luni, 23 februarie 2009


Blog din Moldova

Sa meditam mergind

Meditatie in patru timpi

Mersul in aer liber poate deveni o meditatie in miscare daca va veti permite patru lucruri: sa fiti atenti la respiratie, sa luati seama la tot ce va inconjoara, sa urmariti miscarile corpului si sa va pastrati timp, la intoarcerea acasa, pentru a reflecta la aceasta experienta.

O meditatie in miscare este un simplu exercitiu de constienta, de aceea acest exercitiu se mai poate numi si miscarea constienta.

Timpul unu – respirati profund de citeva ori

Pentru inceput este bine sa fiti atenti la respiratia voastra. Daca sinteti stresati veti avea tendinta sa respirati des si superficial, ceea ce nu este bine nici pentru sanatate, nici pentru linistea dumneavoastra.

In acest caz inspirati adinc pe nas si expirati pe gura de trei ori. Este foarte important acest lucru pentru ca in acest fel, concentrindu-va asupra respiratiei, atentionati corpul vostru, mintea si spiritul ca sinteti gata sa intrati intr-o stare diferita, intr-un spatiu si o lume aparte. Va indepartati astfel de toate problemele voastre: de sefi, munca, copii, probleme casnice, griji etc. (Daca nu sint acestea problemele care va streseaza, ginditi-va la acelea care va supara intr-adevar). Ideea este ca trebuie sa uitati de toate acestea cit timp va faceti plimbarea. Nu va faceti griji, problemele le veti gasi tot acolo cind va veti intoarce, nu vi le ia nimeni!

Concentrarea asupra respiratiei va va ajuta sa faceti aceasta trecere minunata.

Timpul doi – atentie la mediul inconjurator

Urmatorul pas este sa fiti atenti la tot ce va inconjoara. Ce sezon este? Indiferent ca sinteti intr-un oras sau la tara, in centrul orasului sau la periferie, acordati-va citeva clipe pentru a asculta zgomotele din jurul dumneavoastra. Incercati sa simtiti vintul, soarele, ceata sau chiar ploaia care va cade pe fata. Priviti cerul, copacii, cladirile, pasarile, animalele sau oamenii care se intimpla sa fie in preajma.

Mai trageti de citeva ori aer adinc in piept si realizati ca faceti parte din acel univers care va inconjoara, exact in locul unde sinteti in acel moment. Aceasta conexiune cu lumea naturala va ajuta sa va orientati pe cararea dumneavoastra, privita atit in sens literal, cit si metaforic.

Timpul trei – atentie la corpul dumneavoastra

Fiti atenti la corpul vostru, incepeti prin a va urmari pentru a vedea cit sinteti de tensionat. Locurile cele mai obisnuite unde se acumuleaza tensiunea sint gitul si umerii, zona plexului solar, salele si picioarele. Incercati sa relaxati zonele incordate si vizualizati tensiunea care se scurge din voi in pamint, unde este transformata in altceva.

Apoi luati aminte la pozitia dumneavoastra. Mergeti intr-un fel care este confortabil, care sa nu fie greoi sau aplecat. Corpul vostru trebuie sa fie usor si, pe cit posibil, drept. Apoi faceti ca mersul sa fie natural – puneti un picior in fata celuilalt si inaintati tot asa.

Nu este un exercitiu de durata, un minimum de 10-15 minute este suficient pentru inceput. Cind mergeti, fiti atenti la experienta pe care miscarea v-o confera. Puteti sa simtiti muschii picioarelor contractindu-se si relaxindu-se? Cum se simte adierea vintului pe fata si corpul dumneavoastra? Lasati-va mintea cit se poate de deschisa si libera, avind grija ca in acest timp toti factorii de stres din viata voastra vor incerca sa va distraga atentia. Da, permiteti-le gindurilor, grijilor sa vina, observati-le, dar apoi lasati-le sa plece mai departe.

Timpul patru – reflectati la experienta traita

In final, cind ati ajuns acasa, incercati ca timp de 5-10 minute sa reflectati la experienta prin care tocmai ati trecut. Asa trebuie sa se incheie plimbarea si astfel veti putea reveni mai usor in lumea banala, de zi cu zi.

Daca va plimbati pe o carare serpuita, care se invirteste si rasuceste ce experimentati in viata voastra acum?

Daca mersul este pe un deal, spre ce va obositi? Daca e asa, cu ce va confruntati? Este usor sa urci un deal? Daca te incumeti sa faci acest lucru, de unde iti iei puterea si rezistenta?

Te simti in forma in toate momentele unei zile? Daca e asa, ce sarbatoresti sau ai grija ca trebuie sa sarbatoresti de acum incolo.

Mersul constient va va permite sa pasiti in afara vietii de zi cu zi pentru o scurta perioada de timp, avind insa implicatii pe termen lung. Este o practica ideala pentru oamenii de actiune, mereu ocupati, din cauza ca ei uita sau isi neglijeaza in mod constient corpul, sufletul si spiritul.

Merita sa incercati!

TELINA

Ştiinţa moderna se străduieşte de mult timp
sa descopere secretele acestei plante, adusa, se pare,
in urma cu mii de ani, din îndepărtata Indie. Se ştie
ca este un reglator hormonal de excepţie, care face o
concurenta foarte serioasa sofisticatelor pilule din
farmacii, ca face o curăţenie exemplara in organism,
eliminând toxinele, ca împiedica tumorile sa se
dezvolte, iar lista este departe de a fi închisa. Din
medicina populara româneasca, ca si din studiile
medicale moderne, am alcătuit un mic ghid terapeutic
al ţelinei:
- Sterilitate - Se bea zilnic cate un
păhărel de suc de ţelină pe stomacul gol, dimineaţa si
seara. Atunci când găsim frunze verzi, vom combina
sucul de frunze cu cel de rădăcina.
- Ciclul menstrual neregulat, dureros - Timp
de 49 de zile se beau in fiecare zi, dimineaţa, pe
nemâncate, sase linguri de suc de frunze si rădăcină
de ţelină. Tratamentul începe la doua săptămâni după
terminarea ciclului.
- Psoriazis, boli de piele grave - O zi pe
săptămâna se consuma numai crudităţi si se bea un
pahar de suc de ţelină combinat cu doua pahare de suc
de morcov. Sucul de ţelină va fi cat mai proaspăt
posibil.
- Afecţiuni însoţite de febra - In trecut,
când nu existau atâtea medicamente, decoctul si mai
ales sucul de rădăcină de ţelină erau considerate un
febrifug redutabil. Este ştiut ca, in anumite limite,
febra este benefica pentru organism; tocmai de aceea
sucul de ţelina este întrebuinţat numai pentru
combaterea acceselor lungi de febra. Se bea jumătate
de pahar de suc de ţelina îndoit cu apa, de 4-6 ori pe
zi.
- Diabet - Alături de ceapa si usturoi,
ţelina cruda este un aliment care nu ar trebui sa
lipsească din alimentaţia diabeticului. Ea are un uşor
efect hipoglicemiant, măreşte diureza si, foarte
important, echilibrează sistemul nervos si astfel
contribuie activ la reglarea tuturor proceselor
metabolice.
- Vitiligo, degerături - Se face un decoct
dintr-o ţelina întreaga (rădăcina si frunze) de mărime
medie, bine mărunţita, in prealabil, care va fi fiarta
vreme de cinci minute. Cu acest decoct vor fi făcute
spălaturi de 20 de minute, după care vor fi puse
comprese cu decoct pe locurile afectate.
- Tumori - Frunzele zdrobite sau, când nu
avem, rădăcina de ţelina rasa se pun vreme de o ora pe
zi, pe locul afectat. Este o reţeta eficienta si in
cancerul tegumentar.
- Cura de slăbire - Ţelina, sub forma de suc
pur, taie apetitul, favorizează eliminarea apei din
ţesuturi si accelerează tranzitul intestinal. Băutul
unui pahar de suc de ţelina pe zi, înainte de masa
principala, este o metoda miraculoasa de reglare a
greutăţii.
Câteva secrete
După ce folosim extern ţelina, nu trebuie sa
ne expunem la soare, deoarece pielea devine foarte
sensibila la arsuri si o simpla raza de soare poate
produce leziuni incredibil de grave. Aceeaşi
restricţie se recomanda si celor care recoltează
frunzele de ţelina.
- Gustul foarte puternic al ţelinei nu este
suportat de majoritatea pacienţilor, motiv pentru care
sucul de ţelina se va consuma amestecat in proporţia
de 1:2 cu suc de mere. - Curele cu suc de ţelina
cruda au un efect de întinerire atât de puternic,
încât pot produce la femeile in vârsta redeclanşarea
ciclului menstrual. Acest fenomen se poate produce
chiar si la femeile ajunse la menopauza de zece ani
(sau chiar mai mult, după cum o demonstrează cazurile
concrete). Acest simptom nu trebuie sa va sperie, ci,
din contra, sa va bucure - este semnalul ca organismul
se reface rapid.
Nici o leguma nu are o asemenea putere de
înfrumuseţare ca ţelina, care ar trebui sa devina o
"arma" a femeilor de toate vârstele. Sucul de ţelina
înfrumuseţează si da strălucire pielii, încetineşte
viteza de creştere a pilozităţii inestetice (nu si a
parului din cap), înlătura gradat mirosul neplăcut al
transpiraţiei si stimulează dezvoltarea caracterelor
feminine, in general.

TAMAIA

Este, de asemenea, o rasina obtinuta dintr-un
arbust (Boswelia sacra) care creste in Orientul
Mijlociu (Liban, Iordania, Israel). Alaturi de smirna,
a facut si ea parte din darul adus de misteriosii Crai
de la Rasarit lui Iisus, la nastere. In prezent,
constituie un element de baza in ritualul
crestin-ortodox, fumul sau sfintind locurile, alungand
demonii, purificand mintea si spiritul. In medicina
populara si in cea manastireasca romaneasca, este un
pretios leac magic, cu virtuti de protectie si de
exorcizare. Se spune ca o bucatica de tamaie sfintita
tinuta la gat apara de deochi, de blestem, de ispitele
Necuratului, de boli si de toate relele. De fapt,
binecunoscuta zicala romaneasca: „Fuge ca dracu’ de
tamaie” ilustreaza cat se poate de bine eficienta
acestui remediu magic.

• Laringita, tuse, raceala - se iau zilnic 20-30 de
picaturi de tinctura de tamaie, diluate in jumatate de
pahar de apa. Suplimentar, se face gargara cu infuzie
de tamaie, care are puternice efecte antiinflamatoare
si antiinfectioase.

• Pietre la rinichi - dimineata, la orele 8 si la
orele 11, se ia cate o lingurita de tinctura de tamaie
diluata intr-un pahar de apa plata sau de izvor.
Tratamentul dureaza 2-3 saptamani si se repeta de cate
ori este necesar.

• Inflamarea sanilor - se pun pe zona afectata
comprese cu infuzie de tamaie, comprese care se vor
tine vreme de 1-2 ore pe zi. Aceasta rasina are efecte
cicatrizante si antiinfectioase puternice, fiind si un
foarte bun antiinflamator extern.

• Anxietate (stari de teama fara motiv aparent) - se
face in dormitor o fumigatie cu tamaie, inainte de a
ne culca. Parfumul tamaiei linisteste gradat psihicul,
intensifica elanul devotional, ajutandu-ne sa ne rugam
cu putere inainte de culcare, ceea ce ne va ajuta sa
dormim lin si sa ne trezim intr-o stare de calm.
Tratamentul are efecte in timp, si de aceea trebuie
facut cu perseverenta, vreme de macar sase luni.

• Adjuvant in psihozele si nevrozele grave - se fac,
de asemenea, fumigatii in camerele de culcare ale
celor afectati. Este un stravechi leac de medicina
monahala, care si-a aratat nu o data eficienta, mai
ales asociat cu celelalte modalitati de tratament.
Precautii si contraindicatii ale tamaiei

Pentru a nu aparea accidente din cauza
contrafacerilor, nu va fi folosita intern decat tamaia
procurata din magazinele si farmaciile naturiste, pe
ambalajul careia se mentioneaza explicit ca poate fi
administrata pe cale orala.
Tamaia ataca dintii dizolvandu-i, motiv pentru
care preparatele cu tamaie nu vor fi tinute mult timp
in gura si nu vor fi lasate mult timp in contact cu
dantura.

Smirna

Este rasina unui mic arbore (Commiphora myrrha)
cu ramurile ceruite si cu spini mari, care creste pe
tarmurile desertice ale Marii Rosii. Inzestrata cu o
mireasma speciala si cu proprietati vindecatoare
exceptionale, smirna a fost unul dintre darurile pe
care cei Trei Magi de la Rasarit le-au adus pruncului
Iisus, in noaptea sfanta a Nasterii Sale. Ce are atat
de special aceasta planta, incat sa fie vrednica de a
deveni un dar pentru Mantuitor? In primul rand,
parfumul sau, despre care se crede inca din
Antichitate ca indeparteaza toate ispitele si
gandurile negre, predispunand sufletul la rugaciune si
la meditatie. Smirna este in traditia multor popoare
crestine simbolul cuminteniei, infranarii si
intelepciunii. Chiar in traditia populara romaneasca
exista expresii de genul: „Sa stai cuminte smirna” sau
„A tacut smirna”, care ilustreaza foarte bine
valentele psiho-spirituale cu care este investita
aceasta rasina, adusa de pe taramurile pe care a pasit
Iisus, impreuna cu apostolii Sai.

Forme de utilizare ale smirnei
Tinctura

Zece grame de smirna se lasa vreme de sapte zile
sa se dizolve in 100 de ml de alcool alimentar de 90
de grade, intr-un borcan inchis ermetic. Dupa trecerea
acestui interval de timp, preparatul se poate utiliza,
administrandu-se intern o lingurita diluata in
jumatate de pahar de apa, de 2-3 ori pe zi.
Infuzia

1-2 bobite de smirna se pun intr-un pahar de apa
clocotita si se lasa vreme de o jumatate de ora.
Smirna nu se va dizolva in apa, ci se va topi si va
pluti la suprafata, in schimb va imprumuta aroma si
ceva din proprietatile sale terapeutice apei. Se vor
administra 1-3 lingurite din aceasta infuzie, de 2-3
ori pe zi.
Fumigatia

Pe o tabla incinsa la foc (poate fi pusa pe un
ochi de aragaz sau deasupra unei lumanari) se pune o
bobita de smirna, care va incepe sa fumege, raspandind
in incapere un miros specific. Daca rasina se aprinde,
o vom stinge, intrucat flacara o va mistui impreuna cu
substantele sale aromate, fara ca acestea sa se
difuzeze in aer. In schimb, daca este lasata sa arda
mocnit pe tabla incinsa, fumul care se va raspandi
lent in incapere, de la bobita de smirna (care nu
trebuie sa fie mai mare ca o aluna), va inmiresma
atmosfera pentru o perioada de cel putin o ora,
exercitandu-si efectele terapeutice.
Cateva recomandari terapeutice ale smirnei


• Guturai, gripa, bronsita - se ia de 3-4 ori pe zi o
lingurita de tinctura de smirna, diluata intr-un pahar
de apa. Acest preparat amarui si puternic aromat este
un antimicrobian puternic, scade febra, combate extrem
de eficient starile de greata si durerile de cap care
apar in starile gripale. De regula, un tratament
dureaza sapte zile, dar se poate prelungi pana la doua
saptamani.

• Oboseala, astenie - se iau 20-30 de picaturi de
tinctura de smirna, diluate in putina apa, de 4-6 ori
pe zi. Smirna are efecte invioratoare puternice,
stimuland circulatia cerebrala si favorizand
activitatea intelectuala.

• Stari de neliniste, agitatie psihica, incapacitate
de concentrare - se fac fumigatii cu smirna in locul
in care dormim sau, daca este posibil, chiar in camera
de lucru. Parfumul deopotriva patrunzator si fin al
smirnei actioneaza asupra unor terminatii nervoase ale
organului olfactiv, avand efecte tonice psihice,
eliminand anumite tensiuni emotionale si calmand
impulsurile necontrolate venite din subconstient.

• Indigestie, balonare - se iau 2-3 lingurite de
infuzie, cu un sfert de ora inainte de a manca si la
cateva minute dupa ce am mancat. Acest preparat are
efecte stimulente puternice asupra digestiei, pe care
o normalizeaza.

• Sensibilitate la raceli (infectii respiratorii) -
vom face fumigatii in camera in care dormim, in
perioada in care ne simtim predispusi la raceala.
Substantele volatile care vor fi raspandite astfel in
atmosfera incaperii au efecte imunostimulente si
antiinfectioase.

• Circulatie periferica deficitara (maini si picioare
reci) - se vor face frictionari energice al mainilor
si picioarelor, cu infuzie concentrata de smirna
(obtinuta din 3-4 bobite din aceasta rasina, la o
jumatate de pahar de apa).
Precautii si contraindicatii ale smirnei

In primul rand, nu va fi folosita intern decat
smirna procurata din magazinele si farmaciile
naturiste, despre care se spune explicit pe ambalaj ca
poate fi administrata pe cale orala. In momentul de
fata, se gasesc multe produse vandute drept smirna,
dar care au, pe langa rasina naturala, multe alte
adaosuri sintetice, extrem de daunatoare pentru
organism.
Smirna nu va fi folosita intern de catre femeile
gravide, intrucat poate conduce la aparitia
contractiilor specifice nasterii.

FRAGUTELE (Fragaria vesca)

Virtutile lor de medicament sunt cunoscute inca din
Antichitate, cand erau recomandate de medicii romani
ca reintineritoare si purificatoare. Felcerii din Evul
Mediu i-au folosit la randul lor pentru despovararea
organismului de toxine, pentru impiedicarea formarii
si pentru eliminarea pietrelor la bila si la rinichi,
precum si contra reumatismului si gutei. O
binemeritata faima au castigat-o atunci cand marele
botanist si savant LinnŽ (cel care a introdus pentru
prima data denumirile latine ale plantelor) s-a
vindecat de o guta rebela, printr-o simpla cura de
fragi. In zilele noastre, fragii au ajuns in Europa o
raritate in flora spontana, din cauza uniformizarii
padurilor, care le-a stricat mediul de viata, precum
si din cauza folosirii irationale a substantelor
chimice. Din fericire, in tara noastra marginile de
padure si poienile sunt pline de fragi. Destul de greu
de cules, ceea ce-i face si mai pretiosi, cu un gust
si o aroma care intrec cel mai elaborat produs de
cofetarie, ei constituie un adevarat remediu in
tratamentele naturiste.

Cura cu fragi
Se consuma 150-300 g de fragi pe stomacul
gol, la 4 ore distanta de mesele de peste zi
(combinate cu alte alimente, stationeaza si
fermenteaza in intestin). Cea mai mare cantitate este
bine sa fie ingerata dimineata, ca mic dejun, cand
efectul de dezintoxicare este cel mai puternic. Cura
cu fragi dureaza 7-10 zile, timp in care consumul de
carne, prajeli si alimente cu aditivi sintetici va fi
redus la maximum, pentru ca efectul lor tamaduitor sa
nu fie perturbat. De obicei, se consuma simpli, fara
nici un fel de adaos. In mod exceptional, vor fi
asociati cu putina miere de albine, pentru a le mari
efectul laxativ, in tratamentul constipatiei si a
bolilor asociate acesteia. Prin adaugarea de zahar,
frisca etc. se anuleaza efectul de regulator metabolic
al fragilor.

Sucul de fragi
Se prepara foarte simplu: se spala foarte
bine fructele si se zdrobesc cu o furculita, pana
devin ca o pasta, care se pune intr-un tifon curat si
se stoarce cu mana. Se va obtine un suc rosiatic si
foarte parfumat, cu efecte terapeutice exceptionale;
restul de fruct care ramane dupa stoarcere poate fi
folosit la dulceata, prajituri ori inghetata. Sucul de
fragi se administreaza intern, inainte de masa cu un
sfert de ora, pe stomacul gol - un pahar la adulti si
jumatate de pahar la copii. Extern, acest suc se
foloseste in scopuri cosmetice, asa cum vom vedea
putin mai tarziu.

Medicamente hormonale naturale

*Seminte de marar

Sint considerate un elixir al tineretii si al feminitatii deopotriva. Secretul aparent al semintelor de marar este efectul lor similar cu cel al hormonului estrogen, cel care de la virsta de 40 de ani incepe sa fie secretat in cantitati mai mici. Efectele tratamentului cu seminte de marar (trei lingurite de pulbere luate pe stomacul gol, zilnic, este foarte spectaculos), astfel:

- pielea devine mai stralucitoare si mai catifelata;

- secretiile vaginale devin mai abundente (nu este vorba deloc de un fenomen patologic, glandele secretoare, care in mod normal se atrofiaza cu virsta, devin mai atractive si foarte active);

- sinii devin mai fermi si mai plini ca forma;

- ritmul de crestere a parului de pe corp se reduce simtitor. Totusi, semintele de marar sint contraindicate in toate bolile in care se observa o secretie prea abundenta de hormon estrogen in organism: fibrom si adenofibrom uterin si mamar; cancer genital, sindrom premenstrual.

*Mugurii de zmeur

Mugurii indragitului zmeur sint un adevarat prieten al femeilor de toate virstele. Ei sint considerati un progesteron natural si mai ales un extraordinar reglator al activitatii ovarelor. Se folosesc pentru mentinerea sub control a tuturor fenomenelor care tin de menopauza: bufeuri, usturimi in zona genitala, tulburari emotionale, hirsutism etc. Femeile care fac tratament de lunga durata cu muguri de zmeur vor incetini considerabil procesele de imbatrinire. Ei sint, de asemenea, un antidot si o completare pentru remedile si medicamente cu efect estrogen foarte puternic, deci si pentru semintele de marar. Femeile care vor sa renunte la controversatele anticonceptionale pot recurge, de asemenea, la tratamentul cu mugurii de zmeur pentru a preintimpina tulburarile ce pot aparea. Se mai folosesc cu efecte terapeutice spectaculoase si in tratamentul chistului ovarian, a fibromului uterin, a nodulilor mamari, indiferent de natura lor, cit si a sindromului premenstrual. Mugurii de zmeur se culeg primavara devreme si se conserva zdrobiti in miere de albine naturala sau se usuca si se folosesc ca pulbere (o lingurita de patru ori pe zi). Va recomandam, de asemenea, extractul de muguri de zmeur obtinut la Cluj-Napoca de catre firma Plantextrokt, iar in farmaciile naturiste se gasesc aceste extracte cu denumirea latina a zmeurului: Rubus idoeus.

*Inflorescentele de morcov

Florile si semintele aparent banalelor legume au uimit lumea stiintifica cu efectele lor hormo-nale. Daca semintele de marar au efect estrogen, florile de morcov actioneaza asupra glandei hipofize si a ovarelor, deopotriva. Efectul curei cu inflorescente de morcov asupra femeilor care se apropie de virsta a treia este de incetinire a proceselor de degradare a organismului sau, mai simplu, de prelungire a tineretii organismului. Atrofierea ovarelor, care atrage intreg lantul de fenomene pe care il numim imbatrinire, este mult incetinita sau chiar oprita cu ajutorul acestor flori de morcov. Acest tratament (cura de imbatrinire) cu flori si frunze de morcov consta in: se pune de seara pina dimineata o mina de planta tocata (frunze si flori) la inmuiat intr-un litru de apa. Dimineata se stoarce si se bea in trei reprize pe stomacul gol acest preparat. Cura dureaza minimum trei luni si este folosita si in insuficienta ovariana, care apare la femeile tinere, iar cel mai eficient este tratamentul cu planta proaspata, dar in timpul iernii se foloseste cu mult succes si planta uscata la umbra, preparata in acelasi mod.

*Regimurile de cruditati

Cel mai puternic si sigur medicament hormonal naturist pentru femeile de virsta a treia ramin totusi regimurile cu hrana netrecuta prin foc. Legumele si fructele crude, sub forma de salata sau suc, consumate in mari cantitati, au niste efecte care pentru cei care nu au vazut cu ochii lor aceste fenomene apar de notorietate a incredibilului, astfel:

- pielea se curata si se netezeste de la sine, iar petele de batrinete dispar in cel mult doua luni;

- apare o imunitate verificata in mii de cazuri, la boli cum ar fi: cancerul mamar, cancerul genital, alte forme de cancer; tumori benigne etc.;

- este relansata activitatea hormonala, ceea ce concret inseamna reaparitia dorintei erotice, iar in multe cazuri redeclansarea ciclului menstrual, incetarea proceselor de atrofiere a aparatului genital;

- imbunatatirea memoriei cit si cresterea tonusului psihic;

- amelioreaza spectaculos sau previne aparitia osteoporozei.

Remedii naturiste pentru alcoolism

Alcoolismul este determinat de deficiente de adaptare si poate fi tratat nu doar prin metode specifice medicinei alopate, ci si prin tratamente traditionale ale medicinei alternative. Un astfel de tratament este prin presopunctura. Vechii chinezi spuneau ca tot ce exista in Univers este energie, toate energiile circulind prin organism in mod ciclic. O dereglare in curgerea energiilor inseamna boala, iar oprirea definitiva a fluxului energetic inseamna moarte. Conceptul de energie cosmica il intilnim si la indieni, si la alte popoare asiatice. Mijloacele terapeutice ale medicinei traditionale chinezesti au ca obiectiv principal mentinerea sau restabilirea circulatiei energetice in mod armonios si continuu.

Prin corpul omului sanatos, energiile circula de-a lungul unor canale invizibile numite meridiane energetice. Pe meridiane se gasesc anumite puncte care, stimulate prin intepaturi sau prin masaj virtual, reflexogen sau clasic, pot ameliora unele boli sau le pot vindeca, in functie de stadiul bolii in momentul aplicarii tratamentului. Pe intreaga retea de meridiane sint circa 800 puncte care pot fi stimulate fie prin manevre de dispersie efectuate cu virful degetului, fie de tonifiere efectuate cu unghia. In cazul alcoolicilor se recomanda urmatoarele puncte: coltul pestelui situat pe palma la baza degetului mare – tonifiere; valea adunarii situat la o masura (grosimea degetului mare) deasupra urechii – tonifiere. Se mai recomanda stringerea puternica a virfului nasului sau apasare puternica cu unghia in santul de deasupra nasului sau masaj tonifiant in jurul ombilicului.

Tratamentul prin presopunctura poate fi asociat cu cristaloterapia

Tratamentul prin presopunctura poate fi asociat cu cristaloterapia. Se face automasaj zilnic la o latime de palma deasupra urechilor si se poarta un medalion de ametist la git. Ametistul dezvolta intelepciunea si intelegerea superioara, avind un efect calmant pentru persoanele epuizate de munca, stresate sau dezechilibrate psihic. Este piatra ideala pentru ameliorarea starilor de tensiune, eliminind anxietatile. Culoarea violet a ametistului este compusa din albastru care linisteste si rosu care reprezinta actiunea. De aceea, ametistul este numit piatra sufletului, deoarece vindeca acest nivel al existentei. Ametistul este cu atit mai valoros cu cit este mai clar si mai inchis la culoare.

O alta metoda de ameliorare sau de vindecare a alcoolismului este autosugestia

Deoarece adevarata cauza a unei boli se afla in mintea umana, o alta metoda de ameliorare sau de vindecare a alcoolismului este autosugestia. Alcoolicul are o personalitate complexa, sensibilitatea sa excesiva determinind adevarate crize de neadaptare, care au ca rezultat refugiul in alcool sau alte droguri, fuga din fata realitatii. Treptat, treptat i se pare ca toata lumea s-a coalizat impotriva lui, fuge de oameni, se izoleaza si se afunda tot mai tare in negura bauturii.

Subconstientul formeaza si elimina obisnuintele

Subconstientul formeaza obisnuintele, deci tot el le poate elimina. Daca dorinta de a se elibera de viciu este foarte mare, vindecarea este certa. Refugierea in natura, relaxarea, cultivarea increderii ca orice problema are o rezolvare, ca singura piedica este lipsa de incredere in fortele proprii, ca spusele altora nu-l pot afecta decit prin intermediul propriilor ginduri sint tot atitea cai de rezolvare a problemei. Dar trebuie sa vrea, sa inteleaga ca poate. Credinta este dorinta ajunsa obsesie. Cind teama inchide poarta de acces la subconstient, doar credinta nezdruncinata in Dumnezeu o va deschide din nou. Si rugaciunea, numita sacroterapie.

Ca antidot impotriva alcoolismului se poate folosi si mierea de albine

Tot ca antidot impotriva alcoolismului se poate folosi si mierea de albine. Medicii veronezi au socotit ca inclinatia exagerata spre consumul de alcool este semnul lipsei de potasiu din organism. Medicina populara a stabilit o metoda de dezintoxicare a alcoolicilor. Mierea, continind mult potasiu, contracareaza setea de alcool si ajuta substantial la procesul de dezalcoolizare. Se administreaza cite 6 lingurite de miere din 30 in 30 de minute de 3 ori dimineata, apoi dupa fiecare masa cite 4 lingurite, timp de o saptamina. Se continua apoi cu cite 2 lingurite dimineata circa o luna. De fapt, cam toti stim ca bautura exclude dulciurile, iar cui ii plac dulciurile, nu-i prea place bautura.

Remedii traditionale, usor de preparat în casa

Abcesul

Exista mai multe leacuri pentru tratarea pungilor de puroi si totodata atenuarea durerii provocate de un abces.

O foarte veche metoda de a provoca spargerea pungii de puroi este sa aplicam pe zona respectiva, o data la trei ore, o compresa îmbibata într-o pasta obtinuta din amestecul unui ou proaspat, fiert cu trei lingurite de faina.

Alte creme se pot obtine din mixarea cîtorva morcovi fierti cu doua-trei radacini zdrobite de napi sau de praz. Pentru omogenizare se adauga un pic de ulei de masline.

Sucul de ceapa aplicat extern, cu ajutorul unei comprese, de asemenea grabeste provocarea abcesului.

Aciditatea ridicata

Arsurile si indigestiile provocate de aciditatea stomacala crescuta sînt din ce în ce mai des întîlnite.

Cel mai la îndemîna leac pentru a calma arsurile intestinale este sa beti o ceasca de apa fiarta în care ati dizolvat în prealabil un vîrf de bicarbonat de sodiu sau sa beti un pahar de lapte caldut amestecat cu doua lingurite de magneziu.

Uneori, desi paradoxal, aciditatea stomacala se poate trata cu substante acide. Iata de exemplu o reteta extrem de eficienta împotriva indigestiilor: amestecati doua lingurite de cidru cu o lingurita de suc de lamîie si o lingurita de suc de cartof. Beti preparatul dimineata, pe stomacul gol. Dupa cinci minute luati micul dejun. Veti vedea ca nu veti mai avea nici o problema cu stomacul. Daca urmati aceasta cura periodic, o data pe luna, gradul de aciditate se va regla si nu veti mai suferi de arsuri si indigestii, gastrita si ulcer.

Acneea

Acneea este o boala de piele, care consta în aparitia pe corp, dar mai ales pe spate, a cosurilor si a altor puncte negre. Acneea apare ca urmare a dereglarii de functionare a glandelor sebacee, care produc sebum, substanta ce asigura supletea si elasticitatea pielii. Atunci cînd canalul este astupat, celulele moarte formeaza un fel de capac care nu mai permite aerisirea pielii. În aceste conditii apar negii. Iar daca blocajul se produce la baza glandei, atunci celulele moarte se infecteaza, provocînd aparitia cosurilor.

Acneea este des întîlnita în rîndul adolescentilor, datorita în special activitatii hormonale intense la vîrsta pubertatii. Netratata la timp, acneea poate lasa urme care nu se mai pot îndeparta.

Cel mai cunoscut remediu care curata pielea în profunzime, oferindu-i elasticitate, este alifia de galbenele si masca cu felii de castravete. Acest remediu naturist se foloseste înca din antichitate si timpul a demostrat ca pîna si în zilele noastre marile firme de cosmetice îsi creeaza produsele pornind de la extractul de galbenele si de castraveti.

Astazi se gasesc pe piata creme abrazive dintre cele mai variate, destinate curatirii tenului.

De obicei avem tendinta de a storce cosurile, pentru a scapa mei repede de ele. Totusi nu este o idee prea buna, avînd în vedere ca adesea locul inflamat se înroseste si ramîne vinetiu mai multe zile. Cel mai bine e sa lasam cosul sa coaca bine si cînd puroiul este aproape de vîrf, sa tragem pielea din jur în lateral. Astfel, puroiul va iesi singur, fara a mai fi nevoie sa ne strîmbam de durere ca ne strivim pielea. Asa vom evita înrosirea zonei respective si a doua zi de dimineata, dupa ce aplicam putin fond de ten, fata noastra va fi ca noua.

În cazul în care va confruntati cu o adevarata eruptie cauzata de vîrsta (mai ales la adolescenti) e bine sa preparati un ceai din doua lingurite de trifoi, o lingurita de urzici si o lingurita de coada soricelului. Folositi zaharina. Beti cîte o cana o data la trei ore. Ceaiul are proprietatea de a grabi desfundarea porilor; în acest fel celulele moarte sînt rarefiate si împiedicate sa formeze cosuri noi.

Anemia

Fie ca este vorba despre o pierdere mare de sînge, fie ca numarul globulelor rosii este insuficient, anemia afecteaza în primul rînd femeile.

Cel mai popular leac este ceaiul de urzica, bogat în fier, sau ceaiul de papadie. Ca îndulcitor se foloseste mierea. De asemenea e recomandat sa consumati cît mai multe legume si fructe bogate în fier, ca de exemplu varza, morcovi, ceapa, mere.

Anxietatea

Sînt mai multe plante folosite în prepararea ceaiurilor pentru calmarea nervilor. În medicina populara se folosec adesea plante ca: mîtisorii, musetelul, trifoiul, paducelul, lavanda, teiul, menta, valeriana, hameiul.

Apetitul

Celor care îsi pierd repede apetitul sau sînt bulimici le recomandam ceaiul de hamei, de angelica sau o portie de pilaf de orz cu multi morcovi. Ca stimulenti ai apetitului sînt recunoscute plante ca musetelul, lavanda, menta, tarhonul, sovîrvul, paducelul, gentiana, smirna, orzul si hreanul.

Artrita

Artrita o boala dificil de tratat. Adesea retetele pe care le urmam se dovedesc a avea efecte secundare, greu de suportat pentru un organism slabit.

În medicina traditionala se obisnuieste sa se aplice frunze de varza direct pe zona afectata. O data intrat în piele, sucul frunzei de varza atenueaza durerile si fluidizeaza cît de cît circulatia sîngelui. În loc de varza se pot folosi frunze si flori de coada soricelului, frunze de menta sau de trifoi.

Pentru a grabi ameliorarea starii de sanatate se recomanda:

1. Sa se bea în fiecare zi cîte o cana de ceai din seminte de mustar.

2. Sa se consume des mere, morcovi, castraveti, praz, ceapa, napi, patrunjel, frunze de papadie, urzica, galbenele, lamîie.

3. Sa se faca o data sau de doua ori pe saptamîna baie cu apa în care sau aruncat doi-trei pumni de sare.

Astmul

Leacul din batrîni pentru bolnavii de astm este ca acestia sa faca în fiecare dimineata un dus rece si sa bea cît mai mult compot de mere. Cidrul, sucul de lamîie sau mierea, nelipsite din mîncarurile preparate, amelioreaza dificultatile respiratorii.

Pentru a elimina mai usor mucoasele si flegma se recomanda ceaiul de urzica, de muselina, de valeriana sau din frunze de platan, sucul de morcovi si infuzia de patrunjel sau de musetel. De asemenea e bine sa consumati alimente usor digerabile crude, fierte sau coapte. Evitati prajeala si condimentarea excesiva. Pentru suferinzii de astm piperul nici nu ar trebui sa existe în meniul lor.

PEDICUTA (Lycopodium clavatum)

Pedicuta este numita in limbajul popular bradisor,
brinca-ursului, brful-vintului, bunceag, chindicuta,
coada-alor-de-vint, cornatel, cornisor,
crucea-pamintului, netota, pceleca, piciorul -lupului,
praful-strigoilor, talpa-ursului. Aceasta planta,
asemanatoare muschiului si vesnic verde, se tiraste pe
solul padurii cu niste vrejuri lungi de 1-2 metri,
avind radacini micute, fine si subtiri. Din vrejuri
cresc niste tulpinite lungi de 7-10 centimetri, moi la
pipait si ramificate, care seamana cu iarba-neagra,
dar au frunzele mai moi si mai dese. Cind planta are
patru ani, formeaza vara pistiluri galbui care contin
polen, numit si FAINA-VRAJITOAREI Aceasta faina se
intrebuinteaza homeopatic, in cazul portiunilor de
piele roase si ranite. Pedicuta este o planta de leac
continind radiu. Ea poate fi deosebita usor de
celelalte soiuri de muschi datorita vrejurilor lungi,
asemanatoare unor sfori si a polenului galben al
pistilurilor ei. Creste numai in lizierele padurilor
si tn padurile inalte dinspre nord, de la o altitudine
de 600 metri in sus. Dupa taierea copacilor
(defrisari), planta se usuca si dispare in cele din
urma de tot, caci isi pierde puterea de viata sub
actiunea directa a soarelui. In Austria si Germania,
pedicuta este strict ocrotita de lege. Recomand de
aceea ca necesarul de plante sa fie procurat din
farmacii si magazine specializate in plante
medicinale. Comertul cu plante medicinale aduce
pedicuta din tarile nordice, asa incit este garantata
o calitate buna.
Pentru reumatici si bolnavii de artrita, chiar si
atunci cind prezinta deja modificari ale formelor
articulatiilor (incheieturilor), precum si in caz de
constipatie cronica si hemoroizi, recomand cu cea mai
mare caldura ceaiul de pedicuta. Persoanele care
sufera de diaree trebuie sa intrebuinteze insa ceaiul
cu multa precautie, ca sa nu le provoace spasme
intestinale. Pedicuta n-are voie sa fie fiarta, ci
doar oparita cu apa in clocot. Ceaiul se
intrebuinteaza si in toate bolile cailor urinare si
ale organelor genitale, la dureri si tumefieri ale
testiculelor, la formarea nisipului la rinichl si la
colicile renale. In hepatite, la tumori ale tesutului
conjunctiv al ficatu-lui, chiar daca sunt deja
maligne, pedicula este indisperisabila. Ea-l ajuta pe
convalescent sa se puna repede pe picioare cu forte
depline.
Daca stiti in cercul dumneavoastra de cunostinte un
caz de ciroza hepatica, chiar de este fara speranta,
dati curaj acelui om si indreptati-l spre pedicuta
noastra atit de importanta in fitoterapie. Chiar si
oamenii care au boli grave de ficat pot fi redati
vietii datorita pedicutei, asupra tamaduitoarei
pedicute in materie de ciroza hepatica si cancer la
ficat.Pedicuta este o planta care contine radiu, au
fost vindecati multi oameni de astfel de crampe
musculare cu ajutorul unor perne umplute cu pedicuta.
Daca cineva este atit de strins legat de plantele de
leac si obtine prin ele succese tot mai multe ce ating
aproape miracolul, nu poate sa nu se gindeascai la
Creatorul universului, care ne asterne toate aceste
minuni la picioare. Din pacate, multi oameni se
impiedica de ele fara a le acorda nici o atentie si nu
simt niciodata atotputernicia Cerului.

MODURI DE FOLOSIRE
Prepararea ceaiului: 1 lingurita rasa de pedicuta se
opareste cu 1/4 litru de apa in clocot, apoi se lasa
sa stea putin. Se bea numai 1 ceasca pe zi, si anume
dimineata pe stomacul gol, 1/2 ora inainte de micul
dejun, inghititura cu inghititura. In caz de ciroza
hepatica sau de cancer hepatic, se beau zilnic cite 2
cesti.
Perna cu pedicuta: Cu pedicuta uscata (in functie de
dimensiunea locului cu spasme sau circei se iau 100,
200 sau 300 grame) se umple o perna care se pune
noaptea peste respectivele portiuni dureroase. Aceasta
perna isi mentine eficacitatea timp de cel mult un an.

Unghiile ne arata sanatatea intregului organism

Liniile de pe unghii indica alimentatia dezechilibrata

In medicina contemporana exista posibilitatea diagnosticarii unei boli luind in consideratie schimbarile de forma si de relief ale unghiilor.

Liniile orizontale pe unghii vorbesc despre o alimentatie dezechilibrata sau despre boli netratate la timp. Acestea se pot manifesta si atunci cind apare o schimbare in alimentatie. Suprafetele farimicioase pe unghii inseamna depuneri de sare.

Liniile verticale pe unghii semnaleaza inrautatirea digestiei (folosirea in exces a acizilor grasi si a sarii), proces prin care mineralele si albuminele se asimileaza foarte greu, si de asemenea deficitul de vitamina B12 si fier. Pot aparea in acest caz afectiuni ale intestinului. Functia digestiva, functia ficatului si a rinichilor pot fi reduse, poate aparea o oboseala generala.

Unghiile roase sint un semn al nervozitatii, al deficitului de minerale sau al prezentei unor paraziti in intestin. Sint in acelasi timp un simptom al nevrozei, al gastritei, al disfunctiilor sexuale la femei.

Unghiile mari, bombate, in forma de bulb, care depasesc cu mult suprafata degetului (unghiile in forma de con) indica slabiciunea inimii si a plaminilor (tuberculoza). Sint un sindrom al frigului, al lipsei de energie in plamini.

O umflatura la capatul unghiei vorbeste despre o infectie cronica a plaminilor.

Unghia concava (care are forma unei linguri), in care se poate retine o picatura de apa, indica deficitul de fier. Este un sindrom al frigului, al lipsei de energie a plaminilor, dar si un simptom al unei forme mostenite de alcoolism.

Unghia triunghiulara indica afectiunile coloanei vertebrale si ale maduvei spinarii.

Unghia strimba, dar neteda (asemanatoare unui cioc de papagal) vorbeste despre o forma innascuta de astm, despre bronsita, tuberculoza, tuse cronica.

Unghiile farimicioase sint un semn al continutului scazut de fier si vitamina A in organism, al functionarii proaste a glandei tiroide sau a rinichilor, al unei proaste circulatii sangvine.

Semiluna de la baza unghiei si diabetul

Dimensiunea mare a semilunei de la baza unghiei este legata de tahicardie.

Absenta semilunei de la baza unghiei este semn al nevrozei inimii, al insuficientei cardiace si al tulburarilor in circulatia sangvina.

In afara de acestea: semiluna de culoare albastruie vorbeste despre tulburari in functionarea ficatului; semiluna de culoare rosie este semn al insuficientei cardiace; daca semiluna este despartita de cealalta parte a unghiei printr-o linie orizontala, asta inseamna ca persoana respectiva sufera de diabet. Pielitele din jurul unghiilor arata deficitul de albumine, de vitamina C si acid folic in organism (cauza deficitului este folosirea insuficienta a acestor substante sau asimilarea proasta a acestora).

Unghiile despicate arata un nivel scazut al focului digestiv, indica de asemenea ca circulatia sangvina, sistemele sexual si nervos sint tulburate (mai intii de toate acest lucru se refera la functionarea testiculelor si a ovarelor), iar reactiile nervoase scad in intensitate.

Unghiile care se cojesc sint un fenomen provocat de consumul in exces a fructelor, sucurilor, bauturilor nealcoolice, a produselor artificiale, a medicamentelor, care lipsesc corpul de minerale, dind nastere unui dezechilibru in nutritie. In acest caz apar indigestia, formarea gazelor in intestin, oboseala, menstruatie neregulata, slabiciune sexuala, depresii, stari de nervozitate, insomnie si alte asemenea stari.

Unghiile albastrui vorbesc despre insuficienta cardiaca

Despre starea de sanatate a organismului se poate vorbi dupa culoarea unghiilor. In particular, culoarea unghiilor vorbeste despre calitatea singelui: culoarea roz-rosiatica a unghiilor oglindeste starea de sanatate a singelui si echilibrul psihic si fizic; unghiile rosu-lila sint un semn al slabiciunii corpului si al unei oboseli generale.

Unghiile de culoare rosu inchis indica continutul ridicat de acizi grasi, de colesterol, dar si hemostaza provocata de folosirea alimentelor grele, grase si sarate. Inima, rinichii, sistemul circulator si excretor functioneaza mai greu. Este de asemenea redusa activitatea ficatului, a vezicii biliare si adesea a splinei. Sindromul este febra.

Unghiile si degetele (mai ales pe partea dosului palmei) rosii sau purpurii indica folosirea sistematica a marijuanei, a hasisului si a altor substante cu efect halucinant. Nuanta maro inchis a unghiilor indica prezenta frisoanelor. Unghiile galbene arata ca ficatul este slabit. Nuanta galben-verzui a unghiilor indica prezenta unor procese purulente in organism. Nuanta albastra este un simptom al dezechilibrului inimii (inima slabita, boli innascute ale inimii) si plaminilor.

Culoarea palida a unghiilor este un semn al starii proaste a singelui (al nivelului scazut de hemoglobina), al anemiei, al energiei scazute a ficatului si rinichilor, al frigului resimtit de splina. In cazurile de leucemie sau in alte tipuri de cancer unghiile au de obicei culoarea aceasta.

Nuanta de cenusiu murdar a unghiilor este semn al unui sifilis innascut. Petele albe pe unghii arata ca exista un deficit de zinc sau de calciu in organism, in acelasi timp oglindesc procesul de indepartare a zaharurilor si alcoolului, posibilitatea unor tulburari ale sistemului nervos. Petele galbene de pe unghii indica unele tulburari cerebrale. Petele negru-cenusii pe unghii sint semnul unei intoxicatii cu mercur.

Legatura unghiilor cu organele si partile corpului

Fiecare deget de la mina sau de la picior, potrivit reprezentarilor medicinei traditionale, este strins legat de un organ determinat sau de una dintre glandele de secretie interna. Daca una dintre unghii nu arata bine, cautati cauza dezechilibrului in acel organ, al carui meridian este legat de acest deget sau de aceasta unghie.

Unghia de la degetul mare oglindeste starea creierului. Unghia degetului aratator oglindeste starea plaminilor si a intestinului gros. Unghia degetului mijlociu arata starea intestinului subtire. Unghia inelarului arata starea plaminilor. Unghia degetului mic indica starea inimii si a organelor de reproducere feminine.

Organele de simt Yin sint acele organe care imbunatatesc vederea, auzul, mirosul. Organele de simt Yang se refera la sensibilitatea gustativa, tactila.

Dupa structura unghiilor se poate determina tipul de temperament

Dupa forma si structura unghiilor se poate determina temperamentul omului. Unghiile melancolicilor sint de obicei lungi, adesea palide, aspre, uscate si fragile. Unghiile flegmaticilor sint mai patrate, groase, tari, stralucesc puternic. Unghiile colericilor sint lunguiete, tari sau moi, roze sau galbene, stralucesc foarte putin. Unghiile sangvinicilor sint late, moi, de culoare roz, au forma ovala, stralucesc putin.

Nevoile nutritionale speciale ale femeilor

Sarcina afecteaza necesitatile nutritionale ale femeilor

Menstruatia, sarcina, alaptarea si menopauza sint stari care sint caracteristice capacitatii de reproducere a femeii. Dar tot aceste stari afecteaza si tipul de hrana necesar femeii pentru a supravietui cu bine acestor incercari si schimbari ce au loc in organismul ei. Specialistii australieni, in urma unui amplu studiu difuzat si pe net, au stabilit ca exista numeroase legaturi intre modul de hranire si aceste stari caracteristice femeilor.

Hrana si sindromul premenstrual

Afluxul de hormoni din ciclul menstrual al femeii are un mare impact asupra corpului si starii psihice a femeii. Înaintea menstruatiei femeile sint mai energetice, dar unele dintre ele au pofte la inceputul acestei faze. Hrana bogata in proteine poate potoli aceste pofte, dar nu trebuie sa uitam de alte grupuri nutritionale, mai ales carbohidratii, care ar trebui sa fie prezenti la fiecare masa. Specifica pentru aceasta perioada din ciclu este si retentia de lichide deoarece unii hormoni pot induce retinerea de saruri in organism. Cu cit retinem mai mult sodiu, cu atit retinem mai multe lichide in tesuturi. Pentru combaterea acestui lucru trebuie sa consumam mai multe produse bogate in calciu si plante verzi. Alte simptome ale sindromului premenstrual sint oboseala, constipatia, dispozitie schimbatoare. Pentru a usura aceste afectiuni trebuie sa consumam multe fructe si legume, cereale integrale, peste si trebuie redus consumul de zahar, sare, carne, grasimi animale, alcool, cafea si tutun. S-a demonstrat de asemenea ca vitaminele din grupul B, in special vitamina B6, ca si exercitiile fizice usoare, ca mersul pe jos in fiecare zi, reduc mult aceste simptome.

Fierul si anemia

Fierul este mineralul care, impreuna cu alte substante, creaza hemoglobina, cea care transporta oxigenul din singe. Femeile au o nevoie mai mare de fier decit barbatii, de circa 16 mg/zi pentru a compensa pierderea din timpul menstruatiei, cam 1 mg/ zi de singerare.

Carenta de fier cauzeaza anemia, aceasta afectind in special femeile. Simptomele anemiei sint oboseala si lipsa de aer. Aceasta deficienta se poate traduce la femeile insarcinate si prin riscul de a naste prematur sau copii foarte slabi si cu sanatate subreda. Putem asimila fier din ficat, carne, galbenusuri de ou, legume, nuci si plante verzi, iar produse ca fibre, alcool si acidul tanic din ceai pot inhiba aceasta asimilare.

Vitaminele si mineralele in timpul sarcinii

Efortul neobisnuit depus de o femeie insarcinata poate cauza deficiente daca mama nu-si schimba dieta. Femeile insarcinate au nevoie de 140 kcal in plus, ceea ce poate fi atins daca maninca putin mai mult in fiecare zi.

Lipsa de calciu este una dintre deficientele intilnite la femeile insarcinate deoarece acesta este transferat din mesele mamei catre foetus. De aceea trebuie marit consumul de calciu pentru a conserva masa osoasa a mamei, dar satisfacind si nevoile foetusului. Sursele de calciu sint produsele lactate.

O alta deficienta ar putea fi cea in acid folic deoarece nevoia de acid folic in timpul sarcinii se dubleaza, acest acid fiind necesar pentru dezvoltarea si cresterea celulelor. Cercetarile au demonstrat ca o astfel de deficienta la inceputul sarcinii poate cauza defecte ale tubului neural al copilului. Surse: verdeturi, pui, oua si cereale.

Zincul este vital pentru mentinerea sanatatii celulelor. Dar suplimentele de fier pot interveni in absorbtia zincului astfel incit este necesar si un supliment de zinc la femeile insarcinate. Surse: carne, ficat, oua si fructe de mare.

Alaptarea si deficientele ei

Necesarul de nutrimente creste foarte mult in timpul alaptarii, 500-800 kcal. Cele mai importante produse din hrana din aceasta perioada sint proteinele, calciul, vitamina C, acidul folic, zincul, magneziul, vitamina B6 si lichidele. Femeile care alapteaza pot suferi de carente de calciu si fier, ceea ce poate fi contracarat prin marirea cantitatii de calciu si fier asimilata prin hrana, dar si prin suplimente.

Osteoporoza si calciul

Osteoporoza este o boala ce cauzeaza subtierea oaselor, care devin slabe si usor de fracturat. Cele mai expuse acestei boli sint femeile dupa menopauza, deoarece nivelul de estrogen este redus. Aceasta afectiune poate fi cauzata de lipsa de calciu in timpul anilor de crestere, dieta si exercitiu fizic, cure de slabire si proteinele de origine animala. Rezistenta oaselor depinde in mare masura de cantitatea de calciu asimilata in tinerete. Estrogenul, exercitiul fizic, fumatul si dietele pot afecta absorbtia calciului, ca si sarea, cafeaua si alcoolul. Proteinele de origine animala consumate in cantitati uriase maresc pierderea de caliu prin urina.

Vitamina D si calciul

Asimilarea calciului se mareste datorita vitaminei D, iar metabolismul oaselor este normal. Surse: peste, oua, ficat, lactate, lapte de soia, seminte de susan.

Fitoestrogenul poate imita efectele benefice ale estrogenului

Fitoestrogenul este o substanta asemanatoare estrogenului si care se gaseste in anumite plante comestibile ca cerealele integrale, linte, seminte de susan, nuci, migdale, legume ca soia si mazarea, ceaiurile de plante si uleiul de masline. Estrogenul este un hormon care este foarte necesar pentru sanatatea organismului. Exista o legatura intre nivelul ridicat sau scazut de estrogen si bolile de inima, cancer, osteoporoza si menopauza. Fitoestrogenul poate imita efectele benefice ale estrogenului cind nivelul acestuia este scazut si pot juca rolul de antiestrogen pentru a opri efectele daunatoare ale nivelului ridicat de estrogen. Este de asemenea un bun antioxidant, controleaza activitatea mai multor enzime care cauzeaza boli si lupta impotriva efectelor poluarii si estrogenilor sintetici. Hrana bogata in fitoestrogen ne poate ajuta sa reducem riscul aparitiei cancerului de sin, de piele, de intestine etc., controleaza nivelul colesterolului din singe, imbunatateste flexibilitatea vaselor de singe si previne formarea de cheaguri, scade tensiunea, mentine nivelul de estrogen care previne bufeurile asociate cu menopauza si uscarea vaginului o data cu inaintarea in virsta, mentine functiile creierului, mentine flexibilitatea pielii. Surse: linte, lapte de soia, proteine vegetale, nuci, legume si uleiul de masline.

De retinut:

- Deficientele de fier si calciu sint foarte dese la femei

- Vitamina B6 poate alina simptomele sindromului premenstrual

- Alimente ca ceaiul, alcoolul, cafeina si sarea pot interveni in absorbtia si eliminarea unor minerale importante.

O hrana variata pentru o alimentatie sanatoasa

Asigurati-va ca va hraniti cit mai variat

O hrana variata inseamna ca alegem sa mincam o gama larga de alimente din cele mai variate sortimente (cereale, fructe, produse lactate etc.), dar si alimente din cadrul aceluiasi sortiment (secara, orz, griu). Consumul de hrana cit mai variata va asigura substantele nutritive esentiale si alte componente necesare alimentatiei zilnice.

Ce se intelege printr-o hrana variata

Exista numeroase definitii pentru ce inseamna o hrana variata, dintre care amintim:

- Consumul de alimente din cele cinci grupe

- Consumul de alimente care sint diferite din punct de vedere nutritional, cum ar fi portocalele si piinea.

O hrana variata presupune si diversitate din punct de vedere biologic

Exista cinci grupe de alimente, diferite din punct de vedere biologic (chimic si fizic):

- Alimente de natura animala – oua, lapte si produse lactate; produse din carne provenita de la peste si animale domestice (vaci, porci); organe precum ficat si creier; pasari si vinat

- Alimente de natura vegetala – fructe, legume si cereale. O alimentatie variata presupune consumul a diferite feluri de legume, precum cele cu frunze verzi, flori si cele din familia cepei sau a dovleacului

- Alimente microbiologice – ciuperci, drojdie, bauturi fermentate (cidru), alimente fermentate (sos de soia)

- Apa

- Dulciuri – zahar, dulceata, bauturi racoritoare, prajituri si biscuiti.

Sanatatea dumneavoastra are nevoie de o alimentatie variata

Exista numeroase studii care arata ca un consum de hrana variata imbunatateste starea de sanatate si reduce riscul aparitiei anumitor boli.

Consumul de alimente cit mai variate, in cantitati mici prezinta urmatoarele avantaje:

- Ofera o protectie impotriva diabetului si a bolilor cardiovasculare (de inima si de circulatie)

- Confera longevitate organismului

- Îmbunatateste starea generala a organismului

- Duce la scaderea tesutului adipos de pe abdomen

- Previne aparitia cancerului.

Exista si conceptii noi asupra cancerului, care este considerat din ce in ce mai mult ca o boala datorata deficientelor din alimentatie, si lipsa din hrana cotidiana a alimentelor care confera imunitate ne face vulnerabili. Unele dintre aceste alimente, ca de exemplu ceaiul, pot avea un continut scazut de substante nutritive, dar sint aproape intotdeauna bogate in substante fitochimice.

Alimentatia variata este benefica si pentru persoanele care sufera de o anumita boala. De exemplu, diabeticii pot fi ajutati prin:

- reducerea riscului aparitiei bolilor macrovasculare (pentru persoanele care sufera de diabet de tip II)

- nivelul mai scazut al zaharului din singe.

Influenta unei alimentatii variate asupra mentinerii greutatii

Consumul variat de alimente bogate in substante nutritive cu un continut energetic redus, precum legumele si fructele, va poate ajuta sa va mentineti o greutate corporala corespunzatoare.

O alimentatie variata asigura o buna nutritie

Alimentatia variata asigura o nutritie corespunzatoare. Totusi, trebuie sa se tina cont si de urmatoarele aspecte:

- Valoarea nutritiva a alimentelor poate fi afectata de felul in care acestea sint obtinute, pastrate si preparate

- O alimentatie variata nu are in vedere cit de mult consumi din fiecare aliment sau cit de des maninci

- Consumul unor alimente variate ne garanteaza ca anumite componente din hrana zilnica, precum fibrele, care nu au o valoare nutritiva ridicata, fac parte de asemenea din alimentatia noastra.

Studiile au aratat ca ar trebui sa consumam mai mult de 30 de alimente pe saptamina (inclusiv ierburi si condimente). Acest lucru ne garanteaza consumul unei game variate de:

- substante nutritive cunoscute

- combinatii benefice de substante nutritive

- substante nutritive care n-au fost inca recunoscute de stiinta ca fiind benefice pentru sanatatea noastra.

Mentinerea rezervelor de hrana atit in stare proaspata, cit si congelate pe tot parcursul anului ne asigura obtinerea unei hrane cit se poate de variata.

Stiinta nutritionista este intr-o continua dezvoltare si mai sint inca multe de aflat despre posibilele avantaje pe care anumite alimente si componentele lor complexe le pot oferi.

Sfaturi practice pentru diversificarea alimentatiei

- Consumati alimente care contin deja o varietate cit mai larga de substante, ca piinea integrala si musli

- Pregatiti-va cartofi prajiti, supe, salate, care reprezinta o modalitate simpla de a mari consumul unor legume cit mai variate, prin adaosul a numeroase ingrediente, in special ceapa, usturoi, patrunjel, diferite verdeturi si condimente

- Imbunatatiti retetele traditionale prin adaugarea de noi legume si zarzavaturi

- Pregatiti-va zilnic sandwich-uri cit mai variate si gasiti noi metode de preparare, ca de exemplu adaugati un pumn in plus de ierburi la salate sau nuci peste cartofii prajiti.

Dulceturile si mierea – alimente indispensabile dintr-un meniu consistent

Inaintea descoperirii substantelor fitochimice, dulceturile si mierea nu erau recomandate, deoarece au un continut ridicat de zahar si nu contin vitamine si minerale in cantitati semnificative. Totusi, ele contin substante fitochimice, mai ales dulceturile facute din citrice si anumite tipuri de miere. Multe dintre fructele folosite la prepararea dulceturilor sint sezoniere si astfel exista o modalitate de a le consuma si dupa ce sezonul lor s-a terminat. Consumul de dulceata, cit mai variat, in timpul saptaminii (mai ales cind sezonul fructului respectiv s-a terminat) duce la diversificarea fructelor prezente in alimentatie.

