luni, 23 februarie 2009

PEDICUTA (Lycopodium clavatum)

Pedicuta este numita in limbajul popular bradisor,
brinca-ursului, brful-vintului, bunceag, chindicuta,
coada-alor-de-vint, cornatel, cornisor,
crucea-pamintului, netota, pceleca, piciorul -lupului,
praful-strigoilor, talpa-ursului. Aceasta planta,
asemanatoare muschiului si vesnic verde, se tiraste pe
solul padurii cu niste vrejuri lungi de 1-2 metri,
avind radacini micute, fine si subtiri. Din vrejuri
cresc niste tulpinite lungi de 7-10 centimetri, moi la
pipait si ramificate, care seamana cu iarba-neagra,
dar au frunzele mai moi si mai dese. Cind planta are
patru ani, formeaza vara pistiluri galbui care contin
polen, numit si FAINA-VRAJITOAREI Aceasta faina se
intrebuinteaza homeopatic, in cazul portiunilor de
piele roase si ranite. Pedicuta este o planta de leac
continind radiu. Ea poate fi deosebita usor de
celelalte soiuri de muschi datorita vrejurilor lungi,
asemanatoare unor sfori si a polenului galben al
pistilurilor ei. Creste numai in lizierele padurilor
si tn padurile inalte dinspre nord, de la o altitudine
de 600 metri in sus. Dupa taierea copacilor
(defrisari), planta se usuca si dispare in cele din
urma de tot, caci isi pierde puterea de viata sub
actiunea directa a soarelui. In Austria si Germania,
pedicuta este strict ocrotita de lege. Recomand de
aceea ca necesarul de plante sa fie procurat din
farmacii si magazine specializate in plante
medicinale. Comertul cu plante medicinale aduce
pedicuta din tarile nordice, asa incit este garantata
o calitate buna.
Pentru reumatici si bolnavii de artrita, chiar si
atunci cind prezinta deja modificari ale formelor
articulatiilor (incheieturilor), precum si in caz de
constipatie cronica si hemoroizi, recomand cu cea mai
mare caldura ceaiul de pedicuta. Persoanele care
sufera de diaree trebuie sa intrebuinteze insa ceaiul
cu multa precautie, ca sa nu le provoace spasme
intestinale. Pedicuta n-are voie sa fie fiarta, ci
doar oparita cu apa in clocot. Ceaiul se
intrebuinteaza si in toate bolile cailor urinare si
ale organelor genitale, la dureri si tumefieri ale
testiculelor, la formarea nisipului la rinichl si la
colicile renale. In hepatite, la tumori ale tesutului
conjunctiv al ficatu-lui, chiar daca sunt deja
maligne, pedicula este indisperisabila. Ea-l ajuta pe
convalescent sa se puna repede pe picioare cu forte
depline.
Daca stiti in cercul dumneavoastra de cunostinte un
caz de ciroza hepatica, chiar de este fara speranta,
dati curaj acelui om si indreptati-l spre pedicuta
noastra atit de importanta in fitoterapie. Chiar si
oamenii care au boli grave de ficat pot fi redati
vietii datorita pedicutei, asupra tamaduitoarei
pedicute in materie de ciroza hepatica si cancer la
ficat.Pedicuta este o planta care contine radiu, au
fost vindecati multi oameni de astfel de crampe
musculare cu ajutorul unor perne umplute cu pedicuta.
Daca cineva este atit de strins legat de plantele de
leac si obtine prin ele succese tot mai multe ce ating
aproape miracolul, nu poate sa nu se gindeascai la
Creatorul universului, care ne asterne toate aceste
minuni la picioare. Din pacate, multi oameni se
impiedica de ele fara a le acorda nici o atentie si nu
simt niciodata atotputernicia Cerului.

MODURI DE FOLOSIRE
Prepararea ceaiului: 1 lingurita rasa de pedicuta se
opareste cu 1/4 litru de apa in clocot, apoi se lasa
sa stea putin. Se bea numai 1 ceasca pe zi, si anume
dimineata pe stomacul gol, 1/2 ora inainte de micul
dejun, inghititura cu inghititura. In caz de ciroza
hepatica sau de cancer hepatic, se beau zilnic cite 2
cesti.
Perna cu pedicuta: Cu pedicuta uscata (in functie de
dimensiunea locului cu spasme sau circei se iau 100,
200 sau 300 grame) se umple o perna care se pune
noaptea peste respectivele portiuni dureroase. Aceasta
perna isi mentine eficacitatea timp de cel mult un an.

Niciun comentariu: