vineri, 30 ianuarie 2009

Hepatita

Hepatita acută virală este o boală infecţioasă care evoluează cu o perioadă preicterică: astenie, febră, dureri articulare şi musculare, tulburări digestive ca inapetenţă, greţuri, vărsături, dureri epigastrice şi abdominale difuze, fenomene ce fac ca boala în această fază să fie uneori mai greau de diagnosticat.
Ea reărezintă una dintre cele mai grave probleme de sănătate publică, din cauza potenţialului important de cronicizare.
Orice amînare a prezentării bolnavului la doctor în vederea spitalizării duce la scăderea capacităţii funcţionale a celulelor hepatice şi la apariţia primelor leziuni.
Pentru asigurarea funcţiilor normale a celulelor şi prevenirea distrugerii lor în cazul prelungirii şi accentuării stării de hipoxie (reducerea nivelului de oxigen sub limitele normale) şi stază biliară, se recomandă administrarea, chiar din primele zile de boală, de plante cu acţiune colagog-coleretică (colagog = faclitează evacuarea bilei prin stimularea contracţiilor veziculei biliare; coleretic = stimulează secreţiile celulei hepatice, fluidificînd şi mărind volumul bilei secretate).
Între măsurile de profilaxie, o atenţie deosebită trebuie să se dea creşterii rezistenţei generale a organismului, un rol important revenind alimentaţiei, din care să nu lipsească fructele şi legumele proaspete, sursă importantă de vitamine, factor de rezistenţă antiinfecţioasă.
Există două tipuri de hepatite epidemice: cea transmisă pe cale alimentară (hepatita de tip A) şi pe cea parenterală (tip B). Cea mai gravă formă este cea cauzată de virusul hepatitei B, boală cu transmitere preponderent parenterală (prin transfuzii de sînge infectat cu virus B, prin injecţii sau manevre stomatologice cu instrumentar insuficient sterilizat, etc.). gravitatea bolii decurge în special din tendinţa către ciroză hepatică.
În toate formele de hepatită internarea în spitalul de boli infecţioase este obligatorie. Regimul alimentar joacă un rol important, ca şi repausul fizic şi psihic.
Printre speciile de plante utile pentru ecţiunea lor antihepatotoxică, în prim-plan se situaeză armurariul. El conţine substanţe care asigură protecţia membranei celulelor hepatice, stimulează refacerea celulelor lezate. Se face infuzie din 1- 1,5 linguriţe de fructe proaspăt măcinate (eminţele măcinate se oxidează foarte repede, devenind toxice. Odată măcinate, se păstrează la frigider, dar nu mai mult de 48 de ore) la o cană cu apă. Se beau 2 căni de infuzie pe zi: prima, dimineaţa, înainte de micul dejun, după care bolnavul va sta în pat, culcat pe partea dreaptă, timp de 20 de minute; a doua cană se va bea în două reprize, după mesele principale. Cura este eficientă dacă este urmată timp de 2 săptămîni.
Efecte secundare nedorite se pot semnala la hipertensivi sau la cei care nu tolerează acest tratament cu armurariu. De aceea, tratamentul trebuie individualizat.
Alte plante care stimulează funcţia hepatică sînt: cimbrişorul, cimbrul de grădină (infuzie dintr-o linguriţă de plantă la o cană cu apă; se beau 2 căni pe zi, după mesele principale), schinelul (infuzie dintr-o linguriţă de plantă la o cană cu apă; se bea cîte o jumătate de cană de 2-3 ori pe zi, cînd nu se iau alte plante), sunătoarea sau pojraniţa (2-3 căni pe zi de infuzie preparată din 1-2 linguriţe la o cană cu apă), coada şoricelului, muşeţelul (1-2 căni de infuzie din 1-2 linguriţe la o cană cu apă).
Se poate lua şi cîte o linguriţă de ulei de pojarniţă, după mesele principale.
Rostopasca este eficace, dar dacă se depăşeşte doza prescrisă, devine toxică (conţine alcaloizi care, în cantitate mare, devin toxici). Din rostopască se face infuzie (o jumătate de linguriţă de plantă la o cană cu apă). Din care se beau cîte 2 linguri, la interval de 3 ore. Tratamentul durează maximum 7 zile, după care se face o pauză de o săptămînă.
Rezultate bune se obţin cu următoarea formulă: sunătoare (2,5 părţi), rostopască (1 parte), flori de coada-şoricelului (1,5 părţi), cimbrişor (2,5 părţi), sulfină (2,5 părţi). Se face infuzie: o lingură de amestec la o cană cu apă; se beau 2 căni pe zi, călduţe şi îndulcite cu miere.
Anghinarea este o plantă care intervine direct asupra celulelor hepatice pe care le tonifică şi le întăreşte funcţia antitoxică. Nu este recomandată celor bolnavi de gută, artrită sau cu afecţiuni urinare.
Se poate face amestec în părţi egale de frunze de anghinare şi frunze de păpădie. Din acest amestec se iau 3-4 linguri la 1 litru de apă, făcîndu-se infuzie. Se beau în fiecare zi cîte 100-150 ml de infuzie, cu 10-15 minute înainte de fiecare masă.
La copii, cantitatea de ceaiuri se administrează în funcţie de vîrstă şi greutate corporală.
Compoziţia unui ceai hepatic, raportul cantitativ dintre plantele conţinute, modul şi timpul de administrare se poate modifica în funcţie de starea fiecărui bolnav în parte, de forma şi stadiul evolutiv al hepatitei, de starea generală a organismului, de bolile asociate. De exemplu, plantele puternic amare, ce stimulează secreţia gastrică, cum ar fi anghinarea, nu este suportat de cei bolnavi de gastrită hiperacidă sau ulcer gastroduodenal. La formula de ceai hepatic (armurariu, sunătoare, frunze de păpădie, rostopască, cicoare) se adaugă plante de protecţie gastrică, epitalizantă şi cicatrizantă, cum sînt rădăcina de tătăneasă, gălbenele, rădăcina de lemn dulce, muşeţel. Ceaiurile medicinale se asociază de obicei tratamentului prescris de medicul care are în supraveghere bolnavul şi numai cu avizul său.
Alimetele interzise celor bolnavi de hepatită sînt: carnea de orice fel (mai puţin carnea de pui şi peşte slab), leguminoasele uscate sau cele cu celuloză tare, nuci, aluaturi dulciuri, zahăr, condimentele iuţi, alcoolul, cafeaua, alimetele prăjite. Varza, guliile I castraveţii se pot consuma numai sub formă de sucuri.
Se recomandă cura de afine: consumarea zilnic a 300-500 g de fructe proaspete sau a 100 g de fructe uscate. Fructele de agriş, consumate ca atare sau sub formă de suc, srtimulează funcţie hepatică. Sucul de cartof crud (cîte o jumătate de pahar, de 3 ori pe zi) este de asemenea recomandabil.
Infuzia din muguri de alun (1-2 linguriţe de muguri la 200 ml de apă clocotită) tonifiază parenchimul hepatic.
Sucul preparat din: asmăţui, cicoare, lăptucă şi păpădie (în părţi egale) se va bea 100-120 ml zilnic, împotriva colicilor hepatice.
Sucul de cătină albă şi sucul de lămîie sînt remedii foarte bune. Se poate face infuzie din 2 linguri de fructe zdrobite de cătină albă la o jumătate de litru de apă clocotită, se lasă acoperit 30 de minute, apoi se bea pe parcursul unei zile.
Se recomandă consumul de grîu încolţit trecut prin maşina de tocat, amestecat cu ulei de măsline şi puţină miere.
Sucul de grepfrut (3 pahare pe zi, înainte de mese), îndulcit cu puţină miere este drenor hepatic.
Ca mic dejun, se pot consuma fructe de gutui sub formă de salată, date pe răzătoare şi amestecate cu mere, morcov şi miere. Merele nu trebuie să lipsească în nici o zi.
Tincturile din flori de siminoc (cîte 10 picături, de 3 ori pe zi) şi din pelin (cîte 20 de picături, de 3 ori pe zi) constituie, de asemenea, remedii ale bolilor hepatice.
Din rădăcinile de urzică recoltate toamna sau primăvara, se face o tinctură din care se iau cîte 20 de picături, de 3 ori pe zi.
O hepatită epidemică prost tratată, consumul de alcool, stresul, alimentaţia defectuoasă pot cauza un proces inflamator cronic al ficatului - hepatita cronică, manifestată prin oboseală, greţuri, dureri de ficat, cefalee, insomnie, icter, agitaţie, pierderi de sînge pe nas sau gingii. Se recomandă, în acest caz, un regim blînd de dezintoxicare alimentară (sucuri de legume şi fructe, lămîie, decocturi de cereale).
În afară de remediile amintite la hepatita epidemică acută şi care sînt valabile şi în cazul hepatitei cronice, mai amintim:
- tinctură din rădăcină de angelică, cîte 15 picături, de 3 ori pe zi (recomandată bolnavilor cu astenie psiho-fizică);
- suc de cireşe (reglator hepatic, contribuie la regenerarea ţesuturilor);
- coacăze albe şi roşii, consumate sub formă de suc;
- infuzie din frunze de fragi;
- consumul de lămîie şi de miere;
- infuzie de levănţică (1-2 linguriţe la cană);
- decoct din lichen de piatră: 1 linguriţă la o cană cu apă, la care se adaugă un vîrf de cuţit de bicarbonat de sodiu, cînd este călduţ (la 40 grade Celsius);
- ulei de măsline (1-2 linguri, luate dimineaţa, pe stomacul gol) la care se adaugă suc de lămîie;
- cură de suc de morcovi;
- suc de pepene verde;
- polen, cîte 20 g în fiecare dimineaţă, pe stomacul gol;
- must de struguri, nefermentat (struguri storşi proaspăt);
- cataplasme de foi de varză aplicate pe zona ficatului;
- consumul de tulpini proaspete de păpădie, în stare crudă.
Nu în ultimul rînd, amintim de pedicuţa care s-a dovedit eficientă în hepatite şi chiar tumori maligne ale ficatului. O linguriţă rasă de pedicuţă mărunţită se opăreşte cu un sfert de litru de apă clocotită. După ce se răceşte puţin, se bea 1 ceaşcă pe zi, dimineaţa, pe stomacul gol.

Urzica

oata lumea cunoaste urzica ,dar foarte putini stiu ca urzica se foloseste in peste 100 de boli.
Compozitia chimica :
-substante proteice
-un mare numar de aminoacizi
-glucide
-amine
-steroli
-cetone
-ulei volati;
-substante grase
-sito-steroli
-acizi(acetic,formic,pantotenic,folic)
-complex vitaminic(A,B2,C,K)
-clorofila
-protorfirina
-coproporfirina
-b-caroten
-saruri de calciu,magneziu,fier,siliciu,mangan,potasiu.
Este folosita in alimentatie mai ales primavara.
Industria farmaceutica extrage b-carotenul ca sursa de vitamina A pentru obtinerea de clorofile ca materie prima pentru diverse preparate medicamentoase si cosmetice-pomezi,aerosoli,pasta de dinti,deodorante,sampoane,guma de mestecat.
Din antichitate ,PLinius si dioscoride ne-au lasat pretioase informatii despre utilizarea urzicii.Si in evul Mediu era foarte folosita.
Albrecht Durer(1471-1528)a pictat un inger care zboara catre tronul Atotputernicului tinand urzica in mana.Preotul elvetian Kunzle arata,in scrierile sale,ca urzica ar fi fost demult distrusa daca nu s-ar fi autoaparat urzicand.El numeste urzica salvatoarea vietii.
Elimina anemia,bronsitele,astmul,curata rinichii de nisip si piatra,dezintoxica organismul,elimina uratii(in guta),stimuleaza secretia bilei,secretia pancreatica,gastrica si intestinala .Stimuleaza peristaltismul intestinal si digestiv.Stimuleaza secretia de lapte la lauze.Este hipoglicemianta(in combinatie cu brustur).
Are o puternica actiune hemostatica.Stimuleaza formarea sangelui si il fluidizeaza.Fluidizeaza secretiile bronsice si favorizeaza expectoratia.Cicatrizeaza ranile.Scade temperatura corpului in starile febrile.Actioneaza revulsiv,cu efect decongestiv.Vitaminizeaza si remineralizeaza organismul.Combate diareea si dezinteria,combate tusea.Are o puternica actiune bactericida(omoara bacteriile).Foarte bun si eficient vermifug.Intareste parul si combate matreata.

Recoltarea:

Frunzele se recolteaza din primavara pana toamna,se usuca la umbra(soarele decoloreaza).Semintele se recolteaza toamna,cand ajung la maturitate.Radacinile se recolteaza toamna.

Preparare:

Ceaiul se prepara din frunze uscate si maruntite(1 lingura la 250ml de apa clocotita).
Se lasa vasul acoperit 15 minute.Se beau 2-3 cani pe zi.In cazuri disperate de arterita ,se poate evita amputarea daca se bea suc de urzica.Pentru tratarea hemoragiilor,hemoroizilor,astmului bronsic,retentiilor urinare,reumatismului,icterului,se face decoct din 2 lingurite de radacina la cana(250ml)care se fierb la foc mic timp de 5 minute.Se beau 3 cani pe zi.
Anemiile cedeaza la o cura de suc de urzica .La fel , starile de epuizare,oboseala.Leucemiile pot fi prevenite foarte usor daca se bea regulat suc de urzica.
Urzica fiarta cu prune uscate da rezultate foarte bune in cele mai rebele constipatii.Semintele macinate(2-3 grame)se iau cu o lingurita de miere.
Etern:infuzii din 50 g frunze la 1litru de apa clocotita.Se acopera 30 de minute.S e aplica cataplasme in ulcer varicos si reumatism.
agospodarie: merele , perele si prunele puse in camara,daca sunt acoperite cu un strat de urzica,vor capata o culoare aurie si isi vor completa natural procesul de coacere.Cartofii insilozati nu vor mai fi atacati de soareci si sobolani daca ii acoperiti cu frunze de urzica si nuc.
Cosmetica: pentru tonifierea parului si combaterea matretii se face o infuzie din 40-50 g frunze la 1 litru de apa clocotita,care se lasa acoperita 30 de minute.Se adauga radacina de brustur,frunze de mesteacan,lavanda si conuri de hamei.Cand se raceste amestecul,se adauga zeama de la o jumatate de lamaie.Intareste radacina si da stralucire parului.
Vopsit:frunzele si radacinile proaspete vopsesc fibrele naturale in diferite nuante de galben(se adauga zer cald si piatra acra).

Afinul

Afinul cu florile lui albastrii intunecat asemanatoare noptilor de vara ne invata , plin de intelepciune,ca tamaduirea ne vine chiar si din intuneric."


Afinul din familia ericaceae este un arbust inalt de cel mult 50cm intalnit pe intreg lantul carpatic ocupand aproximativ 30.000 de hectare .Afinul creste in zone muntoase prin paduri si deseori in tufarisuri compacte ,singur sau in asociere cu merisorul .De la afin se recolteaza frunzele(mirtili folium)si fructele(mirtili fructi).

Istoric
Afinul este folosit inca din antichitate ca aliment si medicament.Dioscoride(sec.Id.Hr.),medic in armata romana,il recomanda contra dizenteriei.Din timpuri stravechi ramanii preparau turte din faina cu afine pentru bolnavii de diaree.Chiar si in zilele noastre in Oltenia extractul hidroalcoolic din fructe de afine este folosit in afectiuni hepatice.In Grecia antica nu creste afinul si autorii greci nu-l mentioneaza.If.Hildegard von Bingen(sec.xII),Hieronimus Back,amintesc despre folosirea terapeutica a afinului.

Compozitie chimica

Frunzele contin
-tanin(circa 10%)
-arbutina
-hidrochinona
-mirtilina
-ericolina
-neomirtilina

Frunzele si lastarii contin
-tianina
-riboflavina
-vaccinina
-arbutina
-ericolina

Fructele contin
-tanin
-zaharuri
-pectine
-b caroten
-vitamina c
-vitaminele din complexul B
-mirtilina A
mirtilina B
Acizi :
-citric
-malic
-oxalic
-lactic
-chinic

Saruri minerale
-Fructele contin
-substanta uscata (14-18%)
-zaharuri (7-13%)
-zaharoza (1-2%)
-cenusa (0,45-0,50%)
-proteine (0,8-1,2%)
-acid malic (0,80-1,15%)
-substante pectice (0,350-0,490%)
-taninuri (0,300-0,430%)
-vitamina C (12-20mg%)
-vitamina A (280 u.i.)
-vitamina PP (0,2mg%)
-vitamina B1(0,02mg%)
-vitamina B2(0,02mg%)
-vitamina E

LEACURI SI OBICEIURI DIN STRABUNI

ntrucat , in noaptea Rvelionului trebuie sa fiti mai frumoase ca oricand,daca nu v-ati ocupat pana acum de tenul dumneavoastra,va propunem o masca de ten din MAR,fiert in putin lapte,care va va reface prospetimea obrazului.

Pentru a inlatura oboseala ochilor,aplicati pe pleoape ,timp de 10-15 minute ,comprese imbibate intr-o infuzie din flori de albastrele.Inainte de a incepe sa va machiati,clatiti fata cu o infuzie de nalba,daca aveti tenul uscat,sau cu o infuzie din flori de levantica ,daca aveti un ten cu pori dilatati.

Pentru a ajuta organismul in efortul sau de eliminare a deseurilor toxice,rezultate in urma prelucrarii alimentelor,mai ales ca urmeaza o perioada de excese alimentare,va recomandamca,pana la sfarsitul anului,dupa fiecare masa,sa beti o cana cu ceai depurativ.Va recomandam urmatorul amestec de plante medicinale,folosite in parti egale:frunze de urzica,frunze de mesteacan,frunze de salvie,flori de soc,radacina de cicoare.Se foloseste o lingura de amestec la o cana de apa clocotita . Se mai da in clocot de cateva ori,se da la o parte ,se acopera si se lasa timp de 15-20 de minute.

Cartofii,taiati felii,se pun pe frunte si la tample ,contra durerilor de cap.

Usturoiul(un catel)introdus in urechea din partea dureroasa(in dureri de masele,nevralgii,dureri de urechi)alina durerile.

Sirop de ridiche neagra

Daca tusesti,indiferent de natura tusei,folositi un sirop de ridiche neagra,preparat in felul urmator:ridichea se curata de coaja , se taie felii subtiri si se aseaza intr-un vas de pamant sau intr-un borcan de sticla,astfel incat sa fie un strat de felii un strat de zahar.A doua zi veti constata ca s-a format un sirop abundent.
4-6 linguri pe zi din acest sirop,sunt deosebit de eficiente in tusele cele mai rebele.Acest sirop este un excelent fortifiant,in cazul copiilor care cresc incet si pentru starile de oboseala.

Anemie

Anemia este o boală cauzată de scăderea numărului de globule roşii din sînge sau modificarea lor. După origine, anemiile sînt de mai multe feluri: prin pierdere de sînge ori distrugerea globulelor roşii, prin lipsă de fier, prin insuficienţă medulară etc. Bolnavii de anemii obosesc foarte repede, sînt palizi, acuză ameţeli.
Anemiile pot beneficia, pe lîngă tratamentul medicului, şi de unele remedii naturale.
Alimentele indicate sînt: ficat de viţel, carne, măduvă de oase, gălbenuş de ou, pîine integrală, cereale, grîu încolţit, spanac, măcriş, pătrunjel, varză, hrean, pătlăgele vinete, sfeclă roşie, morcovi, praz, mere, pere, cireşe, struguri, pepene, măsline, ciuperci, nuci.
Sabin Ivan* recomandă ca alimente-medicament (unul sau două zilnic): sparanghel (50 g), sfeclă roşie (50-100 g), morcovi (100-150 g), varză crudă (200 g) + zeamă de lămîie, spanac crud (100 g) înainte de masă, urzici crude (50 g), pătrunjel (20 g).
Fitoterapia recomandă infuzie din: frunze de nuc (20 g la 1 litru de apă, infuzat 15 minute), cîte o cană înainte de mesele principale; coada şoricelului (30 g inflorescenţă la 1 litru de apă), 3 căni pe zi; cimbrişor (o ramură la o cană de apă, infuzat 10 minute), cîte o cană după masă, nu înainte. Nu se recomandă copiilor!
Tot pentru adulţi: vin din flori de salcîm (20 g flori de salcîm infuzate într-un litru de vin roşu fierbinte); vin de roiniţă (20 g de frunze şi flori la 1 litru de vin alb, fierbinte) se consumă filtrat, cîte un pahar mic înainte de masă.
Se recomandă să se consume sucuri din plante bogate în fier (urzică, spanac, ştevie, pătrunjel). Se pot da crudităţi pe răzătoare: morcov, sfeclă roşie, ţelină, pătrunjel, ridichi de lună, cartofi, apoi leguminoase (fasole, mazăre, soia, linte), fructe de pădure (zmeură, coacăze negre şi roşii, mure, fragi), fructe proaspete (căpşuni, caise, piersici) şi uscate (caise, smochine), lactate, germeni de cereale. De asemenea, se recomandă consumul de drojdie verde, produse apicole şi ceaiuri.
Alte remedii, propuse de Monica Tohăneanu şi dr. Scarlat Mihai Alin**, sînt:
- tinctură de rădăcină de angelică (Angelica Archangelica), cîte 10 picături de 3 ori pe zi (anemii cauzate de pierderi hemoragice, boli infecţioase, convalescenţe);
- infuzie din fructe de cătină albă, o linguriţă de fructe zdrobite la 200 ml apă clocotită, se infuzează pînă la răcire, se beau 3 căni pe zi, din care una seara, la culcare;
- fructe proaspete de cătină albă (20-30 g pe zi);
- infuzie de coada calului (Equisetum Arvense) şi ţintaură (Centarium Umbelatum), din 2 linguriţe la cană, se beau 2-3 căni pe zi;
- dragavei (Rumex Crispus) sau ştevie; rădăcina este bogată în fier, de aceea se recomandă în anemie tuberculoasă, sub formă de pulbere (1-2 g pe zi);
- se amestecă 4 linguri de drojdie de bere, o jumătate de litru de lapte, o ceaşcă de lapte praf (degresat), o lingură de miere; se amestecă bine şi, cînd s-a dizolvat mierea, se mai adaugă un litru şi jumătate de lapte, amestecîndu-se continuu. Se bea un pahar între mese şi un pahar seara, înainte de culcare (se agită bine înainte de a se consuma).
- decoct din teci de fasole verde (o lingură la un sfert de litru de apă, se fierbe 15-20 de minute; se beau 2-3 căni pe zi);
- infuzie de fumărică (Fumaria Officinalis) înflorită, partea aeriană (5 g la 250 ml apă); se bea o infuzie la 2 zile;
- rădăcină de genţiană (Gentiana Lutea), sub formă de pulbere sau macerat din 10 g rădăcină pisată într-o jumătate de litru de apă, lăsat 24 de ore; se bea o ceaşcă înainte de mese, cu un sfert de oră;
- tinctură de rădăcină şi rizomi de ghinţură galbenă (10 picături pe zi, cu o jumătate de oră înainte de masă) sau sub formă de pulbere (o jumătate de gram, cu o jumătate de oră înainte de masă);
- tinctură din flori de iarba şarpelui (Echium vulgare), se iau cîte 10 picături pe zi;
- pireu de mere proaspete, la care se adaugă miere (jumătate din cantitatea de pireu) sau suc proaspăt de mere (date prin storcător);
- supă de frunze uscate de morcov (foarte bogate în săruri minerale);
- suc combinat de morcov (300 g), spanac (100 g), sfeclă (90 g), gulii (80 g), sparanghel (120 g);
- miere de albine, închisă la culoare (100-150 g) în lapte;
- seminţe de ovăz sau secară germinate, consumate în lapte;
- pătrunjel, consumat ca atare sau sub formă de suc (mai indicat);
- polen, propolis, ouă de prepeliţă;
- fructe de scoruş de munte;
- suc de sfeclă roşie (se bea cîte o jumătate de pahar după masa de dimineaţă şi cea de seară);
- infuzie din flori de ţintaură (15-30 g în 500 ml apă);
- infuzie de troscot (2 linguriţe plantă la o ceaşcă de apă);
- suc de: varză, spanac, caise sau pere;
- suc de urzică proaspătă, care poate fi adăugat la alte sucuri din cele menţionate mai sus;
- amestec din: urzică (20 g), măcrişul iepurelui (10 g), patlagină (10 g); se pune la macerat într-un litru de apă rece, timp de 12 ore; acestea se pun la fiert timp de 10 minute cu 2-3 linguri de miere, după care se lasă 20 de minute; se bea zilnic cîte o cană;
- consumul, zilnic, de fructe bogate în fier: alune, migdale, nuci, castane, măceşe, mure.
Mierea de albine, de mană, de culoare închisă, conţine de 4 ori mai mult fier, de 2 ori mai mult cupru, de 14 ori mai mult mangan decît cea deschisă la culoare.
Se recomandă polen granulat care se ronţăie, după care se bea apă îndulcită cu miere.
Drojdia de bere se poate adăuga în lapte, în suc de sfeclă roşie, roşii sau fructe. Întrucît drojdia se depune la fund, se va mesteca lichidul de fiecare dată înainte de a se consuma.
Polenul se poate consuma cu lăptişor de matcă.
Ceaiul de cimbrişor este recomandat în tratarea anemiei. Infuzia şi decoctul de iarbă mare sînt, de asemenea, recomandate.
Năsturelul este întrebuinţat în medicina populară pentru efectul său antianemic. În doze mici, şi pelinul este eficient, sub formă de infuzie.

Sinuzita

Sinuzita este o inflamaţie a sinusurilor (frontale şi maxilare) din cauza răcelii sau a diverşilor agenţi alergeni. Se manifestă prin dureri în zona sinusurilor, cefalee, febră, pleoape umflate, secreţii mucoase şi purulente.
Se recomandă o alimentaţie echilibrată, din care să nu lipsească produsele lactate şi legumele verzi, bogate în vitamina C. Ouăle de prepeliţă sînt eficiente în sinuzite alergice, rinită alergică şi astm. Trebuie evitate dulciurile, condimentele şi oţetul.
Se va lua cîte o lingură de hrean ras cu răzătoarea fină, la care se adaugă miere, la 2 ore după masă, de 3 ori pe zi. Totodată, sucul de ridiche neagră este eficient.
Alte remedii naturiste:
- cataplasme cu cartofi cruzi raşi, aplicate pe sinusuri.
- decoctul de cerenţel (Geum Urbanum) - 2 linguriţe de rădăcină mărunţită la 300 ml de apă clocotită, se fierbe 30 de minute. Este folosit la aspiraţii nazale, de 2 ori pe zi.
- infuzie din coada şoricelului (o linguriţă la 200 ml de apă clocotită). Se beau 2-3 căni pe zi. De asemenea, se pot face inhalaţii şi aspiraţii de 2 ori pe zi.
- infuzie din muguri de coacăz negru (o linguriţă de muguri la o cană cu apă în clocot; se beau 1-2 căni pe zi). Se macerează la rece 100 g de frunze la 900 ml apă şi 10 ml glicerină, timp de 8 ore. Se beau 2-3 căni pe zi.
- suc de lămîie, cîte 2-3 picături în nas, de cîteva ori pe zi.
- infuzie de muşeţel, 2 linguriţe la 200 ml apă clocotită. Se beau 2-3 căni pe zi. De asemenea, se pot face şi inhalaţii.
- săculeţi din pînză deasă, umpluţi cu sare grunjoasă, se încălzesc şi se aplică pe sinusuri, pînă se răceşte sarea.
- cataplasme cu mălai sau nisip cald, pernă electrică, aplicate local.
- soluţie alcoolică de propolis 5%. Se pun 5 picături cu pipeta în fiecare nară, de 3 ori pe zi.
- infuzie de salvie, o linguriţă la 100 ml apă clocotită. Se beau 2-3 căni pe zi. De asemenea, se pot face şi inhalaţii cu infuzie din 2 linguriţe la 100 ml apă.
- infuzie de răchitan, 2 linguriţe la 200 ml apă clocotită. Se beau 2-3 căni pe zi.
- cataplasme cu terci de tătăneasă pe sinusuri, de coada calului sau de cartofi cruzi.
- infuzie din trei fraţi pătaţi, o linguriţă la 200 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni pe zi.
- foi de varză strivite, aplicate pe sinisurile frontale sau maxilare. Ziua se lasă cîteva ore, iar noaptea se lasă mai mult timp.
- suc proaspăt de varză, o jumătate de linguriţă, se introduce în fiecare nară, de 2 ori pe zi.
- se mestecă fagure de miere. După 15 minute de mestecare, se aruncă ceea ce a mai rămas.
- se fac aspiraţii nazale cu infuzii călduţe de muşeţel sau coada calului şi apă cu sare marină.
- inhalaţii, de 3 ori pe zi, cu decoct de cimbrişor (50 g la 1 litru de apă).

DIAREEA

Diareea este întîlnită în numeroase boli intestinale şi extraintestinale, avînd diverse cauze: factori infecţioşi, paraziţi intestinali, factori endocrini, neuropsihici, procese inflamatorii şi tumori intestinale, abuzuri alimentare etc.

Diareea acută

Cea mai des întîlnită formă de diaree acută este cea provocată de toxiinfecţiile alimentare. La cîteva ore după consumul alimentelor alterate sau infectate, apar greaţa, vărsăturile, durerile abdominale, colicile, scaunele diareice, uneori cu sînge, febra, alterarea stării generale.
În formele uşoare, tratamentul constă în repaos la pat, suprimarea alimentaţiei şi instituirea dietei cu apă fiartă şi răcită, zeamă de orez şi ceaiuri cu acţiune antispasmodică, antiemetică, antiseptică, antiinflamatoare şi astringentă: frunze de mentă, frunze de afin, cimbrişor (în părţi egale, din care se face infuzie). Se beau 2-3 căni de ceai pe zi, în cantităţi mici şi repetate.
Lichidele sînt necesare pentru rehidratarea bolnavului; ele nu întreţin diareea, întrucît sînt absorbite în intestin.
Dieta constă în supă de zarzavat strecurată, revenirea la alimentaţia normală făcîndu-se treptat, în cîteva zile, printr-un regim de cruţare intestinală, cu alimente uor digerabile, uşor absorbabile şi neiritante: supe de legume, legume fierte, brînză de vaci proaspătă, carne slabă, fiartă, mere coapte, compoturi uşor îndulcite. Vor fi evitate fructele şi legumele proaspete, nefierte. În cazuri de diaree mai severă, internarea bolnavului în spital este inevitabilă.
Sabin Ivan* propune următoarea dietoterapie: în primele 24 de ore, regim hidric (ceai de mentă îndulcit), zeamă de orez (o lingură de orez la o jumătate de litru de apă, cu 2 g sare); zeamă de legume fierte cu 2 g sare. Cantitatea de lichide va fi de 1,5-2 litri în prima zi.
În a doua zi se vor adăuga: orez fiert, mere rase, apoi, în următoarele zile se vor adăuga, progresiv, pîine albă prăjită, brînză de vaci, carne slabă fiartă, pireuri de legume, fructe coapte la cuptor, supe de carne etc, polen (2-3 linguriţe dimineaţa, pe nemîncate). Pentru diareea provocată de consumul de antibiotice, autorul lucrării amintite recomandă usturoi, ardei gras, afine, salată cu zeamă de lămîie.
Reţete de fitoterapie:
- decoct de coajă de stejar (2 linguri la o cană de apă), 2 căni pe zi, neîndulcit;
- coajă de ceapă (un pumn de coji la 1 litru de apă, se fierbe 10 minute); se ia o jumătate de litru pe zi;
- infuzie din frunze de afine (o linguriţă la o cană de apă), 2-3 căni pe zi;
- infuzie de urzici (25 g tije şi frunze uscate la 1 litru de apă, se va bea într-o zi);
- comprese cu apă caldă simplă sau alcoolizată pe abdomen (pentru ameliorarea durerilor).
În "Ghid de terapie naturistă"**, autorii recomandă ca regim dietetic şi adjuvant următoarele:
- frunze şi fructe de afin (decoct din frunze şi fructe: 50 g frunze şi fructe uscate de afin se fierb în 1 litru de apă, timp de 30 de minute; se bea călduţ, fracţionat în 3 reprize);
- infuzie din flori de albăstrele (1-2 linguriţe la cană) se beau 1-2 căni pe zi;
- infuzie de busuioc (1 linguriţă la 200 ml apă), se beau 2-3 căni pe zi;
- infuzie din fructe de cătină albă (2 linguriţe de fructe zdrobite la 1 litru apă clocotită);
- coji de ceapă (1 pumn) fierte 10 minute într-un litru de apă. Se consumă cîte o jumătate de litru zilnic, în mai multe reprize;
- decoct de rădăcină de cerenţal (Geum urbanum): 2 linguriţe de rădăcină la 250 ml apă; efectul ceaiului creşte dacă i se adaugă mentă, muşeţel şi sunătoare; se recomandă în diareea de natură infecţioasă;
- infuzie din coada racului sau decoct din 2 linguriţe de plantă mărunţită la o jumătate de litru de apă;
- fructe de corn (consumate ca atare) sau decoct, macerat sau tinctură din fructe de corn (20 g de fructe macerate în 100 ml de alcool timp de 8-10 zile; se iau cîte 40 de picături, de 3-4 ori pe zi);
- gutui sub formă de salată (gutui, mere, morcov, miere), la micul dejun; se poate face infuzie de frunze (50 g la litrul de apă);
- infuzie din iarba şarpelui (Echium vulgare), 1 linguriţă de plantă la 200 ml de apă;
- pentru copii sînt bune merele crude, rase fin; se consumă cîte o linguriţă, din oră în oră;
- merele, sub diferite forme: suc de mere combinat cu suc de urzică (în cure de primăvară); mere rase, 500-1500 g pe zi, în 5 mese; alături de morcov, constituie un tratament eficace în diareele acute şi cronice;
- decoct din frunze de merişor (peste 2 linguri de frunze mărunţite se toarnă 100 ml de apă rece şi se lasă la macerat la rece; maceratul se toarnă într-un vas; peste frunzele rămase se pun 100 ml de apă clocotită şi se fierb 15 minute; se ia de pe foc şi după 10 minute se strecoară şi se amestecă ambele lichide, se completează cu apă pînă la 200 ml şi la 3-4 ore se ia cîte o lingură; acestui decoct i se poate adăuga un vîrf de cuţit de bicarbonat de sodiu;
- suc de morcovi (250 ml), suc de spanac (100 ml), suc de ţelină (40 ml), consumate în cursul unei zile;
- infuzie de muşeţel;
- infuzie dintr-o linguriţă de frunze de nuc mărunţite peste care se toarnă 200 g apă clocotită;
- infuzie de plămînărică;
- 8-10 fire de praz se fierb la foc mic în 2 litri de apă; se consumă cîte o lingură din 5 în 5 minute; pe burta copilului se pun comprese calde cu aceeaşi zeamă de praz;
- fructele de porumbar (Prunus spinosa) conţin vitamina C, săruri de calciu şi magneziu, cu proprietăţi tonifiante ale stomacului;
- infuzie de răchitan;
- infuzie de roiniţă;
- decoct de sclipeţi (Potartentila erecta), o lingură la 200 ml de apă;
- scoarţă de stejar, al cărui principiu activ este taninul (decoct din 2 linguriţe de scoarţă mărunţită la 200 ml de apă);
- decoct din 1-2 linguriţe de rădăcină de tătăneasă la 250 ml de apă;
- infuzie din traista ciobanului;
- infuzie din petale de trandafir;
- infuzie din troscot;
- usturoiul are acţiune antimicrobiană;
- rachiu de usturoi şi hrean (20 g usturoi, 20 g de rădăcină de hrean rasă fin, 500 ml de rachiu; se pune totul într-o sticlă, se agită bine şi se lasă la macerat 10 zile, agitîndu-se din cînd în cînd; se ia cîte o lingură de 2-3 ori pe zi; este recomandat şi în dizenteria bacteriană.
Copiilor sugari li se recomandă 500 g de morcov puşi la fiert într-un litru de apă. Cînd sînt bine fierţi, se pasează şi se adaugă apă clocotită atît cît să se obţină un litru de lichid în care se pun cam 3 g de sare. Sucul astfel obţinut se consumă în cursul unei zile, fără alt aliment.
După 3 zile de tratament, începe să se adauge cîte un pic de lapte, astfel ca în a cincea zi să se revină la alimentaţia cu lapte.
În diareea sugarilor se recomandă infuzie obţinută din 3 cepe într-un litru de apă în clocot, care se lasă 2 ore.
Medicina populară recomandă un regim cu arţar, ceapă, cenuşă, laur, mentă, muştar, papură, porumb, coarne, usturoi, aguridă, pojarniţă, pulbere de corn de cerb (cenuşă).

* Sabin Ivan, Să ne tratăm şi fără medicamente, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1990
** Monica Tohăneanu, dr. Scarlat Mihai Alin, Ghid de terapie naturistă, Editura Romcartexim, Bucureşti, 1999

Diareea cronică este caracterizată prin scaune moi sau lichide, în număr de 2-10 pe zi, cu conţinut de resturi alimentare nedigerate sau incomplet digerate, însoţite de balonări şi dureri abdominale sub formă de colici, cefalee, astenie, etc.


Diareea cronică

Indiferent de cauzele diareei, se recomandă ceaiuri din plante cu acţiune antispasmatică, astringentă, antiinflamatoare şi antiseptică: frunze de mentă, frunze de afin, cimbrişor, coada şoricelului, coada racului, turiţa mare (amestec în părţi egale, 2-3 căni de infuzie pe zi).
Diareea cronică este determinată de diferite cauze digestive (gastrice, hepatobiliare, pancreatice, intestinale) sau neurogene, endocrine, metabolice, de aceea trebuie făcut un examen medical complex. În afară de medicaţia indicată de medic, se pot folosi şi diverse plante.
Diareea prin insuficienţă digestivă gastrică se întîlneşte la cei obişnuiţi să mănînce repede, la cei fără dantură, la bolnavii cu anaciditate. În acest caz, rezultate bune se obţin cu tărîţe de grîu, care fac digestia uşoară şi rapidă. Se iau cîte 2 linguriţe, la începutul sau în timpul mesei.
Tărîţa de grîu este indicată şi în diareea cauzată de boli ale pancreasului.
Diareea apare la bolnavii cu tulburări nevrotice, în special la tineri şi femei. Între mese, e bine să se bea ceaiuri din plante cu acţiune sedativă şi antispasmodică: frunze de mentă, flori de tei, frunze de roiniţă, coada racului, flori de salcîm (amestec în părţi egale, 2-3 căni de ceai pe zi).
Diareea de fermentaţie este cauzată de un consum exagerat de alimente care fermentează: făinoase, dulciuri, legume uscate, fructe şi legume proaspete. Bolnavii sînt balonaţi şi au dureri abdominale, cu senzaţie de arsură.
În cadrul tratamentului, trebuie suprimate, pentru un anumit timp, condimentele, leguminoasele uscate, cartofii, pastele făinoase, fiind admise alimentele bogate în proteine (carnea, brînzeturile proaspete, ouăle), mierea, pireurile şi sucurile din fructe (pentru aportul de vitamine şi săruri minerale). Se recomandă, în acest caz, infuziile de mai sus şi tărîţa de grîu.
În toate cazurile de diaree, se va ţine cont de dieta prescrisă de medic, revenirea la alimentaţia normală făcîndu-se tot după prescripţia medicală. Regimurile alimentare sînt strict individualizate pentru fiecare tip de diaree: de putrefacţie, de fermentaţie, etc.
Ca adjuvante ale tratamentului de bază prescris, preparatele obţinute din plante sînt de un real folos bolnavilor de diaree cronică. Se au în vedere plantele care conţin taninuri şi cele care conţin uleiuri volatile (cu spectru larg antibacterian):
- florile de muşeţel conţin azulene, substanţe cu efecte puternic antiseptice. Muşeţelul se poate consuma sub formă de infuzie (1-2 linguriţe la o cană cu apă) sau extracţie dublă: se face un macerat la rece (60 de minute) din 2 linguriţe de flori la o cană cu apă. Se filtrează, iar florile rămase se fierb la foc domol 5 minute într-o cană cu apă, acoperită. După filtrare, se amestecă conţinutul celor două căni. Întregul amestec se bea apoi în cursul unei zile.
- cimbrul de cultură şi cimbrişorul conţin timol. Acesta inhibă puternic dezvoltarea bacteriilor. Se prepară sub formă de infuzie.
- fructele de ienupăr (2 linguriţe de fructe zdrobite la o cană cu apă). Se iau 3-4 linguri pe zi. Nu se va depăşi această doză deoarece poate deveni iritant al parenchinului renal.
-rădăcina de cerenţel (Radix gei) conţine substanţe antibacteriene. Se prepară un decoct din 2 linguriţe de rădăcini la o cană cu apă. Decoctul se poate amesteca cu ceai de muşeţel, mentă şi sunătoare.
În enterocolite de fermentaţie însoţite de diaree severă, O. Bojor recomandă următoarea formulă: coajă de stejar (3 părţi), coajă de salcie (2 părţi), răchitan (Herba salicariae - o parte), iarba şarpelui (Herba echii vulgaris - 2 părţi), mentă (2 părţi). Se face dintr-o lingură de amestec la o cană cu apă. Se beau 3 căni pe zi.
Dintre sucurile de fructe şi legume care se recomandă în diaree, amintim: sucul de afine, sucul de pere, sucul de morcovi. Afinele sînt recomandate a se consuma sub orice formă: fructe, compot, suc şi, mai ales, fructe uscate.
Enteritele şi enterocolitele sînt afecţiuni inflamatorii ale intestinului subţire şi gros, cu evoluţie acută sau cronică, caracterizate prin prezenţa scaunelor diareice, însoţite de febră, vărsături, colici abdominale, anorexie, stare de deshidratare şi scădere în greutate. Cauzele sînt de origine bacteriană, micotică sau parazitară (paraziţi intestinali). Uneori, enterocolitele pot fi cauzate de administrarea prelungită şi masivă de antibiotice.
În primele zile de boală, se recomandă bolnavului repaus la pat, comprese calde pe abdomen şi post alimentar total sau parţial, în primele 24 de ore. Bolnavul poate consuma apă fiartă şi răcită şi ceaiuri de plante neîndulcite. În a doua zi i se pot da bolnavului supe de legume, gris, orez fiert. În zilele următoare, regimul alimentar va fi îmbogăţit cu brînză de vacă, iaurt, carne slabă rasol, mere coapte în cuptor. Timp de o săptămînă se vor evita legumele crude, fructele şi laptele dulce.
Diareea cronică poate avea diverse cauze: lambliază, intoxicaţii profesionale cu mercur, intoxicaţie cu nicotină, gută, uremie, oxalemie, etc. Ea poate indica şi alte boli: hepatita, ciroza, avitaminoze ş. a.
În enterocolite şi diarei, dintre fructe se recomandă merele, gutuile, afinele, agrişele, castanele, zmeura, iar dintre legume - ceapa, hreanul, morcovul, urzica, usturoiul, varza.
În dizenterie şi diaree sînt recomandate şi frunzele de zmeur, urzica. Ţintaura (Centarium erythraea) este folosită în vindecarea balonărilor, colicilor şi diareei. Datorită principiilor amare conţinute de ţintaură este stimulată pofta de mîncare (infuzie 1-2 linguriţe la o cană).
Decoctul din coajă de stejar se poate administra, dar nu prea des. Decoctul de rădăcină mărunţită de sclipeţi (Potentilla tormentilla) este de asemenea recomandat în caz de diaree acută sau cronică. Şi în farmacie se utilizează rădăcina de sclipeţi (Rizoma tormentilae).
Infuzia de salvie este bună pentru combaterea diareei şi a tulburărilor digestive. Podbalul, patlagina, păpădia, frunzele de nuc sînt şi ele remedii împotriva diareei. Copiilor care au diaree li se dă cîte un sfert de ceaşcă de infuzie de frunze de nuc la fiecare trei ore.
Murul, una dintre cele mai vechi plante medicinale cunoscute, este folosit, printre altele, în caz de diaree persistentă. Bogat în taninuri, întăreştre organele de digestie. Frunzele de mur fac parte din amestecul pentru tratarea obezităţii, alături de păpădie, pelin, năsturel, pătlagină, coada şoricelului, ţintaură, frunze de afin şi coji de fasole.
Menta vindecă diareea rebelă, crampele la stomac şi stările de vomă.
Ceaiul din flori de gălbenele, din frunze de fragi, de creţişoară sînt eficiente în tratarea diverselor boli însoţite de diaree.
Coriandrul (seminţe) amestecat cu zahăr se administrează ca întăritor al stomacului, contra diareei.

