Compresele

Bunicile si strabunicile foloseau frecvent compresele cind isi tratau copiii, nepotii si pe cei apropiati de diverse boli. Astazi asistam la revenirea triumfala a acestei metode, prin care putem trata cu succes febra, procesele inflamatorii, convulsiile.

Compresele umede pot fi reci sau calde. Ele sint destinate sa racoreasca, sa incalzeasca sau sa produca sudatie. Este bine, inainte de a apela la tratamentul cu comprese, sa consultam un medic.

Iata citeva tipuri de comprese

O compresa ce poate fi rece sau calda (dupa nevoi), care se aplica pe git, piept sau abdomen, este cea prezentata mai jos: o bucata mare de pinza de in (sau bumbac) se inmoaie in apa rece (vara) sau in apa calda (dar nu fierbinte) iarna, se stoarce bine si se aplica pe corp. Peste ea se pune o basma (sal) din lina, care se asaza pentru a acoperi bine compresa, astfel incit sa nu patrunda aerul.

Gitul este bine sa fie acoperit separat cu un fular. Compresa se tine 45-60 minute. Daca este pusa pentru a racori, se umezeste din nou (daca este pentru a incalzi – nu se mai umezeste). Dupa ce se inlatura compresa, pacientul se imbraca intr-o bluza uscata (tricou) din bumbac si ramine in pat, bine invelit, timp de 30-40 minute.

Aceeasi compresa pentru spate se va pregati in acelasi fel, dar se va intinde pe pat intii salul de lina, apoi pinza umezita si bine stoarsa, iar pacientul se culca cu spatele gol peste aceasta. Are un efect foarte puternic in durerile de mijloc si coloana, in circulatia sangvina dificultuoasa sau in stari de febra mare. De asemenea, aceste comprese dau rezultate in hipertensiune, ipohondrie, dar si eliminarea gazelor.

Compresa pe abdomen: se aplica pinza, inmuiata in apa, bine stoarsa, impaturita, pe partea inferioara a abdomenului. Bolnavul trebuie sa stea intins pe spate, in pat. Peste compresa se infasoara o basma de lina. De fapt, compresa pe abdomen se poate pune succesiv cu cea de pe spate, sau simultan, pentru a avea un efect mai puternic.

Dupa ce se aplica pe abdomen compresa se sta intre 45 de minute si doua ore. Dupa o ora se umezeste din nou compresa. Se poate folosi apa rece, apa cu otet sau fiertura de paie de ovaz sau de fin. Aceasta compresa imbunatateste circulatia sangvina, ajuta digestia si este un remediu in colicile digestive.

Dupa opinia medicului Knipe, compresele sint cele mai potrivite in febra si procesele inflamatorii insotite de febra, caci apa rece este suficienta pentru a racori, fara sa socheze organismul, asa cum se intimpla la utilizarea pungii cu gheata.

Compresa calda pentru durerile de mijloc: se inmoaie in apa calda (+45 grade Celsius) o bucata de pinza si se stoarce bine. Cu ea se infasoara mijlocul – de la un sold la altul – si apoi, peste compresa, se leaga o fisie de pinza de in sau bumbac, uscata. Deasupra se infasoara bolnavul cu un sal sau fular de lina. Compresa se mentine 45 de minute.

Compresa pentru gambe. Pe fiecare gamba se infasoara cite o bucata de pinza de in sau bumbac, inmuiata in apa rece (la 15-20 grade Celsius) si bine stoarsa. Piciorul se infasoara de la genunchi pina la glezna. Peste pinza uda se infasoara cite o fisie de pinza uscata, peste care se pune cite un prosop. Labele se incalzesc in mod obligatoriu cu ciorapi de lina sau o sticla cu apa calda. Compresele se mentin 10-15 minute.

Compresele aplicate pe piept. Sint recomandate in bronsite. O pinza de in sau de bumbac se uda in apa (rece pina la calda, in functie de anotimp si de starea bolnavului), se stoarce bine, se aplica pe piept (se poate pune inca una pe spate) sau se infasoara ca o fasa mai lata. Peste ea se pune un prosop plusat sau un sal de lina. Bolnavul se acopera bine cu o patura de lina sau cu plapuma si ramine astfel timp de o ora.

AFINELE

Cu fructul lor ca niste margele negre, brumate,
afinele inglobeaza in ele toata energia solara captata
pe platourile muntoase pe care cresc. Sunt fructe
specifice marilor inaltimi, facute special, parca,
pentru a completa hrana destul de saraca a oamenilor
de munte. O portie de afine valoreaza cat 3-4 casete
cu vitamine, cu specificatia ca vitaminele A, E, F, PP
si B (B1 si B2) continute de afine sunt mult mai usor
de asimilat, deoarece sunt in formula naturala. Cat
despre actiunile terapeutice, lista impresioneaza nu
atat prin marime, cat prin efectul neobisnuit al
acestor alimente-medicament sau, mai bine zis,
medicamente-aliment care sunt afinele.
Fructul proaspat de afin, dar mai ales cel
uscat, ajuta la regenerarea vaselor de sange, la
normalizarea glicemiei si la regenerarea purpurei
retinei, creste sensibilitatea fotoreceptorilor de la
nivelul ochiului, neutralizeaza infectiile din
intestin, dilata usor vasele coronare, protejeaza
organismul contra radioactivitatii. Mirtilina, o
substanta continuta de fructe si frunze, penetreaza
celula bacteriei si ii slabeste vitalitatea, iar
administrata intern, scade glicemia. Pigmentii care
dau nuanta albastruie fructului protejeaza corpul
impotriva radioactivitatii si regleaza anumite procese
imunitare. Din lista de afectiuni in care se folosesc
cu succes fructele de afin am selectat cateva:
Ateroscleroza cerebrala, tulburari de
circulatie encefalica - se consuma in fiecare zi
200-300 g de fructe proaspete, inainte de fiecare
masa. In afara sezonului se consuma o lingurita de
pulbere de afine uscate de trei ori pe zi.

Diaree, enterocolita de fermentatie -
pulberea de afine uscate este un leac care actioneaza
fara gres in aceste afectiuni. In cazurile acute se ia
o lingurita rasa din doua in doua ore. Suplimentar, se
poate bea un ceai cald din fructe si frunze pentru
rehidratare.

Enterocolite de putrefactie - se face o cura
de afine proaspete - 300-500 g zilnic - repartizate in
trei portii egale. Prima portie se ia dimineata pe
stomacul gol, iar restul inainte de mesele principale.


Oxiuroza - se face un macerat dintr-o lingura
de fructe zdrobite la 400 ml apa rece; in afara
sezonului, se pune pulbere de fructe in apa si se lasa
la temperatura camerei, vreme de 8 ore; se bea in trei
reprize, in decursul unei zile.

Diabet, maladii vasculare ale diabeticilor -
se pun la inmuiat de seara pana dimineata doua linguri
de frunze maruntite in jumatate de litru de apa.
Dimineata se strecoara, se pune licoarea obtinuta
deoparte, iar frunzele se oparesc cu o cana de apa
clocotita si se lasa sa se raceasca 20 de minute. Se
combina cele doua extracte si se bea acest amestec, pe
parcursul unei zile, pe stomacul gol. Tratamentul se
tine 40 de zile, apoi se face pauza 14 zile, dupa care
se repeta.

Infectii urinare - se folosesc fructele
uscate si macinate, se ia cate un varf de cutit din
doua in doua ore. Se poate face si o tinctura dintr-o
cana de afine zdrobite si frunze de afin taiate
marunt, peste care se toarna patru cani de alcool
diluat (50ˇ) sau rachiu. Se lasa la macerat 10-14
zile, timp in care sticla se scutura de doua-trei ori
pe zi. Se strecoara in sticle inchise la culoare. Se
consuma circa doua-trei linguri pe zi.

Arterite ale membrelor inferioare, sechele
dupa infarct, coronarite - se bea macerat de fructe
uscate (o lingurita de pulbere la un pahar de apa) in
cure de sase luni, doua-trei pahare pe zi.

Tulburari specifice varstei a treia - o serie
intreaga de probleme, cum ar fi tulburarile vasculare,
tulburarile de vedere (presbitia) si senilitatea se
atenueaza daca se bea zilnic jumatate de litru din
preparatul obtinut prin combinarea unei cani de
macerat la rece de afine cu o cana de decoct de afine.
Maceratul se obtine la fel ca in reteta anterioara, in
timp ce decoctul se obtine astfel: o lingura de fructe
zdrobite se fierb 2-3 minute intr-o cana de apa, se
lasa la racit, dupa care se combina cu maceratul.

Candidoza bucala si digestiva - jumatate de
kilogram de afine proaspete consumate zilnic, vreme de
o saptamana, elimina aceasta afectiune, care de altfel
este destul de refractara la tratamentele clasice.

Tulburari produse de folosirea antibioticelor
- sechelele abuzului de antibiotice (tulburari de
imunitate, infectii cu ciuperci parazite, tulburari
digestive, hormonale s.a.) sunt atenuate si, gradat,
eliminate, daca se consuma doua saptamani la rand cate
300 g de afine crude. Pe timpul iernii se fac cure
indelungate cu afine, de-a lungul carora se beau
una-doua cani de macerat de afine uscate zilnic.

Faringite, stomatite, afte - se face o
infuzie din doua lingurite de afine uscate zdrobite,
peste care se toarna 200 ml apa clocotita; se
infuzeaza 20-30 minute. Se face gargara de mai multe
ori pe zi, din care una inainte de culcare.

Micoze, eczeme, rani sangerande - se fierbe o
lingurita de fructe uscate intr-un pahar de apa, vreme
de 5 minute, la foc domol; se filtreaza, dupa care cu
solutia obtinuta se fac lotionari cu un tampon de
vata; fructele ramase dupa filtrare se aplica pe locul
afectat sub forma de cataplasme, folosindu-se un
pansament steril.