Ce este de retinut

- O alimentatie variata inseamna consumul unei game cit mai largi de alimente din cit mai multe sortimente (cereale, fructe, produse lactate etc.).

- O alimentatie variata ne va mentine sanatatea si ne va ajuta sa ne protejam impotriva unor boli precum diabet, cancer si boli cardiovasculare.

Proprietatile terapeutice ale condimentelor

Piperul negru – mijloc de intarire a memoriei

Piperul negru este cel mai cunoscut si cel mai raspindit condiment. El se combina foarte bine cu toate felurile de mincare, este adaugat chiar si in unele retete de turta dulce. Datorita gustului sau putin iute, piperul este cunoscut ca un foarte bun antiseptic, iar in India este folosit chiar ca mijloc de intarire a memoriei.

Piperul rosu, spre deosebire de cel negru, este foarte iute. Sfera de folosire a lui este limitata: mincaruri cu orez, mezeluri de gaina, mincaruri cu lapte acru sau cu legume. Iuteala piperului rosu este sporita de prezenta in el a unei substante active sub denumirea de capsaicin, care in concentratia de 0,06 la suta provoaca arsuri chimice puternice (in piper insa aceasta substanta nu depaseste 0,02 la suta). Piperul rosu este pur si simplu un depozit de vitamine: C, B, B6, P, E, PP.

Piperul parfumat se gaseste sub forma unor boabe de culoare brun-roscat, grunturoase, de doua ori mai mari decit piperul negru. Patria piperului parfumat este Jamaica. Acest pamint al raiului a inzestrat acest condiment cu un miros uimitor: in el se combina aromele de cuisoare, scortisoara si nucsoara. Piperul parfumat se adauga in sosurile marinate si in mincarurile cu carne, pisat se pune in turta dulce, covrigi, checuri.

Cuisoarele sint de fapt muguri uscati ai arborelui tropical de cuisoare. Ele au o aroma foarte pronuntata si actiune antiseptica. In China Antica exista un obicei interesant: pentru a proteja persoana sfinta a imparatului de toate infectiile posibile, cei de la curte trebuiau sa manince cuisoare in prezenta sa. Cel mai adesea, cuisoarele sint folosite pentru pregatirea sosurilor marinate, a mincarurilor dulci, compoturilor, budincilor.

Curcuma purifica singele si trateaza ulcerul

Ghimbirul are o aplicare destul de larga in produsele de cofetarie, pentru a-i da un gust picant carnii prajite. Ceaiul cu ghimbir este foarte recomandat impotriva racelii.

Cardamomul (planta tropicala cu gust piperat) face parte din familia ghimbirului. Semintele de cardamom nu se folosesc in orice fel de mincaruri, ci se piseaza si se adauga in aluaturi, in mincarurile cu peste sau cu cartofi. Are aceleasi proprietati ca si ghimbirul si este foarte eficient impotriva racelii.

Curcuma face parte tot din familia ghimbirului, este foarte bogata in uleiuri eterice. Curcuma proaspata da gustul picant supelor, salatelor si legumelor prajite. Uscata si pisata, curcuma poate fi adaugata in mastile cosmetice – radacina de curcuma are o actiune antibacteriana si purificatoare. Atunci cind folositi acest condiment, trebuie sa fiti foarte atenti: atunci cind este uscata, curcuma se aprinde foarte repede si lasa in urma sa niste pete galbene care pot fi eliminate foarte greu. Vracii orientali considera ca curcuma purifica singele, trateaza ulcerul gastric si stimuleaza imunitatea organismului.

Scortisoara se adauga in budinci, prajituri, compoturi, dulceturi. Este foarte buna si cu orez si mere, iar in sosurile marinate scortisoara este folosita impreuna cu piper rosu si cuisoare. Scortisoara se obtine din straturile interioare ale scoartei unui copac din India si China. In aceste tari, acest condiment este pretuit pentru proprietatile sale terapeutice: intareste muschiul inimii si opreste procesele inflamatorii din caile urinare.

Nucsoara se foloseste in alimentatie taiata marunt, adesea este data pe razatoare inainte de a fi folosita. Sfera traditionala de utilizare a nucsoarei sint produsele de cofetarie. Cu ajutorul ei se poate trata guturaiul si nasul infundat (se freaca intre degete o bucata de nucsoara, apoi se inspira pe nas mirosurile eterice emanate de aceasta).

Mustarul negru regleaza activitatea hormonala

Anasonul are un miros dulceag, dar foarte puternic, care poate indeparta mirosul de peste. Pentru aceasta, citeva seminte de anason se pun in apa in care se fierbe pestele pentru 3-4 minute. Pentru salate si garnituri sint folosite si frunzele proaspete de anason, iar semintele se adauga in produse de panificatie si de cofetarie, dar si la conservarea castraveciorilor. Decoctul din seminte de anason este foarte recomandat in cazurile de astm bronsic.

Chimenul face parte din aceeasi familie cu anasonul. Frunzele verzi sint adaugate in salate. Cel mai mult insa se folosesc semintele: pentru conservarea muraturilor, pentru a-i da piinii o aroma deosebita, in brinza, iaurt (mai ales la popoarele din zona baltica). In India se foloseste chimenul alb, care are un cu totul alt gust si o alta aroma, cu el se condimenteaza mincarurile cu orez si cu legume. Infuzia cu seminte de chimen este foarte recomandata in cazurile de guturai.

Feniculul, denumit si chimenul dulce, este folosit datorita numeroaselor vitamine pe care le contine: acid ascorbic, vitaminele E, K, grupa B. Uleiul eteric de fenicul este foarte apreciat in domenii dintre cele mai diverse: bucatarie, parfumerie sau medicina. Cu ajutorul acestui ulei se trateaza ficatul si rinichii, afectiunile oculare, racelile; este foarte recomandat in cazul crampelor stomacale si intestinale, impotriva tusei.

Sofranul este socotit din cele mai vechi timpuri regele condimentelor. Florile din care se obtine acest condiment nu contin decit trei fibre de sofran. Pentru obtinerea unui gram de condiment este nevoie de cinci flori. Poate tocmai de aceea, sofranul este foarte pretuit. Cel mai bun tip de sofran este cel de culoare rosu inchis. Acesta se produce in Spania, Portugalia si China. Mincarurile in care se adauga sofran dobindesc o culoare foarte frumoasa, o nuanta galbena sau portocalie.

Vanilia, care se foloseste in mod exclusiv in mincarurile dulci, nu este altceva decit pastaile special prelucrate ale unei orhidei tropicale. Vanilia se amesteca cu zahar si pudra obtinuta se adauga in prajituri. Nu trebuie insa amestecata vanilia cu vanilina. Aceasta din urma este un inlocuitor sintetic al vaniliei naturale. Ea nu trebuie incalzita, pentru ca in acest fel mincarea capata un gust amarui.

In Europa se cultiva mustarul de tip galben, iar in Orient cel de tip negru. Semintele de mustar negru dau mincarurilor cu legume un gust putin iute. Se spune ca mustarul negru normalizeaza activitatea hormonala. Mustarul galben este in primul rind un condiment de neinlocuit, iar in al doilea rind un antiseptic cu proprietati uimitoare.

Untul - un aliment complex

Unul dintre cele mai hranitoare alimente care poate fi inclus in dieta noastra este untul. Si asta in ciuda tuturor celor care afirma ca margarina este mult mai buna datorita continutului ei sarac in grasimi saturate si colesterol. Untul este cu adevarat mai bun decit margarina, desi unii nutritionisti, mai putin informati, ne atentioneaza asupra pericolelor care apar datorita grasimilor saturate.

Iata, insa, numai citeva dintr-o lunga serie de proprietati ale untului, cu implicatii benefice asupra intregului organism:

Vitamine

Untul este o sursa bogata si usor asimilabila de vitamina A, necesara pentru o larga paleta de functiuni ale corpului, incepind cu vederea si terminind cu pastrarea in buna forma a sistemului endocrin. Untul mai contine si vitaminele E, K si D.

Minerale

Untul este bogat in resurse minerale, in special seleniu, care este un puternic antioxidant. Procentual, untul contine mai mult seleniu decit cerealele sau usturoiul. Acest aliment furnizeaza iodul atit de necesar la buna funtionare a glandei tiroide (la fel ca si vitamina A).

Acizii grasi

Untul contine o cantitate apreciabila de acid butiric, folosit de colon ca o sursa de energie. Acest acid mai este cunoscut ca fiind anti-carcinogen. Un alt acid gras continut de unt, acidul lauric, este o substanta puternic antimicrobiala si antifugala. Untul mai contine si alti acizi grasi care ofera o excelenta protectie impotriva cancerului. Este foarte important si modul de hranire a vacii care produce laptele din care se prepara untul: astfel vacile care pasc libere pe pasuni produc lapte cu un continut mai bogat in acizi grasi decit cele care sint hranite in grajd.

Mai exista o categorie speciala de acizi grasi care au rolul de a ne proteja contra infectiilor gastro-intestinale, care apar in special in rindul copiilor si virstnicilor. De aceea, copiii nu ar trebui sa consume smintina laptelui mai putin gras.

Colesterol

In ciuda informatiilor eronate cu care ati fost bombardati, colesterolul este necesar atit pentru mentinerea sanatatii sistemului digestiv, cit si pentru dezvoltarea creierului si a intregului sistem nervos al copiilor. Laptele uman are un grad inalt de saturare in grasimi si colesterol.

Margarina se afla la antipod

La capatul opus al tuturor acestor calitati deosebite stau margarina si celelalte produse vegetale tartinabile. In timp ce acestea pot fi mai ieftine, nu trebuie sa le mai consumati o data ce ati aflat cum sint produse.

Toate margarinele sint produse din uleiuri vegetale care au fost incalzite la temperaturi extrem de ridicate. Aceasta este o garantie ca aceste uleiuri vor deveni rincede. Dupa aceea este adaugat un catalizator de nichel, o data cu atomi de hidrogen pentru a-l solidifica. Nichelul, dupa cum se stie, este un metal cu o toxicitate destul de mare care se va regasi si in produsul final. La sfirsit se adauga colorantii si aromele pentru a indeparta mirosul de ulei rinced si culoarea deloc apetisanta.

Grasimile periculoase sint cele vegetale

Si daca toate acestea nu sint suficiente, aflati ca in timpul procesului de solidificare apar acizi periculosi cu efecte daunatoare asupra intregului organism.

Este cazul sa va hotariti ceea ce doriti: un aliment adevarat, care contine din abundenta substante sanatoase, sau un produs care, mai devreme sau mai tirziu, produce boala si durere.

Desigur ca unii dintre dumneavoastra care va supravegheati greutatea, in special femeile, veti ezita sa introduceti in dieta untul. Dar nu trebuie sa va faceti griji. Aproximativ 15 la suta din acizii grasi continuti de unt nu se depoziteaza ca grasime in corp, ci sint utilizati pentru furnizarea energiei de catre organele vitale. Grasimile de care trebuie cu adevarat sa va feriti sint cele vegetale!

Cautati untul natural, produs la tara

Atunci cind cautam unt de buna calitate sa-l preferam intotdeauna pe cel cit mai natural, care nu a fost supus prelucrarii termice. Mai exista inca la noi traditia producerii untului in gospodariile taranesti – acela este cel mai indicat, deoarece si laptele din care a fost facut este de buna calitate si nu a fost supus prelucrarii de nici un fel.

Un mar pe zi tine doctorul departe

Istoria cultivarii merilor se pierde in negura vremurilor

Anca nu se stie cine, de-a lungul istoriei, a inceput sa cultive merii salbatici, multi sint de parere ca romanii au fost cei care au descoperit ca pot cultiva acesti copaci pentru fructele lor carnoase, dulci si zemoase.

Unii istorici afirma ca originea cultivarii merilor ar trebui cautata in sud-vestul Asiei, la sud de muntii Caucaz, intre Marea Neagra si Marea Caspica.

Alti cercetatori spun ca au descoperit, prin metoda de datare cu carbon, seminte de mar din 6500 i.Hr., iar arheologii au descoperit chiar in Anglia imprimari fosilizate de seminte de mar din epoca Neolitica.

Merele sint fructele cu cea mai mare cautare de pe pamint

Dar ce face din mere fructele cele mai cautate? Aromele lor sint un amestec magic: putin acrisor, dulce si amarui in acelasi timp, care pur si simplu invigoreaza simturile.

Senzatia astringenta pe care o resimtim atunci cind muscam dintr-un mar provine de la taninii care reprezinta cam 2 la suta din fruct. Aroma familiara este rezultatul unui amestec de aproximativ 250 de elemente chimice pe care acest fruct le contine: esteri volatili, alcool si aldehide.

Compozitia lor bogata in fibre le confera proprietati remarcabile

Usor de digereat, merele contin acid malic si tartaric care inhiba fermentatia la nivelul intestinelor, iar continutul in pectina, o fibra solubila, permite dezvoltarea bacteriilor benefice procesului de digestie.

Datorita continutului lor bogat in fibre merele ajuta, de asemenea, la procesul digestiv, usurind procesul de eliminare.

Aceste fructe contin si substante care au rolul de a imbunatati functionarea sistemului digestiv si de a preveni bolile de inima si chiar cancerul.

Merele verzi au un rol important in curatarea ficatului si bilei, iar uneori pot chiar ajuta la distrugerea pietrelor care apar la nivelul bilei.

Hipocrate prescria tratamente cu mere, curmale si orz

Datorita continutului lor mare in apa, merele sint racoritoare si ajuta la reducerea febrei. Razuiti citeva mere si serviti-le celor cu febra - veti vedea ce repede isi vor face efectul!

Pentru cei care sufera de pe urma unei tuse seci, merele fierte in aburi si indulcite cu miere sint benefice pentru indepartarea mucozitatilor de la nivelul plaminilor.

Parintele medicinii, Hipocrate, a fost partizanul ideii ca vindecarea se poate obtine cu ajutorul unei alimentatii corespunzatoare. Terapeutica lui se baza, in mare parte, pe indicatii de regim alimentar. Remediile lui favorite erau merele, curmalele si terciul de orz.

Specialistii din zilele noastre reconsidera importanta merelor

An zilele noastre specialistii au inceput prin a reconsidera valoarea merelor care, datorita continutului lor mare in pectine, pot ajuta la reducerea colesterolului, a glicemiei, fiind in acelasi timp un aliment important pentru cei care au probleme cu inima, sistemul circulator sau sufera de diabet.

Acest fruct se spune ca are proprietati diuretice, laxative, antireumatice, antidiaretice si este un eficient tonic muscular

Daca toate acestea nu v-au convins de importanta consumarii a cel putin un mar pe zi, ginditi-va ca si stomatologii ni le recomanda: mincind mere crude facem un masaj eficient al gingiilor, curatam dintii si le redam, in mod natural, culoarea alba.

Merele au un continut scazut de calorii si sint bogate in vitamine si minerale

Merele necojite contin o multime de elemente nutritive chiar la nivelul cojii: sint o sursa importanta de potasiu, acid folic si vitamina C.

Un mar de dimensiuni medii contine aproximativ 80 de calorii, dar in ele mai gasim vitamina B, fier, magneziu si zinc.

Sfaturi pentru consumul merelor crude

Consumati cit mai multe mere, indiferent daca va rezumati la a le rontai la birou sau acasa, sau incercati sa faceti din ele salate si combinatii de fructe interesante si apetisante:

- incercati ca in fiecare zi sa puneti in pachetul dumneavoastra de mincare, pentru serviciu sau scoala, cite un mar.

- merele rezista foarte bine citeva zile asa ca adaugati meniului dumneavoastra o varietate cit mai mare de mere

- adaugati in salate bucati de mere – acestea vor imbogati salata cu un minunat gust dulceag

- faceti o salata din cubulete de mar, de telina, stafide, la care adaugati maioneza vegetala

- daca aveti un storcator, puteti sa va bucurati din plin de sucul proaspat de mere de-a lungul intregului an

- incepeti-va ziua alimentindu-va sanatos. Antr-un bol combinati telina rasa, ananas, nuci si germeni de griu. Decojiti marul, scoateti casuta simburilor si umpleti acest loc cu mixtura realizata. Bucurati-va de acest mic dejun delicios si foarte hranitor!

Se considera ca semintele de mere sint comestibile, dar trebuie sa fiti atenti pentru ca ele contin o cantitate redusa de cianura.

Nu neglijati traditionalele placinte cu mere

De-a lungul timpului utilizarea acestor fructe s-a extins, iar acum oamenii le utilizeaza atit pentru realizarea unor minunate deserturi: placinte, tarte, mere umplute, mere in foetaj, cit si pentru prepararea compoturilor, dulceturilor, peltelelor, gemurilor.

Proprietatile lor deosebite i-au determinat pe oameni sa le foloseasca si in industria cosmetica la prepararea cremelor, sampoanelor, mastilor, lotiunilor sau deodorantelor.

O simpla masca realizata dintr-un mar ras, la care se adauga putina miere va face ca tenul dumneavoastra sa se invioreze, sa se curete de impuritati si sa capete o lumina noua, sanatoasa, fara a mai pune la socoteala faptul ca, aplicind saptaminal o astfel de masca si consumind cit mai multe mere, ridurile se vor netezi, iar dumneavoastra veti simti ca intineriti.

Femeile si conceptiile gresite despre pierderea in greutate

umarul persoanelor supraponderale este in crestere, ceea ce inseamna ca si numarul afectiunilor legate de greutate cum ar fi bolile coronariene si diabetul este in crestere.

Conform unui site australian care se ocupa de starea de sanatate a populatiei, dietele drastice sint la moda. Acestea, spun specialistii australieni, au adus cu ele si unele conceptii gresite in ceea ce priveste slabitul, care contribuie la slabitul nesanatos si la conduite periculoase pentru sanatate. Mai jos vom discuta unele dintre aceste greseli legate de pierderea de greutate aparute pe acelasi site.


Unele grasimi dietetice ingrasa

Grasimile contin de doua ori mai multi kilojuli decit carbohidratii sau proteinele, acest lucru transformindu-le intr-o forma concentrata de energie. Se stie ca daca consumam grasimi este mult mai probabil ca ne vom ingrasa decit daca mincam carbohidrati. De asemenea, s-a demonstrat ca grasimile de origine animala, grasimi saturate, se depun mai repede decit cele de plante sau peste. Cele din urma au chiar efecte pozitive asupta organismului, pe cind cele saturate se depun mai ales in jurul taliei.

Totusi si excesul de carbohidrati poate fi transformat in kilograme in plus. Regula de baza este sa mincati atitia kilojuli cit consumati in fiecare zi. Fumatul de asemenea creste riscul depunerii de grasime pe organele interne din abdomen.

Cinci mituri dietetice false

1. Cartofii ingrasa

Se spune ca pentru a slabi trebuie sa taiem din meniu hrana ce contine carbohidrati dar acum stim ca acesti carbohidrati sint sursa de energie primara a organismului deoarece sint descompusi in glucoza, care este ca un combustibil pentru noi. Excesul de glucoza depozitat in ficat si tesut muscular ajuta la echilibrarea nivelului de zaharuri din singe intre mese. Ceea ce ramine este transformata in grasime, care este si ea un fel de pastrare a energiei. Deci cartofii sau hrana bogata in carbohidrati nu ingrasa. Totusi este clar ca incarcatura glicemica totala a mesei poate creste riscul de diabet. O masa poate avea o incarcatura glicemica mare daca este alcatuita doar din radacinoase, orez si piine alba. Daca incarcatura glicemica este scazuta, consumul de cartofi nu ar trebui sa fie o problema. Mai mult decit atit, indexul glicemic al cartofului este scazut daca sint serviti reci sau cu putina grasime. Depunerea grasimii este mult mai redusa in cazul unei diete bazate pe carbohidrati decit daca este constituita din grasimi.

2. Trebuie evitata combinarea mai multor feluri de mincare

Multe diete se bazeaza pe faptul ca sistemul nostru digestiv nu poate face fata combinatiilor de mincaruri. De obicei se spune ca carbohidratii nu fac casa buna cu proteinele cauzind probleme digestive si cresterea in greutate. Dar este exact contrariul deoarece combinatiile pot ajuta sistemul digestiv, de exemplu: vitamina C ajuta la absorbtia fierului din mincare. Cele mai multe alimente sint un amestec de carbohidrati si proteine, foarte putine continind unul singur, iar sistemul digestiv contine enzime care descompun alimentele ingerate. Daca mincam numai fructe acestea ar fi foarte ocupate, dar in cazul grasimilor ar sta pur si simplu degeaba.

3. Micul dejun ar trebui sa contina numai fructe

Majoritatea fructelor nu contin carbohidratii necesari corpului dupa postul nocturn dar sint o buna sursa de fibre si vitamine. Se recomanda cerealele, mai ales cele integrale.

4. Unele alimente slabesc

Grepfrutul, de exemplu, se spune ca arde grasimea ceea ce este fals, deoarece cele ce indeplinesc acest rol sint fibrele dietetice, continind cele mai putine calorii. Alimentele bogate in fibre ca fructele, legumele, cerealele integrale contin putine grasimi.

5. Daca bem apa in timp ce mincam ne ingrasam

Se spune ca apa dilueaza sucurile gastrice si enzimele cauzind o digestie greoaie si o crestere in greutate. Dar acest lucru nu este dovedit stiintific, chiar se spune ca apa grabeste digestia. Bauturile bogate in calorii, ca alcoolul, ne pot ingrasa daca sint consumate in exces, dar asocierea lor cu mincarea nu creste acest risc. Totusi, asocierea alcoolului cu o mincare grasa ne poate ingrasa, regula generala raminind ca nu trebuie sa asimilam mai multa energie decit consumam.

Retineti: excesul de greutate si obezitatea sint cauzate de faptul ca mincam mai mult decit are nevoie corpul nostru. Exista multe conceptii gresite despre slabit, dar dietele drastice nu sint solutia.

Sfaturi pentru slabit:

- Fara diete drastice veti redobindi greutatea in cel mult 5 ani

- Ar trebui sa pierdeti cam un kilogram pe saptamina sau chiar mai putin

- Reduceti grasimile dietetice, mai ales cele saturate

- Consumati mai multe fructe, legume, cereale integrale

- Reduceti consumul de alcool

- Nu mincati fast-food

- Faceti efort fizic cel putin cite 30 de minute de citeva ori pe saptamina, mergind cite 30 de minute pe zi

- Nu eliminati nici un grup nutritional

- Încercati sa mincati mai putin, dar de cite 5-6 ori pe zi

Dietoterapia in pancreatita cronica

Ce este pancreatita

Pancreatita este o inflamatie a pancreasului, in care este dereglata functia secretoare a acestuia (secretia din intestin a sucului pancreatic care contine enzimele digestive de baza: tripsina, lipaza, amilaza etc.). Ca urmare a acestui fapt apar tulburari in digestie si in asimilarea celor mai importante substante nutritive. In unele cazuri glanda se poate inflama din cauza cresterii sau scaderii productiei de insulina si din cauza dereglarii corespunzatoare a continutului de glucoza in singe.

Tratarea pancreatitei - numai in spital

Tratarea pancreatitei acute trebuie sa se faca numai in cadrul unui spital - tratamentul facut acasa poate fi periculos pentru viata persoanei respective. Inainte de internarea in spital alimentele ii sint contraindicate bolnavului. I se permite sa bea doar cite o jumatate de pahar cu apa minerala plata. Dupa externarea din spital, alimentatia in conditii domestice trebuie sa respecte o anumita dieta, recomandata de catre medic.

In ultimii 15-20 de ani numarul bolnavilor de pancreatita acuta a crescut in mod considerabil. Un rol important in aparitia acestei boli il au dereglarea principiilor unei alimentatii rationale si folosirea necorespunzatoare a alcoolului.

Alte boli care o favorizeaza

Pancreatita cronica se poate dezvolta pe fondul altor patologii: afectiuni ale stomacului, ale intestinului, ale ficatului, alergii, diferite intoxicatii si infectii, disfunctii ale glandelor de secretie interna, ateroscleroza vaselor pancreasului etc.

Terapia cu ajutorul unei diete

Terapia cu ajutorul unei diete este cea mai importanta metoda de tratament a pancreatitei cronice. In acele cazuri, cind cauza principala a aparitiei ei sint dereglarile in regimul alimentar, cum ar fi bulimia, folosirea in exces a alcoolului, insuficienta albuminelor in alimentatie, alergia la unele produse, respectarea unei diete este practic singurul mijloc de actiune terapeutica asupra organismului bolnav si mai intii de toate asupra pancreasului inflamat. Dieta trebuie respectata tot timpul tratamentului - in spital, sanatoriu, acasa. Numai in acest fel se pot impiedica progresarea bolii si dezvoltarea unor complicatii.

Grasimile in stare pura sint eliminate din alimentatie

Pentru scaderea fenomenelor inflamatoare si pentru grabirea procesului de refacerea a tesutului afectat din aceasta glanda, bolnavii de pancreatita cronica trebuie sa respecte urmatoarele principii de baza in regimul alimentar.

Mai intii de toate trebuie crutat din punct de vedere chimic nu numai pancreasul, ci si celelalte organe ale sistemului digestiv supuse procesului de inflamare (stomacul, duodenul, ficatul).

Din alimentatie trebuie eliminate produsele care au o influenta stimulatoare asupra secretiei din stomac si pancreas: carnea grasa, pestele gras, chiar grasimile vegetale, ciupercile, bauturile alcoolice si cele gazoase, afumaturile, gustarile condimentate, conservele, aluatul pregatit cu grasime, placintele, piinea neagra, slanina de porc, ciocolata, muraturile, sosurile marinate, condimentele iuti (piper, mustar), fructele acre, sucurile de legume, ceaiul tare, cafeaua, cacaua. Dintre mirodenii singurele permise sint patrunjelul si mararul.

Digerarea mecanica este cel de-al doilea principiu

Digerarea mecanica este cel de-al doilea principiu al dietoterapiei pancreatitei cronice. Se recomanda consumarea alimentelor lichide, semilichide si a legumelor rase. In perioada de ameliorare sau de disparitie temporara a bolii, atunci cind va simtiti mai bine si cind in ceea ce priveste celelalte organe digestive nu exista nici o contraindicatie in folosirea in alimentatie a legumelor, respectarea acestui principiu nu este obligatorie. Dimpotriva, sint recomandate legumele nerase, ceea ce impiedica scaderea poftei de mincare si, in consecinta, subnutritia si are un efect de exercitiu asupra organelor digestive.

Continutul chimic al regimului alimentar

Cel de-al treilea principiu al dietoterapiei pancreatitei cronice se refera la continutul chimic al regimului alimentar. Cu scopul de a stimula procesele de refacere in tesuturile pancreasului afectat si pentru a imbogati sinteza enzimelor pancreatice si a inhibitorilor, pentru a impiedica progresarea bolii si agravarea ei, regimul trebuie sa contina o cantitate de albumine putin mai ridicata in comparatie cu norma fiziologica (110-120 de grame). Din aceasta cantitate 60 la suta trebuie sa fie albumine usor asimilabile de origine animala (produse lactate, carne de vita si de peste fara grasime, albus de ou). In acelasi timp cu albuminele, organismul primeste si substantele lipotrope (care degradeaza grasimile), cele care joaca un rol important in refacerea structurii pancresului, ficatului si tesuturilor.

Spre deosebire de albumine, continutul de grasimi trebuie sa scada intr-o oarecare masura (pina la 80 de grame in 24 de ore), acest lucru obtinindu-se prin eliminarea din alimentatie a grasimilor in stare pura.

Produsele care fermenteaza sint interzise

Cantitatea de grasimi trebuie distribuita in mod egal in timpul zilei. Necesitatea de grasimi in regimul alimentar este dictata de tulburarile aparute in procesul de asimilare a acestora ca urmare a scaderii functiei secretoare a pancreasului si ficatului. Trebuie sa aveti grija sa nu folositi in acelasi timp cantitati masive de grasimi, pentru ca acest fapt creste in mod considerabil riscul agravarii bolii. Pe primul plan trebuie sa puneti grasimile vegetale (uleiul de floarea-soarelui, uleiul de masline etc.), pentru ca acestea contin acizi grasi nesaturati care au actiune lipotropa.

Este indicata de asemenea limitarea continutului de hidrati de carbon (pina la 300-350 de grame) cu ajutorul produselor usor asimilabile (zahar, miere etc.). Ratia de zahar pentru 24 de ore nu trebuie sa depaseasca 30 de grame. Acest lucru se explica printr-un intreg sir de cauze. In cazul pancreatitei cronice cel mai adesea este afectat sistemul functional al pancreasului, glanda care prelucreaza insulina (hormonul care asigura asimilarea glucozei in organism). In afara de aceasta, uneori este tulburata functia sistemului nervos vegetativ, astfel incit adesea apar reactii alergice. Limitarea consumului de hidrati de carbon impiedica dezvoltarea la acesti bolnavi a diabetului, dereglari ale sistemuui nervos vegetativ si aparitia reactiilor alergice.

Este limitata folosirea sarii de bucatarie

Pe linga scaderea ratiei de zahar in regimul alimentar, este limitata de asemenea si folosirea sarii de bucatarie (pina la 8 grame in 24 de ore - o lingurita de sare). Sarea provoaca secretia pancreatica si, in afara de acest fapt, este dovedit ca scaderea continutului de sare in mincare are si o actiune antiinflamatoare.

Dieta trebuie imbogatita cu saruri din calciu, luind in consideratie actiunea lor antiinflamatoare si desensibilizatoare. In acest scop se recomanda folosirea produselor lactate degresate si a brinzei de vaca, pregatite in conditii domestice.

Principiul alimentatiei fractionate

Cel de-al patrulea principiu al dietoterapiei pancreatitei cronice este principiul alimentatiei fractionate. Trebuie sa mincati de cinci-sase ori pe zi in portii mici. Trebuie sa mestecati mincarea incet, fara sa va grabiti. Mincatul prea repede sau consumarea unor portii mari de mincare si deosebit de consistente determina o secretie fortata de suc pancreatic. Acest lucru nu este dorit pentru ca scurgerea secretiei din glanda este ingreunata din cauza inflamatiei. Respectarea acestui principiu este obligatorie in toate fazele bolii, incluzind aici si perioada de amelioarare temporara a bolii si senzatia ca se simte bine a bolnavului.

Din regimul alimentar sint excluse produsele care fermenteaza si care produc balonarea intestinului: fasolea, mazarea, varza alba, bauturile gazoase, ridichile.

Sint recomandate: piinea din faina de griu veche de una-doua zile sau uscata (se poate si sub forma de pesmeti); supele de legume (in afara de varza), din crupe (in afara de mei), cu macaroane; carne de vita, de vitel, de gaina, curca, iepure fara grasime, tipuri de peste fara grasime (batog, biban, crap, stiuca) sub forma de cotlete, sufleuri, ciorba cu perisoare (atunci cind bolnavul se simte mai bine, cind este in stadiul de ameliorare temporara).

Albusul de ou se foloseste sub forma de omleta, iar in mincare se adauga cite o jumatate de galbenus pe zi. Dintre produsele lactate se recomanda brinza de vaci fara grasime, laptele incorporat in unele feluri de mincare, iar dintre grasimi - numai untul si uleiul vegetal (se adauga in mincare pina la 40 de grame); dintre legume - cartoful, morcovul, sfecla, varza rosie, dovleacul, mazarea uscata sub forma de piure sau budinci. Sint indicate terciurile cu lapte si gris, fulgi de ovaz, arpacas, orez; dintre fructe sint recomandate merele coapte, decoctul de macese, ceaiul nu foarte tare, apa minerala plata, cremele de fructe, compoturile.

In stadiul de ameliorare temporara a bolii, dupa sfatul medicului puteti folosi si soiuri de fructe dulci: pere curatate de coaja, cirese, capsuni, chiar pepeni. Se pot consuma legume fierte sau coapte, fara a fi maruntite, produse lactate - brinza olandeza, smintina adaugata in mincare.

Iata un exemplu de meniu in cazurile de pancreatita cronica

primul mic dejun: omleta din albus de ou pregatita la aburi, terci de lapte cu orez fara zahar, ceai;

al doilea mic dejun: brinza de vaci proaspata, iaurt, un mar proaspat fara coaja;

prinzul: supa de legume fara smintina (o jumatate de farfurie), cotlete pregatite la abur, piure de morcov (garnitura), crema de fructe fara zahar;

gustare intre prinz si cina: decoct de macese, pesmeti sau piine de secara;

cina: peste fiert, cartofi fierti (garnitura), terci de lapte cu fulgi de ovaz fara zahar, ceai;

peste noapte: iaurt;

peste zi: piine de secara (200-300 de grame), zahar (30 de grame).

In primele zile este interzis orice fel de mincare

Pentru respectarea principiului digestiei mecanice, alimentele se taie marunt sau se dau pe razatoare. Nu trebuie sa consumati produse prea reci sau prea fierbinti. Prajirea produselor este interzisa, pentru ca prin acest procedeu iau nastere niste produse toxice din cauza dezagregarii grasimilor, care pot provoca aparitia sau agravarea bolii.

Atunci cind pancreatita cronica se agraveaza este indicat tratamentul intr-un spital (in cazurile grave) sau acasa (in cazurile mai putin grave) cu respectarea unui regim la pat. In primele doua zile este interzis orice fel de mincare. Foamea se potoleste prin linistea functionala a pancreasului si a stomacului inflamat, a duodenului si a ficatului. Bolnavii au voie doar sa bea ceai caldut sau apa minerala necarbogazoasa (cite 1-1,5 litri pe zi).

In cazul agravarii pancreatitei cronice se respecta aceleasi principii alimentare ca si inainte de acest moment, insa dieta se foloseste intr-o forma cit mai usoara. In cursul primei saptamini (intre cinci si zece zile, in functie de gravitatea zilei), dupa abtinerea de la mincare este indicata o alimentatie bogata in lichide si in hidrati de carbon: supe, terciuri cu lapte, piure de legume, creme din suc de fructe. Asemenea produse stimuleaza mai putin secretia din pancreas. Pe masura ce starea bolnavului se amelioreaza, dieta se largeste treptat: se introduc in regimul alimentar pesmetii din piine de secara, brinza proaspata de vaci sub forma de pasta, omleta din albus de ou pregatita la abur, carnea de vita si peste fara grasime, sub forma de sufleu, cotletele pregatite in baie de aburi.

Cresterea volumului de hrana, a caloriilor din alimentatie si introducerea unor noi produse trebuie facute treptat. Se pot introduce in regimul alimentar si unele produse dietetice speciale - produse lactate care au o valoare biologica deosebita si se pot asimila foarte usor. La recomandarea medicului trebuie ca in timp scurt sa reveniti la o alimentatie normala, acest lucru referindu-se mai ales la partea de albumine din regimul alimentar. De obicei, dupa una-doua saptamini de la debutul bolii puteti trece la varianta in care totul este dat pe razatoare in aceasta dieta (digestia mecanica), pe care trebuie sa o respectati timp de trei pina la opt saptamini. Dupa perioada de ameliorare a bolii puteti reveni la varianta fara digestie mecanica.

Poate aparea o insuficienta a functiei secretoare a pancreasului

In cazurile grave de pancreatita cronica, mai ales atunci cind nu este respectat regimul alimentar, poate aparea o insuficienta a functiei secretoare a pancreasului. Acest lucru se manifesta sub forma de diaree (digestia alimentelor este intrerupta, iar acestea ajung in intestin).

Nutritia acestor bolnavi se poate realiza si prin intermediul unei variante de dieta cu digestie mecanica, dar cu adaugarea unor preparate pe baza de enzime care sa ajute pancreasul. Continutul de grasimi din dieta este scazut pina la 60-70 de grame, iar cantitatea de albumine, dimpotriva, creste pina la 120-130 de grame. Prin aceasta capacitatea de a digera a sistemului digestiv scade. Ca izvor de albumine usor asimilabile se folosesc ouale, produsele lactate, pestele.