fim

O noua lume, un nou inceput sau o continuare a ceea ce am fost odata...
Liniste... nimic altceva decat “eu”duplicat... Ma uit in oglinda si vad un copil care incearca sa tina in brate un om matur. Strange tare din dinti si spera sa il poate cuprinde cu manutele lui delicate si sa nu ii mai dea drumul niciodata. Mai are de trait inca 7 vieti pentru ca visul sa-i devina realitate... e deabia la a doua asa ca mai spera. Prezentul e cel care are intaietate. El e cel mai important ,caci fara el nimic nu ar mai fi… Trec secundele pe langa micutul om ca si cum ar trece pe langa cineva necunoscut si totusi... parca din suta in suta de secunde, timpul se opreste si arunca o privire in urma. Undeva a ramas ceva de care ne vom aminti cu drag si dupa care vom tanji. Nu stiu unde este acel ceva, probabil e pierdut in umbra si prinde viata doar atunci cand este activata raza de lumina din sufletul omului. E ca si cum ai apasa pe un buton si dintr-o data esti cuprins de amintiri care curg unele dupa altele la fel ca niste imagini sustrase parca dintr-un film. E propria viata, viata din urma actualei, doua notiuni distincte care au un numitor in comun: sufletul. Acesta in esenta este acelasi, desi pare schimbat cu timpul. Spirala ce il inconjoara este insasi copilul de la inceput, acel copil care numai daca iti zambeste, iti aduce lumina si caldura. Esti transpus intr-o lume unde totul ti se pare a fi posibil. Aici domneste dezvoltarea simturilor catre frumos, catre puritate, catre inocenta, catre un albastru senin fara urmele de negru ale zilei cotidiene.
in fiecare din noi mai exista un copil, trebuie doar sa acceptam acest lucru si sa ne bucuram de fiecare zi asa cum s-ar bucura si el. Noi si copilul din noi suntem una si acceasi persoana ,suntem un miracol, doua substante combinate a caror reactie chimica da nastere fericirii.
Te simti bine in propria piele ,mai ales atunci cand simti in adancul inimii pulsul viu al amintirii copilului din tine

Niciun comentariu: