marți, 27 ianuarie 2009

ARTRITA

Prima măsură care trebuie luată este trecerea imediată la un regim alimentar dietetic bazat mai ales pe legume şi-n special pe consumul de multă ceapă, fructe proaspete si din când în când lactate.
Metode de tratare : se beau trei căni de ceai pe zi din următorul ceai
scoarţă de castan sălbatic 15 gr.
coaja de salcie 15 gr.
coada şoricelului 15 gr
troscot 15 gr
Se amestecă bine plantele apoi se face o infuzie din trei linguriţe de amestec opărite cu ½ litri de apă. Primăvara ar fi bine să folosiţi plante proaspete.
Ceaiul de ghimpe [ ruscus aculestus ] : se pun doua linguriţe de plantă la o cană de apă si se fierb 1 minut. Se beau doua căni pe zi, îndulcite cu miere de albine.
Masaj general al întregului corp, pentru a pune sângele în mişcare si masaj al piciorului bolnav, cu alifie de gălbenele sau alifie cu gaz.
Metoda Maria Treben : se bea dimineaţă, înainte de masă cu o jumătate de oră, o cană de ceai de coada calului, la fel şi seara cu o jumătate de oră înainte de culcare [ o linguriţa de plantă se opăreşte cu o cană de apă şi se lasă să se infuzeze 30 de secunde ] . Peste zi se beau 4 căni de ceai de urzică [ de preferinţă proaspăta ] puţin infuzată, în ceai se pune şi o linguriţă de bitter suedez. Extern se aplică şi compresii cu bitter suedez.

PLANTE ANTICANCERIGENE SI RETETELE LOR

(Sedum telephium )

Este o planta de gradina, cu valente ornamentale, pe care am aflat-o cu 20 de ani in urma, intr-un sat de sub munte, numit Maneciu Pamanteni. Aici s-a intamplat atunci un fel de minune. O femeie de cincizeci de ani, cu un cancer de col ajuns in stadiul al III-lea si care nu mai putea fi operata, a fost trimisa acasa sa moara, pronosticandu-se ca mai are doar cateva saptamani de trait. Ea insa s-a vindecat cu o reteta din batrani, in care se folosea radacina acestei plante. Iata cum se prepara leacul: Se scot radacinile plantei din pamant, se spala foarte bine, se piseaza si se pun intr-un borcan de culoare alba, pana se umple pe jumatate, turnandu-se deasupra alcool alimentar de 30-40 de grade, apoi se pune capacul. Se lasa borcanul zece zile la soare, inchis ermetic, agitandu-se zilnic pentru o mai buna extragere a principiilor active. Dupa zece zile, lichidul se filtreaza, iar din preparatul obtinut se ia cate o lingura inainte de fiecare masa, adica dimineata, la pranz si seara. Femeia aceasta, pe nume Filipoiu Ioana, a facut vreme de doua luni acest tratament si s-a prezentat din nou la medic, unde s-a observat o puternica remisie a bolii, cancerul ajungand din stadiul III in stadiul I si putand fi operat. Dupa operatie, ea a continuat sa ia norocel si, in final, a invins necrutatoarea boala. La ani de zile dupa acest tratament, cand eu am cunoscut-o, era perfect sanatoasa si in putere.
Cimisirul
(Buxus sempervirens)

Cei mai multi dintre noi trecem zilnic, fara sa stim, pe langa aceasta planta, care este larg folosita si ca gard viu. Putini cunosc insa faptul ca frunzele sale de un verde inchis si pieloase contin un alcaloid, buxenina G2, care are o puternica actiune inhibitoare asupra celulelor canceroase. Reteta care urmeaza este indicata bolnavilor de cancer cu diferite localizari, inclusiv celor cu cancer in faze avansate:
Se recolteaza prin taiere trei sute de grame din varfurile fragede de la cimisir (crengutele cu frunze), si cata vreme sunt proaspete, se taie foarte marunt, ca varza pentru salata. Se pune la macerat aceasta cantitate de planta proaspata, in doi litri de alcool de 30-40 de grade, intr-un borcan ermetic inchis, vreme de 7 zile. Dupa trecerea acestei perioade de timp, se filtreaza amestecul prin tifon, iar preparatul obtinut se pune in sticlute mici, inchise la culoare. La inceput, in primele 5-7 zile, se ia cate o lingurita de trei ori pe zi, inaintea meselor principale. Apoi, se administreaza vreme de doua luni, cate o lingura din acest extract, diluata in jumatate de pahar de apa, inainte de masa, de 3 ori pe zi. Are un gust destul de neplacut, insa efectele sale sunt exceptionale. Acest preparat nu numai ca actioneaza pe termen lung ca inhibitor al dezvoltarii formatiunilor maligne, dar confera si o stare imediata (la cateva ore dupa administrare) de bine pacientului bolnav de cancer. Cu acest remediu se trateaza cancerul de piele, cancerul de vezica urinara si de rinichi, cancerul de colon.
Cel mai spectaculos rezultat cu acest preparat l-am vazut in tratarea unui cancer de colon la un batran de 80 de ani, care avea o tumora maligna de marimea unei portocale pe intestinul gros, pe care doctorii nu au vrut sa o opereze, avand in vedere varsta si starea pacientului. El a apelat la tratamentul cu cimisir si, de unde avea un pronostic de viata de maximum doua luni, a trait simtindu-se din ce in ce mai bine. De catva timp, nu am mai tinut legatura cu el si nu stiu cum se mai simte, dar rezultatul obtinut in sine este deja exceptional.
Limba-boului
(Anchusa officinalis)

Este o planta care, administrata intern, impiedica proliferarea diferitelor forme de cancer, impiedica sclerozarea tesuturilor si aparitia uzurii premature a organismului. Am vazut exceptionalele efecte ale acestei plante, chiar pe o cunostinta, doamna S., care a folosit un remediu preparat din frunzele ei pentru tratarea unui cancer genital. Iata cum se prepara limba-boului:
Se recolteaza un kilogram si jumatate de planta intreaga (radacina, tulpina, frunze si flori) si, cat este proaspata, se indeparteaza partile uscate, se spala radacinile, apoi se da prin masina de tocat. Peste aceasta cantitate de planta se adauga trei litri de vin rosu natural si doua kilograme si doua sute de grame de miere de salcam, dupa care intreaga combinatie se amesteca foarte bine cu o lingura de lemn. Se lasa 5-7 zile la macerat intr-un recipient bine acoperit, asezat intr-un loc intunecos, dupa care se filtreaza. Tratamentul se face astfel: in primele cinci zile se ia o lingurita de preparat cu doua ore inainte de fiecare masa, de 3 ori pe zi. Dupa aceste cinci zile se ia tot cate o lingurita, dar cu o ora inainte de masa, continuandu-se astfel tratamentul, vreme de doua luni de zile. Doamna despre care vorbesc, care suferea de cancer genital confirmat prin biopsie, a facut tratamentul cu limba-boului in urma cu 12 ani si traieste si acum, se simte si arata extraordinar.
Rostopasca
(Chelidonium majus)
Este recomandata pentru vindecarea tuturor formelor de cancer, deoarece are o actiune extrem de importanta in tratarea acestei maladii: stimuleaza functia hepatica si dreneaza ficatul, care este foarte solicitat atunci cand tumorile sunt fagocitate in procesul vindecarii. Iata preparatul din rostopasca cu care se obtin rezultate foarte bune in acest sens:
Se iau cinci grame de rostopasca (tulpini si frunze) uscata si maruntita, se oparesc cu un litru de apa clocotita si se lasa apoi sa stea 12 ore sa se infuzeze. Vasul trebuie sa fie smaltuit, pentru ca infuzia sa nu intre deloc in contact cu metale. Este bine ca rostopasca sa se puna seara, la ora sase, la infuzat, si sa fie strecurata la sase dimineata. Imediat dupa strecurare, se pun peste extractul obtinut 200 de grame de miere de salcam sau poliflora, nu de alt fel, si se amesteca bine. Se ia o lingura din acest preparat din ora in ora, de 10-12 ori pe zi, indiferent daca stomacul este gol sau daca este imediat dupa masa.
Cu acest tratament, multi bolnavi de cancer, care nu mai aveau puterea vitala sa lupte cu boala, con-fruntandu-se mereu cu stari de greata, de inapetenta si cu o stare de slabiciune generala, si-au revenit spectaculos.
Ulmul
Este o specie de arbore larg raspandita la noi, dar prea putin cunoscuta ca valoare terapeutica. Se foloseste scoarta culeasa de pe ramurile tinere, care au ca semn distinctiv faptul ca frunza se afla la baza, langa petiol, asimetrica. Aceasta scoarta are efecte detoxifiante si depurative foarte puternice, fiind utila intr-o serie de boli de uzura, cum ar fi reumatismul, guta, sclerozarea vaselor de sange. De asemenea, scoarta de ulm este eficienta in tratamentul leucemiei, boala pentru care medicina moderna are prea putine leacuri. Iata cum se prepara:
Se taie ramurile tinere, cu o grosime de maximum un deget, dupa care se curata de coaja cu ajutorul unui cutit (cel mai usor se face aceasta operatiune primavara, cand scoarta nu adera foarte puternic pe tulpina). Coaja astfel obtinuta se usuca si apoi se face din ea un decoct. Se iau 2-3 lingurite de scoarta uscata maruntita si se pun de seara pana dimineata intr-un pahar (200 ml) de apa si se lasa sa macereze pana dimineata, cand se strecoara. Se pune deoparte maceratul obtinut, iar planta ramasa se fierbe in alte doua pahare de apa, vreme de 10 minute, dupa care se lasa la racit si se filtreaza. In final, se combina cele doua preparate, iar extractul complet obtinut se bea pe parcursul unei zile. Tratamentul are cele mai bune efecte daca preparatul se administreaza dimineata, in fiecare zi, vreme de minimum doua luni.
A aparut cea mai complexa lucrare despre plante din Romania. Domnul profesor Constantin Parvu, autorul lucrarii monumentale „Universul Plantelor”, care a fost rasplatita cu premiul Academiei Romane si cu alte distinctii internationale, revine cu o noua lucrare, mult mai vasta, pe aceeasi tema: „ENCICLOPEDIA PLANTELOR” - patru volume (dintre care primele trei deja sunt in librarii), insumand mii de pagini, in care se vorbeste pe larg despre aproape toate plantele romanesti, mai mult sau mai putin cunoscute. In aceasta lucrare gasiti nu doar descrierea botanica, compozitia chimica sau alte informatii de specialitate despre plantele de la noi, ci si utilizarile medicale culte sau populare, modul de recoltare si de preparare, credintele populare despre plante si chiar anumite elemente de medicina magica referitoare la anumite specii. Este o carte deosebit de complexa si de folositoare, care ar fi bine sa nu lipseasca din biblioteca iubitorilor de natura si... sanatate.

Sirop de rostopasca pentru purificarea sangelui

Se poate purifica sangele omului? Da, se poate! Iata un tratament care merita sa fie incercat de cine doreste. Se procura 100 g rostopasca, se pune intr-o cratita smaltuita, peste care se toarna un litru de apa clocotita, se acopera si se lasa la macerat circa 12 ore. Dupa macerare, intreaga compozitie se strecoara printr-un tifon. In infuzie se pune miere de albine poliflora, pana se obtine un sirop de consistenta smantanii. Se pune intr-o sticla la frigider. In fiecare zi, se umple un pahar cu 150 g din mierea cu rostopasca, din care se iau 6 lingurite, din ora in ora. Tratamentul se tine pana ce se consuma toata rezerva din frigider. Se urmeaza o singura data pe an si numai primavara.

ULEIURILE

Prepararea: In mare parte, uleiurile de plante se prepara in modul urmator: se pun doi pumni de flori sau plante intregi taiate marunt intr-o sticla, umpland-o pana la gat (fara a le indesa), iar deasupra se toarna ulei de masline, de porumb sau dovleac, presate la rece (preparare industriala), astfel ca untdelemnul sa depaseasca cu doua degete plantele. Se pun sticlele vreme de 14 zile afara, la soare, sau in apropierea sobei de gatit.

Uleiul de sunatoare
(Hypericum perforatum)

Mod de preparare: florile de sunatoare culese pe soare se pun intr-o sticla si se acopera cu untdelemn. Bine inchise, sticlele se pun la soare sau in bucatarie, langa soba de gatit. Dupa catva timp, untdelemnul se coloreaza in rosu. La doua saptamani implinite, se filtreaza lichidul printr-un tifon, se preseaza bine plantele, ca sa-si lase esenta, se pune uleiul de sunatoare in sticle de culoare inchisa.
Bolile pe care le vindeca: uleiul de sunatoare nu trebuie sa lipseasca din nici o casa. Se prepara usor si e valabil doi ani. Se foloseste cu mult succes in urmatoarele cazuri: rani deschise (plagi), luxatii recente, inflamatii ale glandelor si ganglionilor , obraz iritat, dureri de spate si sale, sciatica, reumatism, spondiloza, arsuri de soare, dureri de burta la copii (se unge pantecul cu ulei), orice afectiuni ale pielii.
Mod de intrebuintare: se maseaza locul dureros cu ulei, pana ce patrunde adanc in piele.

Uleiul de musetel
(Matricaria chamomilla)
Mod de preparare: se culeg florile de musetel pe soare. Se pun intr-o sticla mai mica, se acopera cu untdelemn de masline presat la rece. Bine astupata, sticla se pune la soare, vreme de 14 zile. Se strecoara, se pastreaza la frigider.
Bolile pe care le vindeca: inca din Antichitate, uleiul de musetel se folosea pentru vindecarea nevralgiilor si a mancarimilor pielii, a reactiilor alergice, a durerilor de urechi, a hemoroizilor, a scrantelilor, pentru ingrijirea tenului.
Mod de intrebuintare: se ung locurile cu probleme si se maseaza incetisor. Contra durerilor de urechi, se pun cu pipeta picaturi de ulei incalzit, in conductul auditiv.

Uleiul de cimbru
(Thymus serpyllum)
Mod de preparare: inflorescentele plantei se culeg la pranz, pe soare puternic, se pun in sticle, se acopera cu untdelemn. Se lasa 14 zile la soare sau la loc cald.
Bolile pe care le vindeca: lovituri, scleroze multiple, paralizia membrelor, imbolnaviri ale muschilor, reumatism.
Mod de intrebuintare: se maseaza locurile bolnave cu ulei de cimbru.



Uleiurile - un medicament impotriva multor boli
Uleiurile Atlantidei
Din cele mai vechi timpuri pina in zilele noastre s-au pastrat retete populare de aromoterapie. Acest lucru nu este intimplator. Mirosul (cel mai vechi dintre simturi) este dezvoltat la om de zece ori mai mult decit simtul gustativ.
Se stie ca inca in timpul legendarei Atlantida se urmau tratamente cu ajutorul aromelor; arome au fost descoperite si in piramidele egiptene.
Actionind asupra mirosului se pot obtine niste efecte neasteptate in terapie. Pentru ca aromele actioneaza in acelasi timp la nivel fizic, emotional, mental si astral. Avem astfel toate datele pentru a dovedi ca aceasta metoda de tratament este foarte serioasa.
Uleiuri si tratamente
In terapie pot fi folosite doar uleiurile naturale volatile. Acestea au inceput sa fie utilizate cu aproximativ 5.000 de ani in urma. Uleiurile volatile sint hormonii plantelor. In esenta, aromele de uleiuri volatile sint acelea cu care ne putem desfata, inspirind mirosul placut al uneia sau al altei plante. Producerea uleiurilor eterice este o arta deosebita si cere o munca foarte migaloasa.
Fiecare ulei are sfera sa de aplicare, chiar daca exista si efecte comune: unele uleiuri au efecte calmante, altele - tonifiante, o alta categorie creste pofta de mincare, iar altele trezesc dorinta sexuala. Astfel, vanilia si ginsengul chinezesc cresc sexualitatea femeilor, iar aromele de levantica si menta ajuta la inlaturarea stresului. Aromele multor plante cunoscute de noi drept mirodenii cresc pofta de mincare (uleiul de scortisoara, ghimbir, semintele de ardei si cuisoarele). Actiunea lor terapeutica nu se limiteaza la asta. Sint putini cei care stiu ca aroma uleiului de scortisoara sau busuiocul va ajuta sa scapati de raceala si gripa. Aroma de busuioc este folosita in tratarea tulburarilor digestive, impotriva stresului, depresiei si insomniei.
Uleiul de marar ajuta in cazuri de cistita, greata, tulburari digestive, boli de piele. Uleiul de ghimbir este un mijloc tonifiant care se foloseste in crampele intestinale si dereglarile digestive. Lamiia stimuleaza sistemul limfatic.
Multe uleiuri sint folosite ca antiseptice, cum ar fi de exemplu uleiul de trandafir, eucalipt, levantica. Unele uleiuri eterice au un spectru destul de larg de actiuni terapeutice. Astfel, aroma de levantica este calmanta, se foloseste pentru inlaturarea stresului, ajuta in cazurile de migrena si insomnie, actioneaza ca antiseptic. Menta este folosita impotriva racelii, impotriva mincarimilor, este un foarte bun mijloc expectorant, improspateaza respiratia si glasul, contribuie la digestie, ajuta in starile febrile si in cazurile de greturi, inlatura oboseala si durerea de cap, migrena, tensiunea nervoasa si stresul, durerile musculare, durerile provocate de luxatii, ajuta in cazurile de reumatism si lumbago. Uleiul de trandafir se foloseste in bolile sistemului reproductiv si ca mijloc antiinflamator, in acelasi timp acesta tonificind si pielea.
Rozmarinul fortifica sistemul nervos central, imbunatateste circulatia singelui, are o actiune vitalizanta asupra pielii si a parului, se foloseste in cazurile de artrita si reumatism. Iar uleiul volatil din arborele de ceai are un efect antibacteriologic, stimuleaza sistemul imunitar, se foloseste pentru inhalatiile impotriva tusei si bolilor de piept.
Muscata normalizeaza echilibrul hormonal si intareste sistemul imunitar. Eucaliptul este folositor in bronsite. In cazul batailor de inima si al unei respiratii foarte agitate, de asemenea pentru inlaturarea stresului se foloseste ginsengul chinezesc. Uleiul de musetel elimina durerile menstruale, ajuta in cazurile de colici la copii si in cazurile de procese inflamatoare interne. O actiune antibacteriologica puternica are si uleiul din arborele de ceai. Herpesul in faza incipienta trebuie uns cu ulei de lamiie.
Uleiurile pot fi folosite atit separat, cit si combinate. Exista retete speciale de aromoterapie care amintesc retetele de fitoterapie, unde se folosesc citeva picaturi din trei-patru uleiuri in proportii bine determinate pentru tratarea unor boli concrete. In cazul aromoterapiei trebuie luata in consideratie tolerabilitatea individuala la una sau alta dintre arome. De aceea, ca si orice alt preparat terapeutic, aromele sau combinatiile dintre ele trebuie recomandate de medic.
Aromoterapia este contraindicata pentru femeile insarcinate, pentru cei suferinzi de epilepsie, reactii alergice, intolerabilitate individuala.
In cazul unei tensiuni ridicate nu trebuie folosite uleiurile volatile de rozmarin, salvie, cimbrisor. Pielea poate fi iritata de uleiul de busuioc, de frunzele de ardei, fenicul, de uleiul de lamiie, de semintele de ardei sau de cuisoare, de menta sau de arbore de ceai. Aromele nu sint indicate a fi folosite o perioada indelungata de timp. Trebuie sa mai aveti in vedere un lucru: uleiurile volatile neutralizeaza actiunea homeopatiei.
Aromoterapia impotriva stresului
Pe ce se bazeaza actiunea aromoterapiei? Centrii mirosului la om se gasesc in partea creierului care raspunde pentru sfera emotionala. De aceea toate mirosurile au o oarecare conotatie emotionala, ele trezesc senzatii placute sau neplacute. In natura nu exista un miros la care sa fim indiferenti. Acesta este si principiul de baza al aromoterapiei. Este cunoscut faptul ca adesea cauza unei boli este stresul cronic, totul isi are originea in sfera emotionala. In timpul aromoterapiei nu trebuie sa lasati stresul sa se transforme intr-o boala.
Aromoterapia poate fi folosita cu succes si in boli de natura cardiovasculara, respiratorie, digestiva, endocrina, alaturi de alte metode de tratament. Trebuie ca in timpul tratamentului sa se actioneze nu numai asupra organului bolnav, ci si in sfera emotionala. Aromoterapia nu numai ca echilibreaza starea emotionala, ci scade si tensiunea nervoasa, armonizeaza activitatea si elimina inhibitia sistemului nervos central.
Exista cazuri in care aromoterapia constituie unica metoda de tratament? Atita timp cit nu exista schimbari drastice in organism, ci numai tulburari in reglarea functiilor lui, se poate folosi cu succes numai aromoterapia. De exemplu, in cazurile de insomnie provocata de oboseala de foarte mare ajutor va sint uleiurile din melisa, menta, lamiie, salvie si levantica. Migrena provocata de schimbarile vremii se trateaza cu ulei de busuioc, musetel, eucalipt, levantica. In cazurile de hipertensiune se foloseste melisa. Datorita proprietatilor terapeutice unice, uleiurile volatile au o actiune binefacatoare asupra pielii, circulatiei sangvine, muschilor si articulatiilor.
Aromoterapia este o portita de scapare pentru cei care nu tolereaza unele medicamente. Foarte bine este primita aromoterapia de catre copiii de virsta scolara. Prescolarilor insa aromoterapia le este interzisa.
Cum se folosesc uleiurile in tratamente
Cea mai simpla metoda de folosire este sa deschideti flaconul cu ulei si sa mirositi. Puteti pune putin ulei pe un tampon de vata umezit in prealabil sau puteti picura citeva picaturi de ulei pe perna (mirosul va rezista foarte mult). Uleiul poate fi adaugat in candela sau poate fi pulverizat prin camera. Pentru aceasta se pun intr-un pulverizator citeva picaturi de ulei si se adauga apa. Se poate folosi un medalion aromat - un mic vas de ceramica in care ati pus citeva picaturi de ulei se pune la git pe post de bijuterie.
In cazurile de raceala sau boli de piele, in cazul in care aveti probleme ale cailor respiratorii sau dureri de cap sint recomandate inhalatiile (intr-un vas cu apa fierbinte se adauga citeva picaturi de ulei).
Uleiurile volatile se folosesc si pentru a face gargara. Pentru a pregati solutia pentru gargara dizolvati intr-o lingura de spirt doua-patru picaturi de ulei, dupa care adaugati totul intr-un pahar cu apa calduta.
Medicii spun ca si uzul extern al uleiurilor volatile se incadreaza tot in aromoterapie. Inainte de a folosi extern un ulei sau altul trebuie sa faceti un test al pielii, pentru a vedea care este reactia organismului la acel ulei: picurati ulei la incheietura cotului si observati care este reactia in zece ore.
La metodele de uz extern trebuie adaugate baile, masajele, frectiile si compresele. Uleiul se adauga in baie (sase-opt picaturi la 200 de litri de apa), iar apa trebuie sa fie calduta. Aceasta baie trebuie sa dureze intre 5 si 30 de minute. Dupa baie nu va clatiti pina a doua zi. Cu uleiuri se fac si masaje si frectionari in durerile musculare, dureri ale articulatiilor. Pentru acest masaj se adauga una-cinci picaturi de ulei volatil intr-o lingura de ulei vegetal (de masline). Pentru frectionari ca baza se foloseste alcoolul sanitar amestecat cu ulei volatil.
Compresele se fac in felul urmator: trei-cinci picaturi de ulei volatil se pun pe o pinza umezita cu putina apa si se aplica pe locul afectat de boala.