Artrozele

Artrozele sînt îmbolnăviri cronice ale articulaţiilor, de natură degenerativă, caracterizate prin deteriorarea cartilajului articular şi prin leziuni osoase. Cel mai frecvent sînt atinse articulaţiile membrelor inferioare şi coloana vertebrală. Se consideră că artrozele sînt, de obicei, de origine metabolică şi endocrină. Cu timpul, se instalează anchiloza şi deformările. Se indică gimnastică medicală, hidroterapie (împachetări şi cataplasme), băi.
În artroza genunchiului, se recomandă gimnastica medicală: mişcări de îndoire şi întindere a genunchilor, culcat, şezînd şi în picioare, timp de 15 minute, la sfîrşitul zilei şi dimineaţa, la sculare.
Ca remediu fitoterapeutic, amintim:
- fricţiuni cu ulei de cimbru (Uleiurile medicinale sînt preparate din plante - rădăcini, frunze, fructe, flori - macerate în ulei de floarea-soarelui sau de măsline; macerarea se face în sticle de culoare închisă, astupate etanş cu dop de plută; după 14 zile de macerare la soare, se filtrează şi se toarnă în sticle închise la culoare, bine astupate şi păstrate apoi la loc întunecos).
- cataplasme cu flori de fîn (se iau flori de fîn, se pun în apă fierbinte să se umfle, se scot, se storc şi se pun într-un săculeţ care se aplică apoi pe genunchi; după 2 ore se înmoaie aceleaşi flori în apă fierbinte şi se aplică din nou. Se procedează astfel zilnic, pînă se atenuează durerile);
- cataplasme cu hrean (un pumn de hrean ras amestecat cu apă călduţă şi cu o cantitate egală de făină integrală; pasta obţinută se introduce într-un săculeţ de pînză şi se aplică pe articulaţie, timp de 20 de minute; procedeul se repată zilnic);
- cataplasme cu făină de muştar (făina de muştar negru se amestecă cu apă călduţă, pînă în 40 de grade Celsius; pasta se introduce într-un săculeţ de pînză care se aplică apoi pe genunchi; deasupra se pune o pătură şi se ţine pînă se simte arsură);
- cataplasme cu paie de ovăz (se procedează la fel ca la cataplasmele cu flori de fîn);
- împachetări cu parafină: se topesc, într-o oală smălţuită, 200 g de parafină; cu o pensulă, se întinde pe regiunea bolnavă, la temperatură suportabilă (se încearcă pe cot, se pensulează pînă ce stratul de parafină devine de 1,5 cm, apoi se acoperă cu o flanelă şi se ţine 20 de minute; împachetările se fac zilnic, pînă dispar durerile);
- împachetări cu nămol sau turbă: nămolul se prepară cu apă fierbinte, pînă devine o pastă; se pune pe o bucată de pînză, în strat de 2-3 cm şi apoi se aplică pe genunchi; peste ea se pune o flanelă şi se ţine timp de 20-30 de minute);
- băi generale cu făină de muştar negru: 250 g de făină de muştar se pune într-un săculeţ care se introduce în apa din cadă (la 35-37 de grade Celsius); baia durează 20 de minute; se fac băi zilnic sau o dată la 2 zile (15-20 de băi într-o cură).
În artroza şoldului (coxofemurală, coxoza) se indică ceaiuri, gimnastică medicală, băi generale, hidroterapie, electroterapie.
Gimnastica medicală constă în mişcări ale articulaţiei în toate sensurile: ciclism sau mişcări de pedalare pe o bicicletă fixă, sprijinirea în mers pe un baston, pe partea sănătoasă, plimbări, înot).
Se mai indică:
- băi cu lujere de roşii (frunze şi lujere fără rădăcini): se fierb lujerii şi frunzele şi cu apa rezultată se face baie la 37-38 de grade Celsius; se fac 21 de băi într-o cură (o baie pe zi);
- băi cu infuzie de frunze de: coacăz negru, frasin, nuc (în părţi egale); se pun frunzele (cîte un pumn de fiecare) într-o oală de 10-15 litri de apă în clocot, se lasă cîteva minute, apoi se strecoară şi se adaugă la apa de baie (37-38 de grade Celsius); se fac 21 de băi într-o cură; se poate repeta după 4 luni;
- băi generale cu făină de muştar negru;
- împachetări cu parafină;
- băi cu flori de fîn, cu paie de ovăz (descrise mai sus);
- împachetări cu nămol;
- cataplasme cu făină de muştar;
- electroterapie;
- băi locale cu fructe de castan, bine mărunţite: 200 g de castane mărunţite se fierb în 4-5 litri de apă; se fac băi zilnic, cu durata de 30 de minute.
Curele sînt de 12 zile pe lună, 3 luni la rînd, reluîndu-se după 3 luni.


Periartrita scapulo-humerală se caracterizează prin dureri ale umărului, determinate de leziuni degenerative şi inflamatorii ale articulaţiei umărului.
Cauzele sînt traumatismele, expunerile la frig, factorii nervoşi. Boala se manifestă prin dureri de-a lungul membrului superior, mişcările sînt blocate din cauza durerii şi contractării muşchilor.
Se recomandă:
- infuzie din muguri de pin (2 linguriţe la 400 ml apă); se bea fracţionat, în 4-5 reprize, în decursul unei zile;
- băi cu decoct din 150 g de muguri la 2 litri de apă; se adaugă la apa de baie (37-38 de grade Celsius); se fac 21 de băi într-o cură; se poate repeta cura de 2-3 ori pe an;
- băi cu decoct din rădăcină de bozii (Sambucus Ebulus) sau cu plantă întreagă, inclusiv fructele (se fierb 200 g în 5 litri de apă, apoi se adaugă la apa de baie);
- cataplasme cu decoct din rădăcină de bozii sau cu planta întreagă;
- cataplasme cu flori de fîn;
- băi cu lujere de roşii;
- cataplasme cu făină de muştar şi băi cu făină de muştar;
- infuzie din frunze de nuc (o linguriţă de frunze la 200 ml apă); se beau 3 ceaiuri pe zi;
- infuzie de sulfină (3 linguri plantă la 200 ml de apă);
- băi cu deoct dintr-un amestec de plante: frunze de frasin, de mentă, de mesteacăn, de nuc, de urzică, de salvie, de tomate; flori de gălbenele, de lavandă, de muşeţel, muguri de pin; păstăi de fasole verde, coajă de salcie, cimbru de cultură, sovîrf; se iau părţi egale din fiecare (cîte un pumn), se amestecă bine şi se pun în 3 litri de apă clocotită; se fierb 15 minute într-un vas acoperit, apoi se adaugă la apa de baie; se fac 21 de băi într-o cură;
- băi cu decoct dintr-un amestec de: frunze de urzică, de bozii, de tomate, muguri de pin;
- băi cu decoct dintr-un amestec de diferite plante: frunze de ulm, rădăcină de brusture, cicoare, frunze de cireş, coada calului, coada şoricelului, frunze de dud, ferigă, frunze de pătrunjel de cîmp şi de grădină, rădăcină de tătăneasă, frunze de mestescăn, frunze de nuc, frunze şi fructe de măceş, frunze şi fructe de măr pădureţ, flori de muşeţel, păducel, frunze de păr, rug de mure, coajă de stejar, trifoi, urzică, viţă de vie, frunze de vişin.
Se iau părţi egale din fiecare, se pun într-un sac de pînză şi se introduce într-un vas cu apă clocotită, se fierbe un minut în vasul acoperit, apoi se adaugă la apa de baie.

Osteofitoza calcaneană (pinteni calcaneeni) reprezintă nişte formaţiuni osoase crescute pe calcaneeni, care produc dureri la mers şi la apăsare pe călcîie. Se recomandă aplicarea de felii de lămîie pe călcîie, împachetări cu parafină.

Osteoporoza este un sindrom caracterizat prin rărirea ţesutului osos spongios şi prin subţierea corticalei osului. Factorii care contribuie la apariţia osteoporozei sînt carenţa calcică şi carenţa proteică. Se recomandă electroterapie precum şi:
- suc de lămîie (de la 2 lămîi) amestecat cu coaja de lşa 10 ouă; coaja se calcinează în cuptor şi se face pudră; se pune sucul şi pudra într-o sticluţă închisă ermetic; se ţine la rece şi se agită zilnic, timp de o săptămînă; se filtrează apoi şi se adaugă o jumătate din cantitate apă şi puţină miere; se iau 2 linguriţe pe zi;
- tinctură de coada şoricelului cu care se ung părţile bolnave;
Împotriva demineralizărilor se recomandă: suc proaspăt din frunze proaspete de cicoare, creson, lăptucă, păpădie, fumăriţă (părţi egale); se beau 100 ml de suc pe zi;
- coacăze albe şi roşii (suc simplu sau diluat cu apă);
- fructe de curmale (conţin magneziu);
- drojdie de bere (cîte o linguriţă pe zi);
- infuzie din frunze, rizomi, fructe de fragi;
- cura cu: lămîie, mere, morcov, napi (suc), roşii, fasole verde;
- suc de: sfeclă roşie, struguri, pere, varză.

Bibliografie
Monica Tohăneanu, dr. Scarlat Mihai Alin - Ghid de terapie naturistă, Editura Romcartexim, Bucureşti
Virgil T. Geiculescu - Bioerapie, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1997

Spondiloza cervicală
Spondiloza cervicală este o degenerescenţă a articulaţiilor coloanei vertebrale cervicale. Osteofitele - excrescenţe osoase - poartă denumirea de "ciocuri de papagal". Durerile din ceafă pot iradia spre umeri şi membrele superioare, cu limitarea mişcărilor la nivelul cefei. Se indică hidro-electroterapie.
În cazul reumatismului abarticular sînt afectate: tendoane, muşchi, nervi, fascii, aponevroze. Se indică:
- infuzie de dediţel (Anemone Pulsatila), partea aeriană: o linguriţă de plantă la 200 ml apă; se bea o cană pe zi;
- decoct din frunze de iederă, o lingură de frunză mărunţită la cană (se fierbe 15 minute); se beau 2 căni pe zi;
- băi cu decoct din frunze de iederă (100-150 g frunze la 3 litri de apă; se fierbe şi se strecoară, apoi se adaugă la apa de baie);
- fricţiuni cu ulei de ienupăr a locurilor afectate. În prepararea acestui ulei se folosesc fructele de ienupăr; acesta se foloseşte în amestec cu alcool în proporţie de 1 g ulei la 100 g spirt). Calmează durerile reumatismale, lumbago, nevralgiile.
- frecţii cu suc proaspăt de piciorul cocoşului (Kanunculus Acer);
- cataplasme cu făină de seminţe de muştar negru; se introduce într-un săculeţ de pînză, se aplică pe locul bolnav pînă ce apare senzaţia de arsură;
- băi cu făină de muştar negru (se pune într-un săculeţ de pînză care se introduce apoi în apa de baie);
- cataplasme calde de coji de nucă verde, zdrobite;
- infuzie de flori de soc; se beau 3 căni pe zi;
- băi cu infuzie de flori, frunze şi fructe de soc;
- cataplasme din flori şi frunze de spînz;
- cataplasme cu decoct din rădăcina de tătăneasă (4-5 linguri de rădăcină mărunţită la cană);
- băi cu decoct din rădăcină de tătăneasă;
- comprese cu decoct din scoarţă de ulm (100-200 g la 1 litru de apă; are efect revulsiv).

Zahărul invertit

eprinderea de a îndulci hrana cu zahăr nu este recomandată. Dacă se simte nevoia, se poate consuma miere sau zahăr invertit. Zahărul alb, rafinat, îngraşă pentru că furnizează numai calorii fără importanţă, de slabă calitate. Zahărul din fructe, în schimb, este foarte bogat în nutrienţi de care corpul nostru are mare nevoie.
În cazul în care nu se poate folosi mierea naturală, se poate prepara în cană zahărul invertit, care are putere mai mare la îndulcire faţă de zahărul alb.
Elena Niţă Ilarian ne propune, în "Hrana vie în creşterea performanţelor intelectuale", o reţetă pentru zahărul invertit.
Îngrediente: 1 kg de zahăr alb, 450 ml apă, 1 linguriţă de acid citric sau tartric (sare de lămîie).
Aceste ingrediente se pun la fiert la foc domol, sau direct pe flacără, în vas emailat, fără pete de rugină, timp de 10 minute. Cu o lingură de lemn nouă, se colectează în permanenţă spuma care se ridică deasupra. În felul acesta, se obţine un amestec de 2 monozaharide (glucoză şi fructoză), cu o putere dublă de îndulcire comparativ cu zahărul alb obişnuit. Prin faptul că zahărul invertit conţine acid citric, sporeşte capacitate sa de asimilare a calciului în intestin, contribuie la combaterea şi vindecare rahitismului, previne formarea calculilor renali, dizolvă uraţii (sărurile acidului uric), are proprietăţi antiinfecţioase şi nu este cancerigen, ca zahărul alb.

Acneea

Acneea este o afecţiune cronică a pielii, determinată de creşterea secreţiei glandelor sebacee. Apare pe faţă, uneori pe umeri, spate şi piept, mai ales în timpul pubertăţii, influenţată fiind de modificările hormonale ale acestei vîrste. La persoanele mai în vîrstă, poate apărea şi sub influenţa unor tulburări gastrointestinale, hepatice, neurovegetative sau a tulburărilor menstruale, la femei.
Acneea poate lua forme clinice variate, cea mai frecvent întîlnită fiind acneea vulgară juvenilă. La femei după 40 de ani poate apărea acneea rozacee. Acneea juvenilă apare, în special, la adolescenţi, pe o piele grasă, seboreică, mai ales pe aripile nasului, bărbie, frunte.
Tratamentul general al acneei constă, în primul rînd, în respectarea unui regim alimentar echilibrat, sărac în dulciuri, carne, grăsimi şi făinoase, alimente conservate, brînză fermentată, sosuri, vinete, băuturi alcoolice, cafea, ciocolată. Se recomandă cîteva zile de repaus alimentar absolut, numai cu lichide şi anume sucuri (de roşii, păpădie, portocale, struguri, sfeclă roşie) şi ceaiuri (de coada şoricelului, păpădie). Se evită condimentele, sarea în exces, produsele din carne de orice fel. Se menţine tranzitul intestinal normal, prin consumarea de alimente bogate în celuloză (pîine integrală, fructe proaspete, legume, în special sub formă de salate de crudităţi) şi infuzii sau decocturi din plante medicinale. Trebuie evitată constipaţia.
Pe lîngă tratamentul alopat de bază cu dezinfectante, antibiotice, autovaccin şi tratament hormonal, se recomandă şi tratamentul fitoterapeutic, atît pentru uz intern (cu plante care conţin diuretice apoase şi uleiuri volatile), cît şi pentru uz extern (cu plante cu efecte antiseptice, calmate şi cicatrizante). Ca alimente-medicament, amintim: varza (un pahar de suc pe zi, timp de 3 săptămîni), spanac fiert, struguri, polen, drojdie de bere.
Se recomandă ceaiuri diuretice, depurative, antialergice şi laxative: infuzie dintr-un amestec în părţi egale de frunze de frasin, trei fraţi pătaţi, cicoare, flori de soc. Se beau 2-3 căni pe zi din această infuzie. Consumul de drojdie de bere opreşte supuraţiile.
Intern, se mai recomandă:
- tinctură de rădăcină de brusture, cîte 10 picături, de 3 ori pe zi;
- infuzie din rădăcină de brusture (2-4 linguri la litru) - se va bea în cursul unei zile;
- infuzie de trei fraţi pătaţi (1 linguriţă la cană) din care se beau 2-3 căni pe zi;
- infuzie sau decoct din frunze de nuc (se iau cîte 15 picături, de 3 ori pe zi);
- infuzie din muşeţel, pelin, muguri de pin, porumbar, salvie;
- infuzie sau decoct din rizomi de ghinţaură şi păpădie;
- decoct din teci de fasole fără seminţe (4 linguri teci la 1 litru de apă), din care se beau 3-4 căni pe zi, timp de o lună;
- salată preparată din untişor, salată verde, frunze de păpădie (înainte de formarea tulpinii florifere), varză albă, napi, roşii, sfeclă roşie;
- consumul sucului proaspăt, obţinut prin mixare, de coada şoricelului, muguri de mesteacăn, leurdă, năsturel, urzică, păpădie.
Extern, se recomandă cataplasme, spălături şi băi locale.
- cataplasme cu felii de castraveţi, drojdie de bere înmuiată cu lapte, aplicată pe faţă, cu frunze de salată verde (lăptucă) opărite, aplicaţii cu napi fierţi, după care se fac masaje uşoare, pentru ca aceştia să-şi lase sucul în piele;
- cataplasme cu frunze de praz fierte şi aplicate călduţe;
- cataplasme cu ridichi rase, amestecate cu oţet;
- tamponări cu felii de roşii, de mai multe ori pe zi, timp de 3-4 săptămîni;
- loţionări cu suc de struguri: se spală pielea cu un tampon de vată îmbibată în suc de struguri şi se lasă 10 minute, apoi se şterge pielea cu apă călduţă;
- loţiuni cu suc de varză proaspătă; se pot aplica pe faţă chiar şi numai frunze de varză strivite;
- tinctură de propolis, aplicări locale de 2 ori pe zi;
-ungere cu alifie cu propolis;
- cataplasme, spălături şi băi locale cu infuzie dintr-o linguriţă de muguri de plop negru, zdrobiţi, la 250 ml apă;
- loţionări cu decoct de rizomi (rădăcină) de orbalţ (iarba cristoforului, iarba tîlharului - Actaea spicata);
- tamponări cu infuzie de frunze de nuc, decoct de arnică, decoct de rădăcină de brusture (10 g la 100 ml apă);
- băi de abur cu muşeţel sau paie de ovăz;
- loţionări cu infuzie de jaleş de grădină (Salvia Officinalis - 5 g la 250 ml apă sau 3 linguriţe la 300 ml apă);
- comprese cu infuzie de conuri de hamei (o lingură la 100 ml apă);
- spălături şi băi locale cu infuzie din 15-20 g de flori de gălbenele la 100 ml apă sau cu tinctură de flori de gălbenele (10 ml tinctură la 100 ml apă fiartă şi răcită), zilnic. Tinctura se obţine din 20 flori de gălbenele macerate timp de 8 zile în 100 ml alcool.
- băi, spălături şi cataplasme din infuzie cu 20-40 g cicoare (plantă întreagă) la 1 litru de apă;
- comprese cu infuzie din 20-30 g de rădăcini de brusture la 1 litru de apă.
În fiecare dimineaţă, faţa trebuie spălată cu apă caldă şi săpun, după care se şterge cu o soluţie antiseptică din alcool şi uleiuri volatile (de levănţică, cimbru, coriandru etc): ulei volatil (2 ml), alcool rafinat de 85 de grade (300 ml), apă distilată (200 ml). Se aplică apoi, în strat subţire, o cremă de zi indicată pentru tenul gras, pentru protejarea pielii. Nu se vor folosi cremele grase.
Seara, înainte de culcare, după ce se spală faţa cu apă şi săpun, se aplică, timp de 10-15 minute, o compresă calmantă şi antiseptică cu infuzie de flori de muşeţel (două linguri flori de muşeţel la 200 ml apă), după care pielea se unge, în strat subţire, cu o cremă de noapte pentru ten gras. Se pot aplica comprese din cele enumerate mai sus.
După ce se face o baie de aburi cu infuzie de muşeţel, se pot scoate punctele negre (comedoanele). După scoaterea punctelor negre, faţa se şterge cu soluţia alcoolică amintită mai sus şi se unge apoi, în strat subţire, cu o cremă pentru ten gras.
O dată pe lună, după o baie de aburi şi scoaterea comedoanelor, se aplică o mască pentru ten gras şi seboreic. Fructele de mur, zdrobite şi aplicate pe faţă sînt folosite pentru proprietăţile lor astringente şi sînt indicate tenurilor grase şi acneice. Persoanele cu tenul foarte gras pot folosi masca de gutuie (o gutuie curăţată de coajă se dă prin răzătoarea măruntă şi se amestecă cu pudră de talc; se aplică pe faţă şi se păstrează 20 de minute, după care se spală faţa cu apă călduţă).
Măştile de caise, piersici sau prune, strivite şi aplicate pe faţă timp de 20 de minute, se folosesc pentru tenul seboreic cu puncte negre. Sucul de grepfrut are o puternică acţiune astringentă.
Scoaterea comedoanelor şi aplicarea măştii se recomandă să se execute de cosmeticiană.
Săpunul folosit pentru spălarea tenului este bine să fie de sulf sau de gudron. Ca măsuri igienice, se recomandă fierberea rufelor de corp, schimbarea cămăşii în fiecare zi, combaterea constipaţiei, vitaminoterapie bogată, în special vitamina A şi cele din complexul B, ingerate ca atare, dar şi sub formă de creme în tratament extern, pentru a menţine troficitatea epidermei.
Comedoanele sînt supuse uneori suprainfecţiilor cu diverşi microbi şi, de aceea, dacă nu sînt tratate la timp, pot lăsa cicatrice pe faţă. Şi nămolurile sînt indicate în tratamentul tenurilor seboreice, întrucît au conţinut bogat în produşi ai sulfului. Ele conţin un număr mare de oligoelemente absolut necesare metabolismului celular.

Doar un copil sa mai fim

O noua lume, un nou inceput sau o continuare a ceea ce am fost odata...
Liniste... nimic altceva decat “eu”duplicat... Ma uit in oglinda si vad un copil care incearca sa tina in brate un om matur. Strange tare din dinti si spera sa il poate cuprinde cu manutele lui delicate si sa nu ii mai dea drumul niciodata. Mai are de trait inca 7 vieti pentru ca visul sa-i devina realitate... e deabia la a doua asa ca mai spera. Prezentul e cel care are intaietate. El e cel mai important ,caci fara el nimic nu ar mai fi… Trec secundele pe langa micutul om ca si cum ar trece pe langa cineva necunoscut si totusi... parca din suta in suta de secunde, timpul se opreste si arunca o privire in urma. Undeva a ramas ceva de care ne vom aminti cu drag si dupa care vom tanji. Nu stiu unde este acel ceva, probabil e pierdut in umbra si prinde viata doar atunci cand este activata raza de lumina din sufletul omului. E ca si cum ai apasa pe un buton si dintr-o data esti cuprins de amintiri care curg unele dupa altele la fel ca niste imagini sustrase parca dintr-un film. E propria viata, viata din urma actualei, doua notiuni distincte care au un numitor in comun: sufletul. Acesta in esenta este acelasi, desi pare schimbat cu timpul. Spirala ce il inconjoara este insasi copilul de la inceput, acel copil care numai daca iti zambeste, iti aduce lumina si caldura. Esti transpus intr-o lume unde totul ti se pare a fi posibil. Aici domneste dezvoltarea simturilor catre frumos, catre puritate, catre inocenta, catre un albastru senin fara urmele de negru ale zilei cotidiene.
in fiecare din noi mai exista un copil, trebuie doar sa acceptam acest lucru si sa ne bucuram de fiecare zi asa cum s-ar bucura si el. Noi si copilul din noi suntem una si acceasi persoana ,suntem un miracol, doua substante combinate a caror reactie chimica da nastere fericirii.
Te simti bine in propria piele ,mai ales atunci cand simti in adancul inimii pulsul viu al amintirii copilului din tine

Participarea la propria vindecare

Scara celor zece criterii in dobindirea starii de sanatate si fericire.
„O inima usoara si curata" raspindeste bucurie si recunostinta in jurul ei. Daca exista un lucru, unul singur, sau o singura fiinta pe care nu-l puteti sau n-o puteti ierta si iubi, nu veti fi fericit deplin, si in acest fel, atrageti si cultivati energiile bolii.
Cine este bolnav, trebuie sa se vindece si el insusi, participind dupa propriile puteri la propria vindecare. Daca numai altii vin sa va vindece, vindecarea nu e deplina. Fericirea si vindecarea ce ne vin de la semenii nostrii creeaza un vid energetic ce trebuie compensat, platit. Iata de ce „inima usoara si curata" cum spun batrinii nostri e de mare folos. Ea, prin starea de bine ce o raspindeste in jurul ei, compenseaza dezechilibre, umple goluri, face minuni.
Orientalii sustin zece criterii ce indica starea de sanatate, implicit de fericire:
* Lipsa de oboseala: acceptind provocarile vietii, fara a adopta atitudini de genul: „nu sint capabil sa fac asta", „e foarte greu", „e imposibil" dovedim astfel ca sintem sanatosi.
* Lipsa poftei de mincare: a minca cu placere orice aliment e un alt indicator al starii de sanatate.
* Somnul: cine nu adoarme in 3-4 minute, dupa ce a pus capul pe perna, indiferent de locul si contextul in care se gaseste, cine nu are un somn profund si fara vise si cine nu se poate trezi la ora fixata fara ceas nu este pe deplin sanatos.
* Capacitatea de a retine repede si bine lucrurile auzite si vazute - indica o stare generala de sanatate.
* Buna dispozitie a unui om sanatos se recunoaste dupa purtare, voce, aspect fizic general. Omul sanatos e vesel, plin de energie, are relatii armonioase atit cu membri familiei sale cit si cu prietenii si cunostintele.
* Drumul de la vorba la fapta, dintre „a zice" si „a face" trebuie sa fie cit mai scurt.
* Inaintarea ferma prin imprejurarile vietii fara a minti.
* Respectarea cuvintului dat.
* Credinta ca poti transforma nenorocirea in fericire.
* A nu te indoi de puterea binelui universal.
Acestea sint alte criterii ce oglindesc starea de sanatate. Notati cu cite un punct fiecare celelalte si veti avea o sanatate de nota 10.
Faceti acest lucru succesiv. Nu este rau daca porniti de la 7. Este frumos sa va recunoasteti minusurile si sa le autodepasiti

Chist ovar

Pulberea de argila se amesteca cu suc de varza proaspata si cu o lingura de miere obtinandu-se o pasta care se aplica direct pe piele se fixeaza cu o bucatica de plastic si se inveleste cu o bucata de panza. Sta toata noaptea iar dimineata se arunca.

Hernia de disc

Ca sa te linistesc,pot sa-ti spun ca foarte rar herniile de disc au indicatie operatorie. Asta cu conditia sa nu te consulte un neurochirurg, care iti va spune ca fara operatie nu se poate, desi in 95% din cazuri nu-i deloc asa. Ba mai mult, operatia de hernie de disc, mai ales daca e facuta dupa procedeul care se foloseste la noi pe scara larga, e cat se poate de daunatoare din punct de vedere al staticii vertebrale. Adica, dupa operatie, iti cresc "sansele" de a face noi hernii de disc, pt. ca restul coloanei ajunge sa fie suprasolicitat.

Anatomie.
Pentru asta trebuie sa intelegem constitutia coloanei vertebrale, o insiruire de vertebre, intre ele existand discuri, adica niste cartilagii cu rol de amortizoare pentru ca sa se evite frecarea si presiunea os pe os. Vertebrele sunt legate intre ele prin ligamente intervertebrale. Dar mai exista si niste muschi care solidarizeaza si ei vertebrele si permit functionarea lor. In coloana vertebrala exista si multe plexuri nervoase. La mijloc este punctul nevralgic al coloanei, caci acolo coloana sustine greutatea corpului si se articuleaza oasele bazinului. Intre vertebre exista deci discurile intervertebrale. Ele sunt compuse dintr-un miez cartilaginos numit nucleul pulpos, inconjurat de un inel fibros. Prin trecerea timpului, miezul cartilaginos isi pierde apa, resimte si mici traumatisme, astfel ca discurile intervertebrale cedeaza si se fisureaza avand tendinta de imprastiere. Ele sunt totusi mentinute de inelul fibros si de muschi.

TRATAMENT.
Hernia de disc este pusa in evidenta prin tomografie sau prin rezonanta magnetonucleara. Circa 85% din cazurile de lombosciatica se rezolva cu tratament conservator si numai 15% necesita o interventie chirurgicala. Tratamentul conservator in lombosciatica, adica in boala cu prezenta de hernie de disc, consta in repaus la pat, timp de 1-2 saptamani, si administrarea de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene si la nevoie si de preparate mai tari pe baza de cortizon. In plus sunt recomandate si medicamente ce scad contractura musculara.

OPERATIE.
Cand se ajunge in mod cert la chirurgia herniei de disc? In sindromul de coada de cal, cand hernia discului comprima intregul manunchi de nervi. Se ajunge la operatie cand s-a instalat parapareza, adica acea paralizie pe ambele picioare, dar si la sfinctere cu retentie de urina. Se opereaza hernia si cand pareza e generata de presarea nervilor de la vertebra L 5 si omul nu poate misca laba piciorului si nu poate merge pe calcaie. Se impune operatie in hernia de disc si cand este comprimata radacina nervoasa S 1, deci este hernie la vertebrele L 5 si S 1 si omul nu poate merge pe varfuri.


Sfaturi naturist-life.

Un aspect important este sa nu te-mpinga pacatul sa pui cald in zona lombo-sacrata. Nu perna electrica, parafina,dus fierbinte. Toate astea cresc gradul de edem si favorizeaza inflamatia, ceea ce sigur nu-ti doresti.
Masaj cu otet de mere.
Repaus total 15-20 de zile.
Dormitul pe un pat tare fara perna.
Apeleaza la chiroterapie si kinetoterapie la domiciliu.
Fa-ti un RMN ca sa vezi cum sta treaba .
Poti incerca si un tratament la un centru de acupunctura ,da rezultate exceptionale.
Toate astea de mai sus sunt sfaturi generale, nu stiu cat de avansata este hernia ta ,ar fi bine daca ne-ai trimite RMN-ul.

PARAZITI INTESTINALI .

Parazitii intestinali apar cu precadere la copii.Cu cat copilul creste mai mare cu atat creste probabilitatea de a se infesta cu paraziti intestinali-viermisori (helminti).
Statistica ne spune: la varsta de 1-3 ani,80% dintre copiii ajung sa fie infestati de helminti.
In termeni medicali, helmintii sunt viermii parazitari si larvele (oule) lor.Varietatea parazitilor intestinali daunatori omului este foarte mare,dar majoritatea acestora se intalneste destul de rar.
La noi cei mai frecventi "invadatori"al organismului uman sunt :
-limbricii
-oxiurii
-giardia
-echinococoza
mai rar parazitii care se localizeaza in peretii intestinelor:
-tenia
-trichinela spiralis
-ankylostoma duodenale,etc.



Descriere:

ASCARIZI-LIMBRICII

-sunt viermi cilindrici,cu lungimea de 15 - 35 cm, de culoare alb-galbuie, adesea semitransparenti.Se localizeaza de preferinta in intestinul subtire, fara a se fixa de peretele acestuia, parazitand doar interiorul lui, miscandu-se in permanenta in directia opusa celei a bolului alimentar. Acesta este si motivul pentru care sunt atat de greu de depistat prin analiza materiilor fecale.Periodic, o data cu eliminarea materiei fecale, se elimina si oua de ascarizi, nevizibile cu ochiul liber, dar aceasta NU se intampla in fiecare zi, fapt care ingreuneaza diagnosticarea ascaridiozei prin analiza fecalelor.Daca nu se aplica tratament ascarizii pot trai in organismul uman cativa ani.


OXIURI

- paraziti foarte mici, subtiri, cu dimensiunea de pana la 1 cm, adesea curbati, albiciosi.
Se localizeaza in partea inferioara a intestinului gros, motiv pentru care, spre deosebire de ascarizi, pot fi depistati in fecale. O data ajunse in organism, femelele inainteaza in tubul digestiv si ies prin anus, pentru a-si depune ouale in pliurile anusului.
Acest lucru, care se intampla de obicei in cursul noptii, provoaca mancarimi intense in regiunea anusului, obligand la scarpinare. Prin scarpinare, ouale ajung pe degete, in special sub unghii, de aici, ouale ajung din nou in organism daca se duc degetele la gura.
Durata de viata a oxiurilor este de pana la 1,5 luni dar, din cauza cantitatii mari de oua pe care le depun, numarul lor este in continua crestere, inmultindu-se in permanenta, astfel incat, fara tratament, afectiunea poate dura ani de zile. Infestarea cu oxiuri se numeste enterobioza.

Lambliaza (Giardoza)

-este una dintre cauzele frecvente de diaree acuta si cronica - atat la adulti - cat si la copi.
Transmiterea se face pe cale digestiva, prin consum de apa sau alimente contaminate, precum si prin maini murdare.
Parazitul se gaseste sub doua forme: chist si adult.
Omul se infesteaza ingerind chisturi de Giardia Lamblia. Odata ajunse in intestin, chisturile se transforma in Giardia, care se prinde de mucoasa intestinala si determina tulburarea absorbtiei, manifestata prin diaree. Uneori, boala trece neobservata. Diareea este insotita de dureri abdominale, balonare, greturi, varsaturi, stare de rau. Caractersitica este data de durata mai indelungata a diareei - de 7-10 zile sau chiar mai mult. Diagnosticul se face prin examenul microscopic al 'scaunului' evidentiindu-se chisturile.
Este importanta administrarea tratamentului tututor membrilor familiei,din cauza riscului de re-infestare.

Echinococoza( Hidatidoza sau Chistul Hidatic)

-este o afectiune parazitara in care omul este gazda intermediara pentru viermii din genul Echinococcus.
Omul se infesteaza ingerind oua de Echinicoccus, de obicei din apa sau alimente contaminate cu resturi fecale provenite de la caini.
De mentionat ca ouale sunt rezistente la uscaciune, supravietiund in praf perioade lungi de timp.
Din oua ies in tubul digestive larvele care ajung pe cale sangiuna in diverse organe, formand chisturi.
Chisturile se intilnesc de obicei in ficat si la plamani, dar pot aparea in orice tesut, inclusive in inima, creier sau oase.
Simptomele depind de localizarea si marimea chistului, care poate determina modificari locale prin presiune. Ruperea chisturilor duce la fenomene alergice severe, pina la soc anafilactic. Diagnosticul se realizeaza prin explorari imagistice. Tratamentul este medicamentos si/sau chirurgical - in functie de aprecierea medicului specialist si de marimea, localizarea si numarul chisturilor.


Teniaza( Panglica)

-este determinate de doua specii de tenii: Saginata si Solium.
Transmiterea Teniei se realizeaza prin ingestia de carne de vita cruda sau insuficient preparata (cruda) - care contine chisturi larvare de tenie.
In intestin, larvele se transforma in viermi adulti, cu dimensiuni de aproximativ 10-12 metri, care elimina oua prin segmentele lor terminale.
Oule ajung in mediul exterior odata cu scaunul si reprezinta o sursa de infestare . Astfel, ciclul se reia.
Clinic, boala poate trece neobservata. Intr-un numar mic de cazuri, se poate manifesta prin dureri abdominale moderate, astenie, stare de rau. Transmiterea Teniei la om se face pe cale digestiva, omul poate fi gazda intermediara sau definitiva. Astfel, daca ingera oua de Tenia, devine gazda intermediara, imbolnavindu-se de cisticercoza. In acest caz este de vina consumul de carne de porc in stare cruda sau insufficient preparata - continind larve de Tenia. Simptomele in cazul Teniei sint deseori absente iar in cazul cisticercozei este severa. Diagnosticul in teniaza se bazeaza pe examinarea fragmentelor de Tenie din scaun. Tratamentul se efectueaza cu substante antiparazitare si trebuie supravegheat de medic.

Trichineloza

-este o boală infectioasă acută determinată de infestarea omului, pe cale digestivă, cu un mic vierme nematod, ale cărui larve sunt introduse odată cu carnea infestată in intestin, de unde migrează apoi in masele musculare, provocand dureri difuze, stare febrilă şi manifestări alergice. Trichinella spiralis, a cărui larvă provoacă trichineloza la om, este un vierme nematod care-şi consuma ciclul biologic in intregime in organismul aceluiaşi animal, care adăposteşte atat forma adultă, cat şi larva inchistată.
Porcinele constituie principalul său rezervor de infectie, dar el se mai poate localiza şi la mistreti, urşi, lupi, vulpi sau şobolani şi rozătoare de camp. La om, trichinela se transmite numai prin consumul de carne de porc sau de vanat insuficient fiartă sau friptă, astfel incat larvele vii continute de aceasta, ajung in tubul său digestiv unde, prin digerarea chistului de către sucurile gastrice, acestea devin libere şi, in 5-7 zile se transformă in viermi adulti. După fertilizare, viermii masculi sunt eliminati din intestin, in timp ce femelele vivipare se fixează pe mucoasa intestinală, unde depun circa 1500 de larve / femelă, in decurs de numai cateva săptămani. Larvele astfel rezultate trec apoi in spatiile limfatice, ajungand in sange, care le transportă spre diferite tesuturi şi indeosebi spre musculatura scheletului pentru care ele manifestă un tropism deosebit. Odată fixate in masele musculare, larvele se dezvoltă rapid şi, după aproximativ 50 de zile, incep să se inconjoare de un perete chistic care le protejează, mentinandu-le vii ani de zile. Manifestările clinice ale trichinelozei sunt destul de eterogene, in functie de doza de larve ingerate şi de rezistenta şi reactivitatea alergică a organismului invadat. Totuşi, cand infestarea este masivă, după o perioadă de incubatie de 9-14 sau 16-18 zile, boala evoluează in trei stadii distincte.
Astfel, in stadiul intestinal initial, bolnavii acuză dureri abdominale, anorexie, greată şi diaree; in stadiul invaziei musculare, aceştia resimt acute dureri musculare, care mentin o stare de tensiune şi determină dificultăti locomotorii şi respiratorii, insotite de eruptii urticariene, febră şi, uneori, tulburări neuropsihice timp de 20-30 de zile, după care, in stadiul de convalescentă a bolii, care coincide cu faza de inchistare a larvelor, se observă retrocedarea treptată a tuturor manifestărilor clinice, vindecarea obtinandu-se in toate infectiile uşoare şi medii, cu exceptia celor severe in care, din cauza aparitiei complicatiilor neuropsihice (paralizii de nervi cranieni, leziuni cerebrale etc.), şansele de vindecare sunt de numai 90-95%. Avand caracter zoonotic, trichineloza este o boală răspandită pe tot globul (cu exceptia Australiei) fiind mai frecventă in zonele temperate şi reci din emisfera nordică ceea ce ne-ar putea face să credem fie că agentul său infectios este influentat de existenta unor temperaturi moderate sau coborate ale aerului, care-i asigură conditii optime de dezvoltare şi multiplicare, fie că frecventa acestuia este mai redusă in zonele tropicale calde unde, din cauza unor determinări cultural-religioase, consumul cărnii de porc este foarte rar sau chiar absent, iar şansele de imbolnăvire sunt minime. Cu toate acestea, trichineloza rămane o amenintare reală peste tot, impunand un control riguros al cărnii şi produselor din carne in orice abator (examen trichinoscopic obligatoriu), in vederea protectiei populatiei consumatoare.


Tratament naturist


Usturoiul - inamicul viermilor

Toate tratamentele descoperite de-a lungul timpului, de la antibioticul Metronidazol, primul medicament activ asupra Giardiei, pina la Zentel, cea mai noua arma de distrugere in masa a tuturor viermisorilor au ramas putin in urma.
Explicatia e simpla: intens folosite in primii ani de la inventare, armele s-au tocit, viermisorii dobindinf rezistenta. Medicii spun ca in prezent, accentul se pune pe produsele care nu se absorb in intestin, avand efecte secundare minore.
Medicamentele clasice sint bune - cu conditia sa facem copilului testele hepatice inainte de administrare.
De asemenea, tratamentul trebuie sa fie repetat, la interval de un an .
Folosirea Propolisului imparte medicii in doua tabere.
Unii sustin ca este contraindicat in tratametul giardiei. In urma unor studii s-a demonstrat ca acesta face mai mult rau - stimuland starea de agitatie a copilului, fara sa deranzeze viermisorii.
Pe de alta parte, propolisul si-a demonstrat ca o activitate anti-microbiala impotriva bacteriilor, virozelor sau infectiilor fungale ca : E.coli, chamydia,salmonella, giardia.

Bioterapeutul, profesor Niculae Coriciuc recomanda:

- 7 zile -
Pelin
-infuzie -se fac comprese seara in zona anusului,
-ceai -se fierbe ceai foarte concentrat se iau 2 linguri seara,
-seminte de bostan decojite , crude,se piseaza si se amesteca cu miere de albine-50gr.seminte pasta cu miere de albine-in fiecare seara timp de 7 zile
a doua zi se bea ceai de crusin sau se ia un medicament pentru constipatie,semintele de bostan au rolul de a aduna virmisorii de pe peretii intestinelor,iar diareea ajuta la eliminarea lor foarte rapid.
-lenjeria se fierbe si se calca ,obligatoriu
-recomandat tuturor membrilor familiei pentru a preintampina reinfestarea.
-------------------------------------------------------------------------------------
1,2 kg seminte de dovleac se trec prin masina de tocat, se amesteca cu 0,5 kg miere si 100 ml lapte proaspat.
Se imparte in 3 parti, care se iau din ora in ora.
Dupa alte 3 h, se iau 3 linguri de ulei de ricin.
Daca nu s-au eliminat parazitii, tratamentul se repeta a doua zi.
Cu 12 ore inainte, nu se mananca nimic.
-------------------------------------------------------------------------------------
Pentru tenie:
250 g seminte de dovleac se zdrobesc, se adauga miere. Se ia dimineata. Dupa 2 ore, se iau 2 linguri ulei de ricin sau ceai de crushin. Se repeta 3 zile.
Pentru teniaza: 250 g seminte crude de dovleac curatate de coaja se dau prin masina de tocat nuci + 4-5 linguri miere. Cu o zi inainte se mananca doar iaurt. in ziua de tratament, se mananca incet, dimineata, semintele macinate, pe stomacul gol si se mai mananca doar seara, un iaurt. Cand apare senzatia de scaun, persoana bolnava se asaza pe o oala in care a pus apa calda, tenia se trage la caldura.

-------------------------------------------------------------------------------------

Se macereaza 6 zile o ceapa mare, felii, intr-un litru de vin alb.
Se bea un pahar in fiecare dimineata, la sculare, timp de o saptamana. Se reia timp de 2-3 luni.
Seminte de dovleac + ceai de cimbrisor (seara) - numarul de seminte se ia in functie de
varsta.
La copii 10-15 seminte, la adulti cam 20-30 seminte decojite, pe care cojita
(pielita) fina, subtire, trebuie sa ramana.
Recomandare - numarul de seminte in
functie de varsta: la o persoana de 50 ani se iau 50 seminte. Ajuta la oxiuri, tenie, giardia
etc. Este bine ca tratamentul sa inceapa intr-o zi cu luna plina si dureaza 3 saptamani. Se
face pauza 1 saptamana pana la viitoarea luna plina si se repeta 4 luni consecutiv. Este
bine sa se consume regim lacto-vegetarian.
Pentru prevenire: 2 cepe de arpagic tocate - 2 linguri miere - un pahar cu lapte - seara.
Se poate fierbe 15 min. laptele cu ceapa (mai ales la copiii agitati).
Se administreaza copiilor intre 6 si 9 ani, 2 lingurite seara; copiilor intre 9-12 ani,
3 lingurite seara; copiii mai mari si adultii iau cate 3-4 pahare, de 1-2 ori/saptamana,
timp de 2 saptamani.
Sa se consume 500 g afine sau fragi, dimineata pe stomacul gol. Timp de 6 h nu se mai
consuma nimic. Se repeta 5 zile. in acest timp nu se consuma carne, zahar, fainoase.
-------------------------------------------------------------------------------------
Seminte de bostan 1 kg, se imparte in 10 portii (100 g pentru 10 zile). Fiecare portie se
da prin masina de tocat nuca, cu coaja cu tot. Semintele se dau de 5-6 ori prin masina. Se
amesteca cu 300-400 ml ceai de cimbru. Se lasa la macerat timp de 24 h, apoi se strecoara
prin tifon. Se stoarce, iar zeama obtinuta se imparte in 3 portii egale, pentru 1 zi
(dimineata, pranz si seara, cu 1/2 h inainte de masa). Tratamentul dureaza 10 zile, apoi
se tin 10 zile pauza. Daca e nevoie se repeta cura.

-------------------------------------------------------------------------------------

Sa se faca cura de argila, aceasta avand efect antiparazitar.
Pe abdomen se aplica o cataplasma rece cu argila sau caolin, se ingereaza argila si se fac clisme cu suspensii argiloase. Cura dureaza 3 saptamani.
Vezi despre argila si cataplasme la sectiunea dedicata in acest forum.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Firma „Forever Living" ofera produsul Aloe Vera Plus. Sucul de aloe are proprietati vermifuge, antiparazitare, antimicotice si antivirale. Se iau dimineata si seara,cu 30 min. inainte de mese, cateva linguri suc.

-------------------------------------------------------------------------------------

Extern: ceai de pelin (oxiuri), radacini de ipgarice si decoct de radacini de sapunarita,
40 g/l 1 apa. Se foloseste pentru bai de sezut.
Radacini pisate de praz, patrunjel in lapte - 1/2 - 1 pahar suc, 3 dimineti la rand, la
apusul lunii. Pentru copii: 20-30 ml. Se pun pe abdomen, jos, frunze de varza, in timpul
noptii. Se repeta timp de 3-4 luni, cu pauze.
-------------------------------------------------------------------------------------

Decoct de seminte de varza.
Ulei de cimbru; esenta de leurda (15-20 picaturi); bitter suedez.
Limbricii se combat cu legume, morcovi cruzi, sfecla rosie, zeama de varza, precum si cu
usturoi, hrean, ceapa, care se fierb in lapte si se consuma fierbinti.
-------------------------------------------------------------------------------------
Infuzie din 50 g cimbru la 1 l apa. Se bea 3 zile pe saptamana.
Se bea infuzie de: afin (oxiuri - 2 lingurite la 100 ml apa, fractionat in 3 reprize),
anason, cicoare, cimbrisor si cimbru (tricocefaloza - 2 lingurite la cana - 2 cani pe zi),
coada-soricelului si galbenele (limbrici - neindulcit, dimineata, 2 linguri la 100 ml), coriandru
(limbrici - 4 lingurite la 100 ml apa, dimineata, pe stomacul gol), crusin + pelin (oxiuri,
limbrici - 2 lingurite la l 1/2 cana apa, dimineata, pe stomacul gol), maces (limbrici - 2 parti
macese fara puf si o parte miere, din care se iau 2-3 lingurite pe zi), frunze de nuc.
Decoct de radacini de iarba-mare (limbrici), 4 linguri/cana. Se iau 3-4 linguri pe zi.
Decoct de radacini de ghintura (limbrici), 1 lingurita la l. Se bea cate 1/2 cana, de 2 ori pe zi
sau tinctura 15-20 picaturi in apa, de 2 ori pe zi.
-------------------------------------------------------------------------------------

-Un alt factor important este igiena.Daca se respecta regulile elementare de igiena, pericolul infestarii cu asemenea paraziti este tinut la distanta.

Cum sa scapam de tuse.

O data cu vremea rece si umeda apare si tusea, ca prin simptom al unei raceli ce este pe cale sa se instaleze daca nu se iau din timp masurile necesare de prevenire.

Aceasta boala este agasanta, suparatoare si chiar chinuitoare, dar in alt mod ajuta la indepartarea secretiilor de pe caile respiratorii, de aceea este recomandat a nu se apela imediat la produsele antitusive din farmacii, ci mai intii la produsele naturiste, astfel:

Ceaiuri:

Cea mai buna este infuzia din frunze de patlagina: doua lingurite la o cana de apa fiarta, din care se consuma doua cani pe zi, cu lingurita;

Infuzie de plamadica: doua lingurite la o cana de apa fiarta, din care se consuma 2-3 cani pe zi;

Infuzie din muguri de pin: o lingurita de muguri de pin proaspeti sau uscati, la o cana de apa clocotita, din care se consuma 2-3 cani pe zi, indulcite cu miere de albine;

Infuzie de coada-soricelului: doua lingurite de flori la o cana cu apa clocotita, din care se consuma 2-3 cani pe zi.
Daca tusea este uscata trebuie consumate multe lichide.

Infuzie de tei: 1-2 linguri de flori de tei, la o cana de apa fierbinte din care se consuma o jumatate de pahar din acest ceai, de trei ori pe zi, intre mese.

Cataplasme:

Foarte eficiente sint cele cu seminte de in si faina, in amestec de 1/3 la 2/3 apa, in care se fierbe totul pina se formeaza o pasta consistenta.

Se pune intr-un saculet de pinza care se aplica pe piept.
Recomandate sint si frectiile cu ulei de ricin: doua linguri si ulei de terebentina, o lingura incalzita la un foc slab, apoi se frectioneaza bine pieptul, dupa care se acopera cu o patura groasa sau plapuma.

Inhalatii:

Se pot face inhalatii cu musetel, levantica, cimbru, cimbrisor, izma, rozmarin, frunze si ramuri tinere de pin.
Se amesteca in parti egale si se pun doua linguri din acest amestec la 1 litru de apa clocotita.
Se tine capul acoperit cu un prosop deasupra vasului timp de 20 de minute, iar pentru a proteja pielea fetei se aplica inainte o crema grasa. Inhalatiile cu uleiuri eterice sint de asemenea folosite, avind o buna eficienta astfel: intr-un vas cu 2-3 litri de apa fierbinte se adauga 10 picaturi de ulei de lavanda, eucalipt, menta sau fenicul, apoi se fac inhalatii de 2-3 ori pe zi. Atentie, nu se vor folosi uleiuri la persoanele alergice. !

Apiterapia:

O reteta indicata si cu bune rezultate este mierea cu lapte fiert.
Se dizolva 50 g de miere zaharisita intr-o cana de lapte dulce fiert la care se adauga un galbenus de ou proaspat, apoi se bea cu inghitituri mici. In tratarea tusei mai este folositoare si tinctura de propolis, astfel: 60 g de propolis la 200 g alcool, din care se iau cite 15-30 picaturi de trei ori pe zi, inainte de mese.

Presopunctura:

se maseaza in sensul acelor de ceasornic cu degetul mare sau cu aratatorul punctul situat deasupra scobiturii sternului, timp de cinci minute.
Se fac doua masaje pe zi timp de zece zile.

Dietoterapie:

In general sucurile de legume actioneaza rapid si eficient in caz de tuse. Inainte de masa de prinz trebuie consumat un amestec din suc de salata verde 50 ml si suc de usturoi 50 ml.
Se mai poate folosi si urmatoarea reteta: suc de morcov 200 ml, suc de varza 50 ml, suc de gulii 50 ml si suc de telina 50 ml.
Foarte indicat si cu bune rezultate in terapia acestei boli este si maceratul din 8-10 smochine si 5-6 curmale, intr-un litru de apa sau lapte dulce timp de 8 ore.
Se incalzeste apoi usor lichidul si se consuma impreuna cu fructele.
Tusea e un simptom ce nu trebuie tratat superficial, ci cu mare atentie.


Se spune ca tusea indelungata nu prezinta nici un risc, dar nu este chiar asa usor de spus!!!
La copii, chiar o tuse usoara, dar care dureaza mai multe luni poate antrena dilatarea progresiva a bronhiilor, ceea ce conduce in cele din urma la aparitia insuficientei respiratorii.
La adulti, tusea care persista mai mult timp fara un motiv aparent poate fi semnul unei boli grave, iar in ambele cazuri mentionate mai trebuie urgent consultat medicul de familie sau medicul specialist.
Tusea mai poate fi si semnalul unei alergii, iar in astfel de cazuri tusea se declanseaza de indata ce se intra in contact cu alergenul in cauza cum ar fi: polen, praf, acarieni, parul animalelor, polenul de la flori, unele parfumuri si deodorante, produse chimice, detergenti, fulgi si puf de la pasari etc.
Aceasta tuse nu este insotita de expectoratie aparind in schimb alte simptome neplacute, cum ar fi de exemplu curgerea nasului, respiratia devine dificila si zgomotoasa etc.
In concluzie, atentie deosebita la aceasta afectiune si mai ales la tratamentul ei.

Tratamente naturiste

Tusea convulsiva se trateaza tinand o dieta cu: suc de orz verde, preparat din lapte si ceapa (10 cepe taiate in bucati mici, o capatana de usturoi curatata, data pe razatoare, 1 l de lapte). Se fierbe 5 minute, se strecoara, se indulceste cu miere. Se administreaza 1 lingura la 2 ore, in cursul unei zile. Este eficienta si in bronsite.

Se mai face o cura cu preparat de aloe, 1 lingurita dimineata, ceai de toporasi, 3 cani pe zi, neindulcit. Se prepara ceai din: 20 gr limba mielului, 20 gr potbal, se infuzeaza 1 lingurita din amestec la 250 ml de apa clocotita timp de 3 minute, se strecoara, se beau 3 cani pe zi. Se administreaza 3 lingurite pe zi sirop de propolis in caz ca bolnavul prezinta tuse emetizanta (care provoaca varsaturi).

Se face ceai din urmatoarele plante: 20 gr urzica, 20 gr cimbrisor, 20 gr viorele (toporasi), 10 gr lumanarica, se beau 3 cani pe zi. Se face masaj in zonele plamanilor, bronhiilor, paratiroidei, suprarenalelor, sistemului limfatic, masand punctele: 12, 13, 23, 39, 40, 49 timp de 5 minute fiecare punct.

În prima faza iritativa, tuse seaca, se recomanda plante emoliente, iar in faza de coctiune, plante expectorante cu continut bogat în uleiuri volatile. Infuziile sau decocturile se beau calde de preferinta îndulcite cu miere.



Dintre plantele emoliente, pentru faza iritativa recomandam:


- LUMÂNARICA( Flores Verbasci) infuzie din o lingurita de flori la o cana de apa, care se bea treptat în cursul zilei.
- MACUL DE CÂMP (Flores Rhoeados) infuzie din o lingurita la o cana de apa; se bea întreaga cantitate fragmentata în cursul unei zile.
- NALBA DE CULTURA( Flores et Florium Malvae) NALBA MARE( Flores et Radix Althaeae). Din flori si frunze se prepara o infuzie din o lingurita la cana de apa. Se beau 2 cani pe zi. Din radacini se prepara un macerat la rece, din o lingurita la cana de apa rece, timp de 30 minute, la care se adauga apoi un vârf de cutit de bicarbonat de sodiu; se bea treptat în cursul zilei.
- POTBALUL( Flores et Folium Farfarae) infuzie din 1-2 lingurite la cana de apa; se beau 2-3 cani pe zi. Infuzie concentrata din 2-3 linguri la cana de apa; se ia câte o lingura la 2-3 ore.
- TEIUL( Flores Tiliae) care are si proprietati expectorante. Infuzie din 1-2 lingurite la cana de apa; se beau 2-3 cani pe zi.
- PATLAGINA(Folium Plantaginis) infuzie , o lingura la cana de apa; se bea treptat în cursul unei zile.
Pentru faza de coctiune a tusei, se recomanda plante expectorante:
- CIUBOTICA CUCULUI(Flores et Radix Primulae) infuzie din flori 1-2 lingurite la cana de apa. Decoct pe radacini (la care se adauga un vârf de cutit de bicarbonat de sodiu) se beau 2-3 cani pe zi.
- MUGURI DE PIN (Turiones Pini) infuzie din o lingurita la cana de apa. Se beau 2-3 cani pe zi.
- ULEI DE PIN se iau pe o lingurita cu zahar 3-4 picaturi de 5-6 ori pe zi. La copii doza e pe jumatate.
- SCAIUL VÂNAT (herba Eryngii plani) decont din 2 linguri la cana de apa. Se iau 4-6 linguri pe zi.
- IARBA MARE (Radix Inulae) decoct din 3-4 linguri la cana de apa. Se iau 4 linguri pe zi.
- IENUPARUL (Fructus Juniperi) infuzie cu 2 lingurite la cana de apa. Se beau 3-4 linguri pe zi. Decoct diluat cu 10-20 bace la litru; se beau 2 cani pe zi. Ceai pectoral (Formula Plafar) care are în compozitie plante cu actiune emolienta, expectoranta, fluidifiante ale secretiei bronhice, precum si antiseptice. Infuzie cu 1-2 lingurite la cana de apa. Se beau 2-3 cani pe zi.

Copilul meu e agitat. ADHD?

Copiii nu mai sunt ca pe vremuri..." spun adesea bunicile acestora, compârandu-şi nepoţii cu proprii lor fii când erau la vârsta copilăriei. E clar, copiii de azi sunt mai deştepţi, mai nerăbdători, mai neastânpăraţi... Dacă despre noua generaţie de super-copii am mai scris în Ora de viaţă, ADN-ul se modifică şi Boris, de pe Marte, să ne îndreptăm atenţia asupra aparentelor boli "moderne" ale copiilor.

Deja s-a demonstrat că o mulţime de astfel de boli sunt datorate alimentaţiei dezastruoase din prezent. Mai mult, alimentatia femeilor însărcinate influenţează în foarte mare parte starea de sănătate a viitorului copil. La o primă privire, nu e de mirare că avem atâţia copii foarte diferiţi de cum eram noi la vârsta lor, iar alimentaţia este unul din factorii cauzatori.

Compania farmaceutică Lilly (Eli Lilly & Co - www.lilly.com) a cunoscut o dezvoltare fascinantă beneficiind din plin de o noua boală diagnosticată mai ales la copii: ADHD. Boala hiperactivităţii sau a deficitului de atenţie (Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder) este noua găselniţă a medicinei moderne pentru a diagnostica copiii care sunt foarte agitaţi sau deloc atenţi.

Compania Lilly este cel mai mare producător de medicamente destinate tratamentului chimic pentru ADHD; cele mai cunoscute sunt celebrul Ritalin şi recentul Strattera. Se pare că Europa de Est reprezintă şi în domeniul farmaceutic o piaţă virgină, care aşteaptă să fie cucerită de giganţii chimici. Dovada o reprezintă noul spot publicitar difuzat de televiziunile româneşti care se adresează copiilor bolnavi de ADHD şi care face trimitere la site-ul www.adhd.ro, deţinut de Eli Lilly Romania SRL, reprezentanta Eli Lilly în ţara noastră.

Ce este ADHD?

Conform site-ului adhd.ro (al companiei producătoare Lilly), "deficitul de atenţie / tulburare hiperkinetică (ADHD) este o afecţiune neurobiologică cerebrală care se manifestă prin inatenţie şi/sau hiperactivitate-impulsivitate, simptome care se manifestă în mod constant şi neadecvat vârstei".

Mai departe, compania Lilly ne anunţă o veste bună: "ADHD este tratabil" şi nu ezită să recomande medicaţia (pe care o produce), recunoscând însă că "nu s-a elaborat o terapie care să vindece boala".

Dar copilul dvs. chiar este bolnav de această bizară afecţiune? Deşi pe site sunteţi sfătuiţi să mergeţi la medicul specialist, înainte de a face acest pas, să vedem câteva noutăţi relevante în acest domeniu.

Revista New Scientist anunţa încă din luna iunie 2006 că bebeluşii născuţi prematur (după numai 34 de saptamani de gestaţie) prezintă un risc mai mare cu 70 % (faţă de copiii născuţi la termen) de a se îmbolnăvi de ADHD, citând un studiu danez realizat la Spitalul Universitar Aarhus. Sfaturile pentru prevenirea naşterilor premature sunt cele binecunoscute: renunţarea la fumat, alcool, cafea, etc.

Veţi spune "dar copilul meu s-a născut la termen, sănătos", caz în care apariţia bolii (sau a ceea ce dvs. credeţi a fi boală) trebuie pusă pe seama altor factori, dintre cere cel mai "refuzat" oficial este alimentaţia. Unul dintre alimentele de care se face abuz este zahărul alb, care determină hiperactivitate şi agitaţie psiho-emoţională, inclusiv la adulţi.

Aşadar, dacă cedaţi în faţa copilului dvs. nerefuzându-i cererile de dulciuri, contribuiţi fără să ştiţi la starea lui de agitaţie. Active Information Media a publicat pe larg detalii despre efectele nefaste ale consumului de zahăr alb în Cea mai dulce otravă.

New Scientist atenţionează că prescrierea de medicamente pentru ADHD a scăpat de sub control, afirmând că aproape 5 milioane de americani (majoritatea copii) sunt trataţi cu astfel de medicamente.

Cât de eficiente sunt medicamentele?

Niciodată nu a fost demonstrat pe deplin că aceste chimicale acţionează pentru tratarea sindromului ADHD. Eli Lilly & Co. este hotărâtă să pună stăpânire pe piaţa de medicamente care tratează bolile de tip ADHD. Un spot publicitar al companiei Lilly care a fost difuzat în anul 2002 în SUA face reclamă la tratamentul împotriva afecţiunilor cerebrale de tip bipolar (psihoză maniaco-depresivă) şi trimite la site-ul bipolarawareness.com, deţinut de companie.

Mai mult, substanţele chimice cu care sunt bombardaţi pacienţii (de multe ori, copii) nu fac decât sa mascheze sindromul, iar efectele secundare le depăşesc pe cele iniţiale, astfel că se poate vorbi de o campanie iresponsabilă de drogare a copiilor noştri, doar pentru a umfla buzunarele producătorilor de medicamente.

Un studiu realizat în Finlanda a demonstrat că fetele care sunt diagnosticate cu ADHD riscă să se îmbolnăvească de grave disfuncţii ale inimii: tensiune crescută, obezitate, deteriorarea muşchilor inimii. Studiul realizat la Universitatea din Helsinki afirmă că stresul este unul din principalii factori care declanşează astfel de boli grave.

De Ritalin se moare!

Site-ul www.ritalindeath.com spune povestea unui copil care a murit din cauza tratamentului cu Ritalin, celebrul medicament prescris în cazul ADHD. Pe certificatul de deces scrie "Moartea a fost cauzată de folosirea pe termen lung a metilfenidat-ului (Ritalin)".

Lorraine Day, cunoscut specialist în domeniu, ne oferă o altă perspectivă în ceea ce priveşte ADHD.

Datorită faptului că articolele AIM sunt adesea copiate pe diverse forumuri şi apoi preluate de alte reviste şi site-uri, fără a specifica originea lor, vă informăm că adresa acestui articol este http://aim.pro.tc/?a=220 şi este publicat la Active Information Media.

Copilul este diagnosticat cu ADHD atunci când este considerat prea activ, nu poate fi atent şi nu poate sta locului, toate acestea fiind simptome SUBIECTIVE. Conform statisticilor, ADHD este diagnosticat de 4 ori mai mult la băieţi decât la fete, şi nu e de mirare, pentru că băieţii se maturizează mai încet decât fetele. Băieţii şi fetele sunt în clase comune, având aceeaşi vârstă, iar băieţii, fiind mai puţin maturi, dau impresia de hiperactivitate, în comparaţie cu fetele.

Diagnostic greşit

Agitaţia, iritabilitatea şi confuziile mentale sunt adesea prezente la aceşti copii, aşa încât ei sunt diagnosticaţi cu "deficienţă de învăţare". Să nu uităm însă că aceste simptome sunt IDENTICE cu hipoglicemia care se instalează aproape imediat după fiecare consum de zahăr alb, rafinat, când insulina este forţată să "neutralizeze" surplusul de zahăr.

Ritalin şi ADHD sunt aproape sinonime. Până la 90 % din copiii diagnosticaţi iniţial cu ADHD au primit un tratament cu Ritalin. Din 1991, s-a înregistrat o creştere cu 500% a consumului de Ritalin, în SUA. Compania Eli Lilly jubilează.

Pe termen scurt, folosirea Ritalin duce la scăderea cu 70 % a simptomelor, aşa încât pare că acest medicament rezolvă problema. Cu toate acestea, nu este arătată întreaga imagine. În ciuda tratamentului cu Ritalin şi alte chimicale specifice, 80 % din copii au continuat să aibă aceleaţi simptome chiar şi dupa 8 ani de tratament. Cu alte cuvinte, totală ineficienţă.

De fapt, a fost mai rău, adolescenţii trataţi cu Ritalin încă din copilarie au dezvoltat în timp afecţiuni comportamentale foarte grave, specifice doar celor care sunt neadaptaţi social, deşi familiile lor erau perfecte. Aceste noi afecţiuni psiho-mentale sunt considerate mult mai periculoase decât ADHD.
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Trimite un mesaj Codul Yahoo Messenger
admin
Site Admin


Data inscrierii: 22/Feb/2006
Mesaje: 307


MesajTrimis: Sam Sep 22, 2007 8:12 pm Titlul subiectului: Un drog pentru copilul dvs. Raspunde cu citat (quote)
Un drog pentru copilul dvs.

Efectele secundare ale tratamentului cu Ritalin includ nervozitate, insomnie, dureri generalizate, anorexie (lipsa poftei de mâncare), greaţă, ameţeală, palpitaţii, dureri de cap, diskinezie, tensiune arterială crescută, pulsul accelerat, dureri în zona inimii, aritmie cardiacă, dureri abdominale, psihoză. Mai mult, se avertizează că medicamentul creează dependenţă şi că modul de acţiune la om nu este complet cunoscut. Cu toate acestea, mulţi părinţi îşi tratează copiii cu astfel de droguri.

Ritalin are efecte similare cu alte stimulante ca amfetamina şi cocaina. Ritalin este un adevărat drog oficializat, destinat copiilor. Farmaciile americane distribuie de 5 ori mai mult Ritalin decât restul lumii. Nicio altă naţiune nu prescrie astfel de medicamente pentru copiii săi, întro asemenea măsură. Faţă de 1990, consumul de Ritalin a crescut de 6 ori, în SUA.

Ritalin duce la cancer

Studii ştiinţifice au fost publicate în 1993 şi au demonstrat că Ritalin a provocat cancer la ficat, în tratamente cu dozaj similar cu cel prescris la copii. Cu toate astea, răspunsul autorităţii federale farmaceutice americane (FDA) a fost că "studiul nu reprezintă un semnal relevant pentru ca Ritalin să fie scos de pe lista de medicamente pediatrice".

Soluţia?

Prevenirea şi tratamentul simptomelor ADHD sunt mai ales cele normale, naturale, la îndemâna oricui. Lorraine Day sfătuieşte părinţii să nu apeleze la tratamentul medicamentos, ci să acţioneze în felul următor:

1. Modificaţi obiceiurile alimentare ale copilului; încurajaţi-l să consume cu preponderenţă alimente naturale, în stare crudă. Asta înseamnă fructe, cereale integrale, legume şi verdeţuri, salate pline de vitamine, minerale şi enzime, toate în forme naturale şi direct şi uşor asimilabile de copil.

2. Eliminaţi toate produsele lactate şi pe cele animale (carne) deoarece acestea conţin hormoni chimici, pesticide, antibiotice ascunse, nedeclarate oficial, care dezechilibrează organismul sensibil al copilului.

3. Eliminaţi cafeina, zahărul alb, dulciurile, mâncarea prelucrată termic, glutamatul, aspartamul şi orice alţi înlocuitori nenaturali ai zahărului, coloranţii alimentari şi alte chimicale (celebrele E-uri) abundente în aproape orice aliment produs în fabrică.

4. Renuntaţi la mesele luate la restaurantele de tip "fast-food" (McDonald's, Spring Time, Pizza Hut, etc) - aici se folosesc cantităţi uriaşe de conservanţi, glutamat, iar alimentele oferite, deşi nu sunt aproape deloc nutritive, conţin multe chimicale pentru a păcăli consumatorul.

5. Încurajaţi copilul să mănânce delicioasele fructe şi legume în stare crudă, ne-prelucrate termic.

6. Consumaţi sucuri prospete de fructe şi legume făcute în casă, şi multă apă de izvor, pură. Eliminaţi băuturile chimice tip "soft" (Fanta, Mirinda, Sprite, Kinley, Adria, Orangina, etc) sau sucurile "naturale" gata-ambalate (Cappy, Santal, Fruttia, Pfanner, Granini, etc). Înlocuiţi laptele pasteurizat cu cel proaspăt, nefiert, luat dintr-o sursă de încredere, sau folosiţi lapte de soia sau de orez.

7. Pâinea albă este interzisă. Consumaţi numai pâine integrală, graham, sau cu seminţe întregi.

8. Renuntaţi la orezul alb, decorticat. Folosiţi mai ales orez brun şi alte cereale integrale.

9. Interziceţi untul de arahide pentru că acesta conţine aflatoxină, ce cauzează cancer. Preparaţi acasă acest unt folosind nuci Caju sau alune de pădure.

10. Odihniţi-vă copiii îndeajuns. Aceştia au nevoie de multă odihnă şi trebuie să se culce drevreme.

11. Exerciţiile în aer liber trebuie să fie la ordinea zilei, hrănind copiii cu aer proaspăt şi soare.

12. Aruncaţi televizorul! Sau, cel puţin, luaţi-vă măsurile necesare pentru ca băieţelul sau fetiţa dvs. să nu se uite la televizor.

Este cunoscut faptul că în timp ce se uită la TV, copiii intră foarte repede într-o stare hipnotică, lucru demonstrat ştiinţific prin faptul că undele lor cerebrale trec foarte repede de la o stare specifică de alertă (undele beta) la o stare hipnotică (alfa) în care creierul nu mai raţionează.

Violenţa şi decadenţa pe care copilul le vede la televizor trece de filtrul raţional care este în mod normal folosit de creier şi se implantează în subconştientul copilului, fără ca acesta să poată decide dacă ceea ce vede este bine sau rău. Violenţa şi decadenţa este acceptata de creier fără vreo judecată morală, integrându-se imediat în subconştientul copilului. Ceea ce intră în subconştientul copilului este la fel de important ca ceea ce îi dăm să mănânce.

13. Credeţi în Dumnezeu şi învăţaţi-vă copilul să aibă încredere şi el. Învăţaţi-l despre Iisus. Copiii au tendinţa să fie ca cei pe care îi admiră. Un exemplu bun nu poate duce decât la o viaţă fericită.