MEDICINA NATURISTA

Un elixir de viata lunga
Apa PI (p)
In urma cu mai bine de 30 de ani, savantul japonez Kukava a demonstrat matematic existenta unei a patra forme de energie naturala (pe langa energia electrica, magnetica si gravitationala), pe care a denumit-o ENERGIA PI. Incercarea lui de a produce si a studia in laborator energia nou descoperita s-a bucurat de sprijinul unui intreg institut de cercetare din Tokio. Cercetarile au demonstrat ca energia PI este de origine cosmica si poate fi captata de celulele vii, care o utilizeaza pentru a-si completa deficitul energo-informational. Daca nivelul energetic scade, corpul fizic intra in suferinta. Aportul de energie PI duce la imbunatatirea proceselor metabolice ale organismelor vii. Dupa cum se stie, deficitul energetic al corpului se observa in aura - un indiciu precis al starii noastre de sanatate. Aura este, de altfel, si etalonul de masura al eficientei energiei PI. Cu ajutorul unei aparaturi speciale, modificarea ei poate fi usor observata.
Energia PI se gaseste si in natura, dar din cauza distrugerii mediului nu mai avem acces la ea. Poluarea, din ce in ce mai agresiva, opreste energia PI la straturile inferioare ale atmosferei. Cea care reuseste sa ajunga pe pamant, in cantitati si asa infime, este influentata de chimicalele din aer, sol si apa, pierzandu-si puterea binefacatoare. La randul lor, organismele vii sunt atinse de noxele din mediul inconjurator, acumuland inimaginabile cantitati de toxine. De aici si pana la boala, nu-i decat un pas. Pornind de la aceste concluzii, cercetatorii niponi au reusit sa inventeze o tehnologie complexa, numita BIO CONTROL SYSTEM, capabila sa capteze si sa transfere energia PI. Studiile au demonstrat ca cel mai usor transfer al energiei PI se poate face prin apa. S-a nascut imediat ideea utilizarii apei PI in scop terapeutic, stiindu-se ca orice organism viu foloseste aportul de lichide in procesele fizico-chimice.
Seful grupului japonez de cercetare, dr. Shinji Makino, da explicatia acestui fenomen: “Apa PI contribuie la aprovizionarea functiilor vitale cu bioenergie. Energia apei PI actioneaza pana la nivel celular, putand intra si in componenta cristalelor. In acest fel, organele interne primesc energia necesara mentinerii echilibrului bioenergetic. Consumul de apa PI este un mod simplu de mentinere a sanatatii, de crestere a randamentului fizic si psihic”.
Ca orice inventie, apa PI a fost testata ani de zile in laboratoare - pe plante, pe animale, si apoi pe subiecti umani. Rezultatele nu au intarziat sa apara. Surprinzator, apa PI si-a gasit utilitate nu numai in domeniul sanatatii, ci si in industrie, fiind folosita de mai bine de doua decenii in intreaga lume.

Proprietati
Apa PI se obtine prin purificarea si bioenergizarea apei potabile, cu ajutorul instalatiei Life Energy. In urma acestui tratament special, se obtin urmatoarele imbunatatiri: - eliminarea substantelor nocive (moleculele organice din pesticide, insecticide, hormoni etc.); - adaosul sarurilor minerale necesare obtinerii calitatii apei de izvor; - incarcarea cu bioenergie si informatii de importanta vitala. Rezultatul: apa PI nu se altereaza, este de o puritate frapanta, necontinand incarcatura bacteriologica sau particule de metale grele. Aceste calitati ale apei nu sunt numai benefice, ci indispensabile pentru functionarea optima a organismului uman, pentru mentinerea sanatatii si revigorarea energetica. Apa PI are o aura care poate fi fotografiata. Cercetatorii au fost surprinsi sa constate ca aceasta aura corespunde campului energetic uman. De unde s-a dedus si compatibilitatea tratamentului cu apa PI...

Efecte terapeutice
Daca este consumata in mod sistematic, efectul terapeutic al apei PI variaza de la subiect la subiect si depinde de starea de sanatate a organismului. Modul de viata al consumatorului este determinant pentru eficacitatea tratamentului. O alimentatie echilibrata si un consum suficient de apa PI (2 litri pe zi) intretin sistemul imunitar, asigurand apararea organismului. S-a constatat ca apa PI usureaza digestia, este eficace in constipatii (un pahar de apa PI, pe stomacul gol), impiedica formarea calculilor renali (datorita functiei renale mai intense) si dizolva calculii renali deja formati. In cazul afectiunilor gastrice (in ulcerul gastric, in special), la inceput se pot intensifica simptomele bolii, dar acestea dispar in cateva zile, daca nu se intrerupe consumul de apa PI. Multi bolnavi isi revin complet, pot intrerupe medicatia specifica si pot trece la o alimentatie normala. Apa PI ajuta functiile hepatice, scade dependenta de alcool, cafea si tutun. Are efecte spectaculoase in vindecarea bronsitelor, a astmului bronsic, a sinuzitelor, a cefaleelor si in ameliorarea micozelor. Utilizata constant, regleaza nivelul zaharului din sange, reduce edemele membrelor inferioare datorate retentiei de lichide, creste rezistenta organismului la stres si la munci fizice grele. Un lucru curios, pe care nici specialistii nu l-au putut explica, este faptul ca negii, oricat ar fi de vechi, incep sa se usuce de la sine, iar dermatozele sunt oprite din evolutie. Clatirea fetei cu apa PI determina catifelarea tenului. Folosita la clatirea cavitatii bucale, ea opreste sangerarea gingiei si ingreuneaza formarea tartrului dentar. Compresele cu apa PI sunt foarte odihnitoare pentru ochii obositi. In majoritatea cazurilor, s-a observat ca cei care au consumat apa PI au renuntat la racoritoarele indulcite. Datorita efectului detoxifiant, consumatorii de apa PI pot avea ameteli si diaree la inceputul curei, timp de aproximativ 10-12 zile. Deoarece are un efect inviorator, nu se recomanda sa se bea apa PI seara.

Apa PI si cancerul
In cazul cancerului, apa PI opreste dezvoltarea tumorii, iar starea generala a bolnavului se imbunatateste simtitor. Un grup de cercetatori unguri au testat efectul apei PI in tratarea cancerului manifest. Experimentul s-a facut in conditii de spitalizare, pe bolnavi diagnosticati cu cancer. S-au impartit bolnavii in doua grupe, egale ca gravitate a bolii si pronostic: - grupa A - pacienti tratati cu citostatice; - grupa B - pacienti tratati cu apa PI, in solutii injectabile placebo. S-a constatat ca la 13 pacienti (din 24) ai grupului A au intervenit complicatii si decese in urma tratamentului cu chimioterapice, unii decedand in prima luna de tratament. La 5 pacienti ai grupului B au disparut tumorile, la 8 dintre ei s-au redus considerabil, iar la restul s-au redus simptomele manifeste. Din grupul A, 6 pacienti au decedat in timpul tratamentului, iar alti 5 pacienti au decedat la sase luni de la tratament. Din grupul B, 9 pacienti au murit pana in prezent, dar din alte cauze decat cancerul. Pe baza examenelor de specialitate efectuate, s-a constatat o imbunatatire considerabila a rezistentei organismului. Studiile clinice au demonstrat ca apa PI asigura regresia tumorilor, fiind unul dintre putinele tratamente adjuvante acceptate in spitalele oncologice de catre medicii unguri de specialitate.
FLORENTIN POPA
Apa PI se produce si in Romania, la S.C. AVADOR S.R.L. (tel. 095/09.64.67, 01/627.27.17) si S.C. VEST ENERGO S.R.L. (tel. 01/221.11.15). In curand, se va putea procura din majoritatea magazinelor alimentare din Bucuresti si din tara. Informatii suplimentare despre tehnologia PI puteti primi de la S.C. BUSINESS CARD ROMANIA S.R.L. (tel. 059/26.62.59, 094/69.60.66), importatorul si distribuitorul exclusiv al instalatiilor BIO CONTROL SYSTEM, respectiv a instalatiei de energizare a apei LIFE ENERGY.

Testul celular
In 30 octombrie 1970, dr. Shinji Makino a pus doua fragmente de tesut muscular de soarece alb in doua pahare tip Jena. In paharul din dreapta a pus apa PI si in cel din stanga - apa distilata. Analizandu-le dupa o saptamana, a observat ca tesutul din apa PI nu prezenta nici o modificare, pe cand cel din apa distilata devenise flasc si s-au pus in evidenta dezvoltarea de flora microbiana de putrefactie, alaturi de germeni patogeni. Paharul cu apa PI a ramas clar, fara nici un fel de germeni patogeni, tesutul fiind activ biologic. Dupa un an, sectiunea de tesut a fost analizata prin testul tripsinei si celulele au putut fi cultivate in conditii de laborator.
Alte utilizari ale apei PI
Apa PI este folosita in intreaga lume. Vecinii nostri unguri si-au dat seama de avantajele ei si o folosesc la scara industriala. Din cartea dr. FUlop L‡szl—, “Apa PI, apa vietii”, am ales cateva demonstratii ale eficacitatii acesteia. Exemplele de mai jos pot constitui teme de gandire si pentru specialistii romani din domeniile amintite...

Apa PI in agricultura
- Porumb - La culturile de porumb irigate cu apa PI, se observa cresterea in inaltime, concomitent cu aparitia a 6-8 stiuleti de porumb la o planta. Introducerea apei PI in tehnologie a determinat cresterea productiei cu 37,5%, in raport cu culturile la care s-au folosit ingrasaminte si amelioratori genetici.
- Dovleci pentru ulei - In cazul utilizarii apei PI la culturile de dovleci pentru ulei comestibil, s-a observat cresterea productivitatii cu 35% si imbunatatirea simtitoare a calitatii uleiului alimentar.
- Pepeni - In cazul irigarii experimentale a pepenilor cu apa PI, pe o perioada de numai 45 de zile, s-au obtinut exemplare care au avut greutatea la recoltare de 28,5 kg!
- Cresterea florilor - La florile udate cu apa PI, s-a observat cresterea densitatii de plante rasarite. De exemplu, la o cultura de crizanteme se obtin in mod normal 626 plante/m2. Pe aceeasi suprafata, udata cu apa PI, s-au obtinut 965 plante.

Apa PI in zootehnie
- Puii de carne tratati cu apa PI obtin greutati de 2,280 kg, cu un spor zilnic de 273 g. Apa PI se administreaza aproximativ 49 de zile, fara a utiliza ingrasaminte, ci doar hrana ecologica.
- Productia de oua - Gainile ouatoare tratate cu apa PI dau cu 92% mai multe oua decat celelalte. Productia se mentine timp de 960 zile, cu abateri zilnice de doar 1%. Productivitatea fermelor la care se utilizeaza apa PI se mentine constanta timp de 20 de ani!
- Cresterea porcilor - La porcii tratati cu apa PI se obtine o crestere a masei de carne cu 4,1%, fara sa fie folosite adaosuri proteice sau alte ingrasaminte.

Apa PI in industria alimentara
Folosita in industria conservelor, apa PI asigura conditii aseptice deosebite. Mezelurile si branzeturile ecologice, tratate cu apa PI, pot fi consumate chiar si dupa 90 de zile de pastrare la temperatura camerei!

Apa PI in sport
Studiile si experientele efectuate de dr. Imre Gedovarl din Budapesta atesta eficienta apei PI asupra activitatii sportivilor, solicitati in conditii deosebite. Cativa sportivi maghiari au consumat apa PI inainte de Olimpiada de la Barcelona. Rezultatul? Inotatorul Bence Szab— a devenit campion olimpic, echipajul de patru al caiacistelor maghiare a primit titlul de campion olimpic, iar Zsombor Borhy a luat titlul de campion olimpic la caiac simplu.

499 COSMETICA NATURISTA

Baie relaxanta cu foi de dafin si menta
Nimic mai potrivit decat o baie calda pentru a va elibera de oboseala unei zile de munca. Ierburile aromate si grasimile naturale sporesc proprietatile benefice ale baii, mai ales daca recurgeti la menta si dafin, renumite pentru capacitatea lor de a relaxa.
Ingrediente: Un pumn de foi de dafin, un pumn de frunze de menta, o lingurita de gel de par, o lingurita de ulei de masline, un saculet de tifon.
Mod de preparare: -Taiati cu foarfeca frunzele de dafin in bucatele mici si puneti-le intr-un bol. Tocati frunzele de menta (daca sunt proaspete) sau maruntiti bine menta (daca este uscata) si puneti-o peste dafin. - Adaugati gelul de par, apoi lingurita de untdelemn si amestecati bine toate ingredientele. - Varsati compozitia in saculetul de tifon.
Mod de folosire: Puneti saculetul cu plante in baie si lasati sa curga deasupra apa foarte fierbinte. Caldura va difuza parfumul si grasimea in apa. Dupa ce cada se umple, lasati apa sa se raceasca pana la o temperatura convenabila, apoi intrati in baie si stati pana va simtiti relaxate.

MEDICINA NATURISTA

477 MEDICINA NATURISTA
Vreti sa scapati de boala?
Faceti gimnastica!
MARIN PLOPSOREANU
- Profesor de kinetoterapie (gimnastica igienica,
medicala si masaj) la Clinica EDEN din Breaza -
“Traim o mare nenorocire: <miscarii>> nu este cunoscut in Romania!”

Marin Plopsoreanu din Bucuresti este profesor de kinetoterapie (educatie fizica medicala). Dupa specializari la Torino si Freiburg, dupa o activitate de 15 ani in spitale de copii, s-a transferat, in urma cu 5 ani, la Clinica naturista EDEN din Breaza, creata si condusa de doctorul Doru Laza. Venit initial pentru a se trata de leucemie, dupa urmarea curelor cu citostatice la Fundeni, Plopsoreanu a decis sa ramana acolo unde si-a gasit vindecarea si pacea sufleteasca. Cei peste 1000 de fosti pacienti ai clinicii isi vor fi amintind cu placere de gimnastica de inviorare de dimineata si de orele de exercitii la sala, cand profesorul cel inalt si glumet le va fi demonstrat cat de anchilozati sunt cu totii, dupa o anumita varsta. Ei vor fi inteles, de asemenea, ca tratamentul prin miscare previne si chiar vindeca o serie de boli. Destinul lui Marin Plopsoreanu este cat se poate de graitor. Kinetoterapia l-a inviat din morti (medicii de la Fundeni ii acordasera, in 1996, maximum trei luni de viata)!
“In 1995, medicii m-au diagnosticat
cu leucemie in stadiul IV.
Astazi, sunt perfect sanatos”
- D-le profesor, cand ati avut revelatia importantei fundamentale a gimnasticii medicale (kinetoterapia) in tratarea unor bolnavi?
- In 1994, la Freiburg. Acolo mi-am ajutat, efectiv, un prieten internat la clinica de neurologie, caruia medicii germani ii prevazusera o viata petrecuta in scaunul cu rotile, in cel mai fericit caz. Am lucrat intens, vreme de doua luni, si l-am pus pe picioare. Experienta pe care o acumulasem in spitalele de copii mi-a fost utila si am reusit ceva ce nu credeam posibil: transformarea unui adult din starea de leguma in aceea de om pe picioarele lui.
- Dupa acest succes, am inteles ca a urmat lupta pentru propria supravietuire. Pe scurt, cum a fost?
- In 1995, medicii m-au diagnosticat cu leucemie in stadiul IV; mi-au dat numai trei luni de trait. In acea clipa, mi-am amintit de abuzurile inconstiente facute pe plajele Marii Negre, dupa accidentul nuclear din 1957, din Anglia, aproape la fel de mare precum cel de la Cernobil. Ma expusesem la soare luni intregi, vara de vara. Medicii mi-au vorbit deschis: “Numai Dumnezeu te mai poate salva!”. “Dumnezeu?”, am spus. Atunci este perfect; sunt prieten cu Dumnezeu de 24 de ani si-mi incredintez soarta cu seninatate in mainile lui. Doctorul Laza a fost de acord sa incep tratamentul cu citostatice in paralel cu tratamentul naturist, rugaciunea si regimul vegetarian. Cred ca ceaiurile si sucurile au avut un mare rol de protectie a organismului meu, supus agresiunii medicatiei alopate. Astazi, sunt perfect sanatos, fara nici un simptom obiectiv de boala.
- Ce rol au avut exercitiile fizice in aceasta cura?
- Va imaginati ca am aplicat asupra mea toate tehnicile invatate in Institutul de Educatie Fizica si Sport, am facut exercitiile cele mai complexe, zi de zi. Totodata, am incetat sa mai mananc tarziu, sa mai mananc repede, sa lucrez prea multe ore pe zi si sa-mi pierd noptile. M-am rugat continuu bunului Dumnezeu si am ramas optimist cu orice pret.
- Ne oferiti, practic, o reteta de viata cumpatata. Este ceea ce le spuneti si pacientilor de la EDEN, indemnandu-i sa faca multa miscare, sa manance vegetale si sa se roage. Cum colaborati cu cei mai in varsta, pentru care educatia fizica este doar o amintire din clasele primare?
- Traim o mare nenorocire: “alfabetul miscarii” nu este cunoscut in Romania! Avem multi profesori de... sport, dar putini specialisti in educatie fizica medicala. De altfel, educatia fizica este o componenta care are la baza gimnastica medicala, cu efecte terapeutice si preventive. Specialistul in kinetoterapie nu da comanda, ca profesorul de la scoala; el lucreaza, efectiv, impreuna cu pacientii, uneori 10 ore pe zi. Cand sunt in varsta, pacientii te solicita si mai mult, fiindca ei nu au cultura deprinderilor motrice.
“Sedentarismul face ravagii in corpul uman”

- Toata lumea stie ca, daca ai facut sport si te lasi brusc, te ingrasi rapid 10-20 kg. De aceea, sunt unii care spun ca e mai bine sa-ti vezi de treaba, ca te mentii mai bine fara sport. Daca ai fost sedentar inca din copilarie, asa sa ramai; altfel, produci tulburari in organism. Ce aveti de spus?
- Nu comentez efectul pe care-l are sedentarismul asupra fostilor sportivi de performanta. Nu este domeniul meu. Daca vorbim insa despre educatia fizicului, voi spune ca accentul pe aceasta trebuie pus inca de la gradinita. Va ramane o constanta a existentei umane, tot asa ca si hrana, respiratia, somnul sau apa. Altfel, sedentarismul face ravagii in corpul uman, fiindca introduce pe usa din dos rigiditatea articulatiilor, atrofia musculaturii si debilitatea unor organe. Introduce anchiloza chiar din primii ani de scoala, pe nesimtite: dupa 6 ore in clasa, copilul mai sta pe scaun 3-4 ore pana isi face lectiile. Urmeaza 2-3 ore la televizor si o mica asa-zisa relaxare in fata blocului. Nu mai vorbesc de timpul petrecut de tot mai multi in fata computerului. Asa devine adolescentul nostru un robot. Si creste ca atare, cuprinzandu-l in curand bolile. Daca sistemul endocrin, cel limfatic si cel respirator nu sunt activate prin miscare - al carei prim efect este cresterea temperaturii corpului, deci vasodilatatia -, toxinele n-au nici o sansa de a fi eliminate din organism. Creierul nu are suficient oxigen, daca nu respiram cu tot volumul pulmonar, iar capacitatea de aparare a corpului scade. Se reduce treptat si capacitatea intelectuala, iar psihicul intra intr-o veritabila suferinta.
- O imagine de cosmar d-le profesor! Toate acestea ni se intampla noua, azi?
- Societatea romaneasca este profund bolnava, la propriu. Orele de educatie fizica din facultati au fost eliminate, iar cele din scoala sunt prea putine. Si acelea sunt sacrificate, nu o data, in favoarea matematicii, literaturii sau dirigentiei. Oricum, chiar facute in intregime, aceste ore reprezinta prea putin in educatia pentru viata a copiilor. Daca ei nu-si formeaza deprinderea miscarii in mod sistematic, totul e pierdut. La varsta maturitatii vin grijile, greutatile, afacerile, serviciul; adio timp pentru miscare! Ce activitati facem cei mai multi dintre noi? Ne ridicam de pe scaun sa mancam, mergem la colt sa luam o bere ori ne deplasam pana la statia de metrou. E cat sa nu paralizam. Dar, in final, tot paralizam, fiindca ne-am miscat putin. Daca in trecut, la tara, caram apa cu galeata, spargeam lemne ori sapam porumbul, astazi, ajunsi in orase, traim intr-un mare deficit de miscare.
- Unde sa te misti, cand traiesti intr-un bloc? Pe covor, printre mobile? Iar sali si terenuri de sport nu exista decat in anumite cartiere, accesul acolo fiind aproape imposibil. Unde sa se miste populatia?
- Acolo, in sufrageria de bloc, poti sa faci exercitii simple de elasticitate, pentru mentinerea tuturor componentelor, din crestet pana in varful picioarelor. Important e sa intelegi rolul miscarii, sa stii ce vrei.

“Simpla plimbare in parc este zero;
nu are decat rol de relaxare”

- Medicii recomanda plimbarea de seara drept suficienta pentru mentinerea mobilitatii si buna functionare a inimii.
- Simpla plimbare in parc este zero; nu are decat rol de relaxare. Plimbarea nu trebuie confundata cu exercitiul fizic. Daca schimbi ritmul de mers, prin miscari accelerate, pana la alergare, atunci plimbarea se transforma intr-o actiune benefica, capabila sa influenteze respiratia, articulatiile, sistemul limfatic si pe cel circulator. Datorita actiunii intregului corp asupra talpilor, are loc un automasaj general. Ceea ce schimba datele problemei.
- Dar gimnastica aerobica? Au aparut o multime de sali, frecventate mai ales de tinere.
- Efectul fizic facut in cadrul exercitiilor pe muzica este maximal. A se citi: comercial. Aerobica e numai pentru cei care nu au nici o boala, sunt perfecti. In cadrul tempoului allegro al exercitiilor, respiratia nu este luata in consideratie, iar un examen medical prealabil nu se face. Daca avem o boala cardiaca? Pericolul e mare, fiindca se urmareste exclusiv curgerea transpiratiei, slabitul cu orice pret.
- Sunt totusi destui romani care muncesc din greu, la mina, la sonda, in constructii. Nici “miscarea” lor nu conteaza pentru mentinerea sanatatii?
- A nu se face confuzie intre munca si exercitiul fizic. Printre acesti muncitori sunt destui obezi si, paradoxal, cei mai multi sunt sedentari. Mananca prost si respira insuficient. O seama de grupe musculare nu sunt stimulate nici in abataj, nici la prajina de foraj. Deci, kinetoterapia nu are ca scop numai slabitul sau intarirea muschilor, ci mentinerea organismului in limitele unui sistem de miscare si respiratie practicat in mod sistematic si consecvent. In aceasta privinta, statul, legislativul, trebuie sa adopte acte normative in concordanta cu standardele europene, obligand toate unitatile economice, institutiile, scolile si universitatile la o jumatate de ora de gimnastica pe zi. Altfel, “oboseala” perpetua a unei natii sedentare va genera, mai devreme sau mai tarziu, un colaps social de proportii. In definitiv, chiar integrarea europeana, de care se face atata vorbire, nu va fi posibila cu un popor bolnav, mereu obosit, ineficient si fara chef de viata.
- Care sunt afectiunile cel mai des intalnire in cariera dvs. si care pot fi tratate sau ameliorate prin kinetoterapie, in cadrul clinicii EDEN din Breaza?
- Coxartroza, discopatia, scleroza, cifoza, rahitismul, platfusul, obezitatea, spondiloza anchilo-poetica, gonartroza, poliartrita reumatoida cronica, bolile cardiovasculare, by-pass-urile, paraliziile, emfizemul pulmonar, parapareza spastica si altele. In toate aceste cazuri pe care le vindecam frecvent la EDEN, experienta kinetoterapeutului este determinanta. Bolnavii nu trebuie sa riste, acceptand, ca terapeuti, diversi amatori. Confruntat cu un bagaj motric minim, cu o scleroza avansata si 4-5 diagnostice - am descris portretul robot al pacientilor varstnici de la EDEN -, profesionistul va sti care sunt exercitiile compatibile cu fiecare persoana, deoarece chiar si masajul medical trebuie diferentiat, in functie de varsta, sex, capacitate de perceptie si imitare, numar de diagnostice. Kinetoterapia este un “secret al lui Polichinelle” - toti il cunosc, nimeni nu-l ia in seama. ION LONGIN POPESCU
Cei interesati il pot contacta pe profesorul Plopsoreanu la Clinica EDEN din Breaza,
tel/fax: 044/34.32.28

478 MEDICINA NATURISTA
Plantele lunii august
ANGELICA
(Angelica arhangelica)
Iarba celor sapte ingeri
Desi soarele arde naprasnic, sunt semne ca toamna se-apropie. Pe la margine de padure, fructele de catina si de maces incep sa se rumeneasca, afinele si mura brumata umplu cosurile culegatorilor, strugurii din vii incep sa prinda culoarea agatei si a chihlimbarului. In paduri si prin pajisti, florile se pregatesc si ele pentru ultimul schimb. Incarcate de energia solara raspandita din belsug in acest anotimp, plantele medicinale din luna august sunt o adevarata sinteza de forte vindecatoare. Intre ele, la loc de frunte se afla doua "minuni" ale florei spontane din tara noastra, celebre pentru forta lor de a tamadui: ANGELICA si BRANCA-URSULUI. Inflorescentele lor, deschise ca niste umbrele albe pe sub racoarea padurii si a marginilor de rau, asteapta sa-si dovedeasca puterea. Astazi, vom vorbi despre angelica. Branca-ursului - un veritabil ginseng romanesc - va face obiectul numarului viitor.
Scurt istoric
In traditia romaneasca, angelica este o planta cu insusiri magice. Asa cum arata si numele (i se mai spune si ingerica sau iarba celor sapte ingeri), se zice ca are puterea de a atrage protectia ingerilor. Folclorul nostru, mai ales cel din satele de munte, este plin de credinte incantatoare, legate de aceasta planta de leac. Se spune, de pilda, ca ea poate fi culeasa si administrata spre vindecare numai de oameni cu un cuget si suflet curate. Daca simte ca se apropie de ea un om rau ori lacom, isi pierde forta, pentru ca ingerii pleaca de la ea. Angelica poate fi culeasa numai dupa-amiaza, pentru ca, parandu-i rau dupa locurile in care s-a nascut si a crescut, e bine sa fie luata numai dupa ce "adoarme", spre inserat.
Raspandita si in alte tari ale Europei, angelica era considerata in Evul Mediu un adevarat panaceu. In secolul al VII-lea, de exemplu, este consemnata salvarea de la moarte a unui intreg oras, in timpul unei epidemii de ciuma, cu ajutorul angelicai. De altfel, planta intra in componenta diverselor elixiruri benedictine (ordinul calugaresc al benedictinilor cunostea enorm de multe secrete de vindecare cu plante), precum si in misteriosul "teriac venetian", un remediu alchimic, care intra si astazi in componenta bitterului suedez original. Pintea, celebrul haiduc din Muntii Gutaiului, cunostea si el miraculoasa forta de tamaduire a plantei. Se spune ca in traista sa din piele avea mereu clondirul cu palinca, in care lasa la plamadit angelica, un elixir care il apara nu doar de ciuma si de holera, ci si de suparari, sminteala si lingori. In popor, angelica era folosita in scaldatorile copiilor care plangeau ori care erau urmariti de boli, pentru ca se credea ca au fost parasiti de ingerul pazitor, care era chemat inapoi de puterea plantei. In Ardeal, o inghititura de palinca, in care se macerasera seminte si tulpini de angelica, era un remediu traditional pentru dureri de stomac, raceli si gripe, reumatism, indispozitie si depresii cauzate de vremea friguroasa si rea. Se mai spunea ca, administrata batranilor, le reda parte din vigoarea si bucuria tineretii.
Descrierea plantei
Desi este o planta ierboasa, angelica atinge dimensiuni impresionante, tulpina sa puternica putand depasi doi metri inaltime. Are flori alburii, dispuse in umbrele mari, globulare, seminte cu gust astringent-aromat si un rizom din care se desprind radacini lungi. Este o planta iubitoare de umezeala si lumina, mare amatoare de pamanturi afanate si grase, bogate in substante nutritive. Creste in zona montana si submontana, la 500-1500 de metri, prin locuri pietroase si umede, pe malul apelor, la margini de padure. Fiind declarata monument al naturii, angelica nu se recolteaza din flora spontana, ci numai din culturi.
Culegerea si uscarea
De la aceasta planta foarte rara se culeg toate partile - adica radacina, tulpina, frunze si flori. Desi este la mare moda folosirea radacinii, efectele terapeutice cele mai spectaculoase le au florile sale si, mai ales, semintele, care sunt foarte bogate intr-un ulei aromatic cu efecte cu totul speciale. Planta se recolteaza imediat dupa-amiaza, in zile insorite, cand are maximum de principii active.
Ce boli vindeca angelica
- Stari depresive, astenie, isterie, afectiuni psihosomatice. Se recomanda o cura de minimum o luna, cu macerat la rece de angelica. Se beau 4 cani (250 ml) de macerat pe zi. Pe parcursul tratamentului, se exclude consumul de alcool, cafea si tutun. Pentru persoanele foarte labile si anxioase, tratamentul cu angelica va fi dublat de cel cu sunatoare: 3-4 linguri de pulbere pe zi, luata cu putina apa (cele doua plante actioneaza extraordinar impreuna).
- Dificultate de concentrare, intarziere de dezvoltare mentala la copii. In doze mici, uleiul volatil continut de semintele de angelica este un excitant cerebral foarte bun. Se foloseste maceratul de angelica (3 pahare pe zi), in care se adauga 2 lingurite de pulbere de pelin si 2 lingurite de pulbere de menta. Se amesteca bine si se bea. Triada angelica-pelin-menta este unul din cele mai puternice stimulente mentale cunoscute in fitoterapie, avand efecte intense si foarte rapide.
- Bulimie. Personal, in aceasta afectiune am vazut pentru prima oara ce poate cu adevarat sa faca o planta magica. Cu ani in urma, mi-a fost solicitat un tratament de catre o adolescenta care suferea de aceasta afectiune de mai bine de doi ani. Cand se aseza la masa, manca in nestire, dupa care mergea la toaleta si voma tot, pentru ca, dupa cateva ore, sa o ia de la capat. Practic, ajunsese sa fie sclava si victima dorintei sale necontrolate de a manca. La inceput, ea mi-a solicitat un remediu "pentru o prietena", mult dupa aceea recunoscand ca ea era cea bolnava. I-am recomandat tinctura de angelica (1 lingurita intr-un pahar de apa, de 3-4 ori pe zi, inainte de masa). Deja din a doua zi de tratament, remediul si-a facut efectul si, in mod miraculos, dorinta sa de a manca a fost mult temperata.
- Colita de fermentatie, colita de putrefactie, gastrita hipoacida. Se foloseste o combinatie in proportii egale de tincturi de angelica si pelin (se prepara in acelasi mod ca si tinctura de angelica). Se iau de patru ori pe zi, pe stomacul gol, cate 1-2 lingurite din aceasta combinatie de tincturi, dizolvate intr-un pahar cu apa.
- Indigestie, anorexie, anorexie psihica, digestie dificila. Inainte de a manca, se ia o jumatate de lingurita de pulbere de angelica, care se tine sub limba 15 minute, dupa care se inghite cu apa.
- Epidemii de gripa, epidemii diverse. Este indicat sa se mestece de trei ori pe zi seminte, frunze si flori de angelica, studiile clinice aratand ca in acest fel, rata imbolnavirilor se poate reduce cu peste 50%.
- Tulburari de ciclu menstrual, dereglari hormonale la femei, insotite de simptome diverse (acnee, hirsutism, tesut adipos in exces). Se iau de patru ori pe zi, inainte de masa, cate o jumatate de lingurita de pulbere de angelica si o jumatate de lingurita de pulbere de flori si seminte de telina. O cura dureaza 2-3 luni, perioada in care se consuma numai vegetale si putine lactate, 40-50% din hrana fiind alcatuita din cruditati.
- Cancer, boli infectioase grave (TBC, hepatita virala), scleroza in placi, paralizie, boli grave in general. In toate aceste afectiuni si in multe altele, angelica este un adjuvant extraordinar. Prin calitatile sale tonice si psihotrope, ea este capabila sa elimine starile de blocaj ale celor grav bolnavi, stari caracterizate prin inapetenta, voma, apatie, pesimism si absenta dorintei de a trai, de a lupta cu boala. Sunt numeroase cazurile in care, desi boala este vindecabila, pacientul nu este capabil sa sustina lupta cu el insusi, care este, de fapt, si cea mai grea. Angelica, alaturi de rugaciune, este un remediu cu adevarat magic in aceste stari-limita, in care este nevoie de o sustinere adecvata, pentru ca pacientul sa poata depasi pragul critic. Se recomanda angelica sub forma de pulbere: o lingurita de trei ori pe zi, pe stomacul gol, inainte de masa. Daca senzatia de voma este foarte puternica, atunci se administreaza cu putina menta; in cazul in care puterea de digestie este foarte redusa, se adauga putina pulbere de tintaura sau de anghinare.
Frumusete
Mastile cosmetice cu angelica sunt excelente pentru tenul gras, seboreic, cu multi pori. Pulberea de planta macinata fin, cu rasnita de cafea, se amesteca cu apa, pana devine ca o pasta. Aceasta pasta se intinde printr-un tifon subtire pe fata si se lasa vreme de 30 de minute, dupa care se spala cu apa calduta. Daca tenul este foarte sensibil, e bine ca alaturi de pulberea de angelica sa puneti si putin musetel. Pentru tenul patat, angelica face o combinatie foarte buna cu sanziana galbena.
Atentie: angelica are proprietati fotosensibilizante, fiind interzisa expunerea la soare mai repede de patru ore de la folosirea sa externa.
Contraindicatii: angelica este contraindicata femeilor in perioada de graviditate, avand proprietati avortive. ILIE TUDOR

PREPARATE DIN ANGELICA

- Maceratul de angelica: 2 lingurite de pulbere de angelica se pun intr-un litru de apa la macerat, de seara pana dimineata; dimineata, maceratul se filtreaza si se pune la racoare. Se beau patru cani (250 ml) de macerat pe zi.
- Pulberea de angelica: florile, tulpinile si semintele se macina fin cu rasnita electrica de cafea sau se zdrobesc bine in piua. Apoi, pentru a elimina elementele dure care ar putea leza mucoasa bucala, se cerne pulberea prin sita de faina alba. Pulberea fina rezultata se pastreaza la loc intunecos si rece, de preferinta in borcanele de sticla bine inchise. Termenul de valabilitate a pulberii este de doua saptamani, dupa care mai trebuie macinata o portie.
- Tinctura de angelica: intr-un borcan cu filet se pun 100 g de angelica (aproximativ 20 de linguri de pulbere obtinuta prin macinare cu rasnita electrica de cafea), 250 ml (o cana) de apa si 250 ml alcool alimentar de 90¡. Se lasa totul sa se macereze 7 zile, apoi se scoate si se filtreaza prin tifon. Tinctura se pastreaza in sticle bine inchise, la loc intunecos si racoros.
- Plamadeala de angelica in tuica : se face cu planta proaspata. O mana de tulpini, frunze, flori si seminte verzi de angelica se toaca foarte marunt pe o planseta de lemn, dupa care se pun intr-o sticla cu gatul larg, cu tot cu sucul rezultat. Imediat dupa aceea, pentru ca planta sa nu apuce sa se oxideze, se toarna peste ea o jumatate de litru de rachiu tare (40¡). Se lasa la macerat o luna intreaga, agitandu-se de trei ori pe zi sticla, dupa care se filtreaza printr-un tifon subtire, pus in doua. Se pastreaza la loc intunecos si rece.
Pentru procurarea acestei plante, va punem la dispozitie telefoanele: STANEASA IOAN (Brasov) - 068/14.07.11, AVRAM IOAN (Alba) - 093/92.84.23.
479 MEDICINA NATURISTA

Plantele lunii august Ginseng-ul romanesc
BRANCA URSULUI
(Heracleum sphondylium)
Ca si angelica, prezentata in numarul anterior al revistei, branca ursului este un remediu foarte vechi, folosit inca din Antichitate (romanii ii spuneau Brancae ursinae, insusi Dioscoride o mentioneaza in tratatul sau ca planta cu proprietati revigorante si antiinflamatoare). Celebritatea si-o datoreaza efectelor sale revitalizante cu totul deosebite, exercitate atat asupra femeilor, cat si asupra barbatilor. In zonele de munte, era mai folosita decat napraznicul sau sculatoarea ca revigorant sexual si reintineritor, iar frunzele si florile sale erau folosite extern in tratamente foarte dificile, cum ar fi cel al bubei negre (antraxul) sau al sperietului (afectiune neuro-pshica produsa la copii de socuri emotionale). Studiile stiintifice moderne confirma valoarea terapeutica a acestei specii, prea putin cunoscute la noi, despre care vom invata insa cate ceva in cele ce urmeaza.


Unde gasim si cum recoltam branca ursului
Cele doua plante, angelica si branca ursului, nu pot fi deosebite una de alta de la distanta, intr-atat sunt de asemanatoare. Amandoua sunt inalte de pana la doi metri, cu tulpini viguroase si drepte, terminate cu inflorescente alburii. Branca ursului are insa frunzele mai viguroase si paroase, semintele mai late si un miros destul de greu (cel al angelicai este mult mai rafinat). Radacina de branca ursului este mult mai putin ramificata decat cea de angelica si este foarte adanca.
De la branca ursului se culeg frunzele, florile si semintele, acestea din urma avand si cel mai puternic efect. Uscarea plantei se face la fel ca si la angelica.


Boli care se vindeca cu branca ursului
- Impotenta hormonala si vasculara, sterilitate masculina. Se ia de trei ori pe zi cate o lingurita din acest preparat, amestecat intr-o cana cu apa. Pentru a avea eficienta, este bine ca administrarea sa se faca pe nemancate. Acest preparat stimuleaza secretia gonadelor, dilata vasele din zona genitala (o actiune extraordinar de importanta pentru cei la care impotenta apare pe fondul restrangerii calibrului vaselor sanguine), creste numarul spermatozoizilor si le imbunatateste motilitatea (este mai puternica decat napraznicul). Spre deosebire de alte medicamente, este recomandata si celor cu hipertensiune arteriala, deoarece este un hipotensor excelent. Este un remediu unic in flora noastra, atat prin puterea sa, cat si prin complexitatea actiunii sale. Totusi, puterea sa fiind foarte mare, este bine sa cunoasteti si precautiile pe care trebuie sa le luati atunci cand il folositi (precautii pe care le gasiti la sfarsitul articolului).
- Boli venerice (gonoree, sifilis, chlamidya etc.), anexita, metroanexita. Inca din Antichitate se stia ca cei care consuma branca ursului, atat barbatii cat si femeile, sunt feriti de bolile organelor genitale. La agresivitatea germenilor infectiosi care exista astazi nu va sfatuim insa sa va bazati exclusiv pe puterea acestei plante, ci sa urmati strict indicatiile medicului in ceea ce priveste profilaxia si tratamentul acestor boli. Pe de alta parte, branca ursului poate fi un ajutor extraordinar la tratamentul clasic al acestor boli, deoarece mareste imunitatea locala si intensifica foarte mult circulatia in zona genitala. Tratamentul medicamentos in anexita, de exemplu, este facut in perioada ciclului menstrual, atunci cand circulatia sanguina, care de obicei este deficitara, este mult amplificata in aceasta zona. Folosirea acestei plante sub forma de tinctura rezolva aceasta problema si da o eficienta deosebita tratamentului, fie el naturist sau alopat. Se ia o lingurita de tinctura de trei ori pe zi, cu apa. Tratamentul cu branca ursului se face minimum o luna, iar pentru afectiunile cronice - minimum trei luni.
- Amenoree, sterilitate feminina. Se foloseste pulberea de branca ursului, administrata pe stomacul gol, cu putina apa - o lingurita de trei ori pe zi. Efectele apar din prima luna.
- Frigiditate. Se face tratamentul cu tinctura de branca ursului recomandat in cazul impotentei. Ca afrodisiac feminin, branca ursului este ideala, actionand simultan pe mai multe "fronturi": stimuleaza activitatea ovarelor, favorizeaza relaxarea musculaturii vaginale si uterine prin efectul sau antispastic, are un efect foarte interesant de reducere a anxietatii, simultan cu sporirea dorintei. Are insa si un dezavantaj: mirosul - pe care unele femei il gasesc atragator, dar altele il resping vehement. Pentru a compensa aceasta deficienta, la prepararea tincturii se adauga 5 linguri de seminte strivite de cardamom (planta condimentara foarte placut parfumata, care se gaseste in plafarele specializate si in magazinele arabesti).
- Menopauza prematura. In cazul in care cautati un miracol care sa va redea ca prin farmec tineretea si fertilitatea, l-ati gasit. Dupa doar o luna de tratament, timp in care veti lua zilnic pulbere de seminte si flori de branca ursului, cate o lingurita de patru ori pe zi, pe stomacul gol, vor aparea si efectele. Pentru a-i intensifica actiunea, puteti lua simultan si pulbere de seminte de marar in aceeasi cantitate. Acest remediu a fost descoperit "din greseala", cautand tratamente revigorante pentru femeile aflate in pragul varstei a treia, care prezentau afectiuni cum ar fi osteoporoza, cistita si nefrita cronica, sensibilitate excesiva la boli infectioase, reumatism etc. Folosind aceasta planta, ele s-au confruntat cu redeclansarea ciclului menstrual, fenomen care le-a speriat la inceput (in patru dintre cazurile investigate, ciclul se oprise in urma cu... 10 ani), dar care le-a bucurat cand, dupa multiple analize, medicii nedumeriti au recunoscut ca pur si simplu organismul lor a intinerit. De mentionat ca tratamentul cu branca ursului a fost insotit de o dieta vegetariana cu multe cruditati.
- Epilepsie, afectiuni psihice la copii. Se iau de trei ori pe zi cate 20 de picaturi de tinctura de branca ursului (a se vedea metoda de preparare de mai sus) obtinuta numai din seminte. O substanta continuta de seminte (alcoolul octilic) are o actiune sedativa si reglatoare cu totul exceptionala asupra activitatii sistemului nervos central.
- Digestie dificila, balonari frecvente insotite de colici, insuficienta renala. Atunci cand una din aceste afectiuni este asociata cu o puternica devitalizare, cu oboseala ori cu disfunctii ale gonadelor, tratamentul cu branca ursului poate face adevarate minuni. Se prepara un macerat din trei lingurite de branca ursului si trei lingurite de boabe de ienupar pisate, care se pun in jumatate de litru de apa si se lasa vreme de opt ore la temperatura camerei. Dupa trecerea acestei perioade, se filtreaza preparatul, iar planta ramasa se infuzeaza vreme de 20 de minute cu inca o jumatate de litru de apa clocotita. Se filtreaza infuzia, dupa care se combina cu maceratul, iar preparatul astfel obtinut se consuma pe parcursul unei zile.


Aplicatii externe:
- Ulcere pe piele, antrax (ca adjuvant), buboaie. Se aplica dimineata si seara cataplasme cu branca ursului preparate conform retetei de mai sus.
- Intepaturi de insecte, muscaturi de caine sau de sarpe. Se storc ranile rapid si foarte bine, dupa care se aplica comprese cu frunze de branca ursului. Este o masura de prim ajutor la care se va recurge pana se ajunge la un punct sanitar.
- Scleroza in placi (leuconevraxita, scleroza multipla). Timp de patru ore pe zi se vor aplica pe traseul coloanei vertebrale comprese cu frunze proaspete sau cataplasme cu frunze uscate de branca ursului.
- Descalcirea parului. Se foloseste decoctul de branca ursului (1-2 litri). Dupa spalare si clatire, se inmoaie foarte bine parul in acest decoct, dupa care se piaptana cu grija. Este un tratament foarte bun pentru persoanele cu par uscat ori care se incurca usor. Si pentru persoanele care folosesc "sampoane" naturale - galbenus de ou combinat cu diferite tincturi: urzica, brusture, ardei iute -, clatirea cu decoct de branca ursului este foarte utila, acesta putand inlocui cu succes balsamul din comert.


Contraindicatii si precautii
Intern: Planta le este contraindicata femeilor gravide. Problemele de prostata manifeste sau latente pot fi activate de aceasta planta - in cazul in care apar jena la urinare sau inflamatia prostatei, se va intrerupe tratamentul cu aceasta planta si se va trece la o cura cu pufulita si ghimpe (a se vedea penultimul numar al revistei), dupa care tratamentul va putea fi reluat. In caz de hipotensiune, aceasta planta va fi administrata impreuna cu maghiranul (Majorana hortensis), care are rol compensator pentru aceasta deficienta.
Extern: Dupa tratamentul extern cu branca ursului, este interzisa expunerea la soare, deoarece are proprietati fotosensibilizante.
Pentru a procura aceasta planta, puteti apela la doi culegatori si cultivatori particulari de plante medicinale: Staneasa Ioan din Brasov, tel. 068/14.07.11 si Avram Ioan din Alba-Iulia, tel. 093/92.84.23. ILIE TUDOR

Preparate din brAnca ursului
- Pulbere de branca ursului: florile, frunzele si semintele uscate se macina fin, cu rasnita electrica de cafea sau se zdrobesc bine in piua. Apoi, pentru a elimina elementele dure, care ar putea leza mucoasa bucala, se cerne pulberea prin sita de faina alba. Pulberea fina rezultata se pastreaza la loc intunecos si rece, de preferinta in borcanele de sticla bine inchise. Termenul de valabilitate al pulberii este de doua saptamani.
- Tinctura: se piseaza cat mai marunt florile si semintele uscate de branca ursului, dupa care se amesteca 20 de linguri de planta maruntita cu o cana de apa si una de spirt alimentar. Se lasa sa se macereze vreme de doua saptamani, dupa care se trage in sticle mici si inchise la culoare.
- Comprese cu frunze proaspete: frunzele proaspete de branca ursului se zdrobesc bine pe o planseta de lemn, dupa care se aplica imediat pe locul afectat, unde se tin 2-4 ore. Pentru o mai mare eficienta, ele pot fi tocate marunt sau chiar mixate, dupa care vor fi intinse, cu suc cu tot, pe locurile afectate.
- Cataplasma cu frunze si tulpini uscate: partile aeriene de branca ursului se maruntesc bine cu rasnita electrica sau in piua si apoi se amesteca cu apa calduta, pana se formeaza o pasta. Aceasta pasta se intinde pe un tifon si se aplica pe locul afectat.
- Decoct: o mana de flori si frunze de branca ursului se fierb 5 minute intr-un litru de apa. Se lasa sa se infuzeze 10 minute si apoi se strecoara printr-un tifon.

Numarul 481
10 - 17 septembrie
SANATATE, med, nat, bunica, cosul, forma max.
MEDICINA NATURISTA
Povesti adevarate, despre vindecari miraculoase
Dr. IULIAN ANGHEL
"Argila mi-a salvat viata. Faptul ca traiesc este o minune de la Dumnezeu"
Zilele trecute, in vacanta fiind, am cunoscut un om deosebit, cu care m-am imprietenit pe loc. Se numeste Iulian Anghel, are 41 de ani si este medic primar chirurg la sectia de chirurgie toracica a Spitalului "Victor Babes" din Timisoara. Din vorba in vorba, mi-a povestit tragedia prin care a trecut. Vazandu-l, nu mi-a venit sa cred ca, in urma cu doi ani, colegii de breasla nu-i mai dadeau nici o sansa de viata. Azi, cicatricele de pe abdomen - urme ale interventiilor chirurgicale pe care le-a suportat - sunt singurele marturii ale suferintei prin care a trecut. Recunoaste singur ca medicina alopata n-a reusit sa-i redea sanatatea. Dimpotriva... Din fericire, totul e de domeniul trecutului. Povestea vindecarii doctorului Iulian Anghel nu lasa loc nici unui comentariu. Ea confirma inca o data calitatile curative de exceptie ale unui remediu natural simplu de folosit si aflat la indemana oricui: argila.

Boala
"As fi vrut sa ma cunoasteti acum zece ani. Aveam 106 kg, eram un munte de om. Fusesem sportiv de performanta, facusem canotaj, polo, karate etc. In 1992, am avut o simptomatologie abdominala polimorfa: dureri difuze, scaderea apetitului. La inceput, le-am ignorat. La varsta mea si la viata sportiva pe care o duceam atunci, nu ma gandeam ca ma pot imbolnavi. La un moment dat, simptomele incepusera sa semene cu cele ale unui ulcer. Am incercat un tratament simptomatic (pentru calmarea durerilor), dar degeaba. Mi-am facut investigatii, iar ecografia abdominala a evidentiat un colecist destins, nimic altceva. Pana la urma, durerile au devenit atat de atroce, incat nu mai rezistam. Mi s-a facut o fibroscopie si mi s-a descoperit un ulcer.

Prima operatie
Am vorbit cu colegii mei chirurgi si am hotarat sa ma operez. Dupa interventia chirurgicala, durerile nu disparusera. Am citit protocolul operator din curiozitate, sa stiu cum a decurs operatia. Am fost surprins sa aflu ca pe duoden mi s-au gasit doua formatiuni tumorale de dimensiunea unui pumn de adult. N-o sa uit cat traiesc... Eram foarte speriat, fiindca nu stiam de ce natura sunt, dar m-am linistit la gandul ca exista extrem de putine cazuri de cancer de duoden. Totusi, nici colegii mei si nici eu nu stiam ce am cu adevarat. Operatia a fost, practic, paleativa - a stabilit traiectul cvasi-normal al alimentelor, printr-o derivatie. Aveam in continuare dureri, starea generala se altera pe zi ce trecea, pofta de mancare nu mai aveam deloc, nu ma puteam alimenta si slabeam vazand cu ochii.

A doua operatie
In 1993, m-am dus la un prieten chirurg, care m-a consultat amanuntit si mi-a spus ca o sa incerce o noua interventie. Ezita, fiindca nu aveam un diagnostic precis. In sfarsit, am fost operat din nou si dupa operatie am inceput sa ma simt mai bine. Simptomele disparusera. Boala insa ma macinase pe dinauntru: de la 106 kg, ajunsesem la 50 kg. Pana in 1996, nu am mai avut probleme majore. M-am ingrasat vreo 10 kg, mai aveam ceva dureri abdominale difuze, dar suportabile. Puteam sa lucrez din nou, mi-am dat si primariatul, eram iarasi sigur pe mana mea si am reinceput sa operez. In primavara lui 1996, am avut din nou niste dureri insuportabile. M-am internat de urgenta in spital si, timp de o saptamana, mi s-a facut tratament perfuzabil. Incet, incet, durerile au disparut.

A treia operatie
La numai o saptamana de la externare, am facut ocluzie intestinala. O noua internare, o noua interventie chirurgicala. Cand m-au <>, colegii mei au gasit un abces retropancreatic care fuzase in mezocon (abcesul se sparsese in abdomen si puroiul a ajuns la colonul transvers). Mi s-a facut o derivatie a intestinului gros in zona ocluziei si a procesului inflamator, apoi am fost cusut la loc. Din punct de vedere chirurgical, operatia reusise.
Mi-am revenit, aveam pofta de mancare, credeam ca in sfarsit mi se rezolvase problema. Asteptam sa treaca sase luni pentru a face o noua operatie, care urma sa restabileasca traiectul digestiv normal, prin renuntarea la derivatia intestinala care mi se facuse. Vara, am mers in concediu la mare. Brusc, mi-au revenit durerile atroce pe care le avusesem si inainte, insotite de data aceasta de varsaturi. Simptomele, <>, erau caracteristice ulcerului. Am ajuns la Timisoara si am inceput tratamentul specific: antialgice, antiacide, pansamente gastrice etc., dar fara nici un rezultat. Imi era din ce in ce mai rau. Am rezistat asa pana in ianuarie 1997, cand mi s-a declansat o hemoragie digestiva superioara: varsam sange, aveam scaun cu sange, eram slabit in ultimul hal.
A patra operatie
Pe data de 3 ianuarie, am fost luat cu Salvarea. Am ajuns la spital cu tensiunea 7. Ma mir ca am scapat. Asa a vrut Dumnezeu! Am fost tratat cu medicatia de urgenta si am tot tarait-o asa... Nu mai puteam sa mananc aproape nimic. Primeam alimentatie endovenoasa, mi s-a montat un cateter venos central. Timp de sase luni, am fost hranit numai intravenos, cu glucoza, arginina, aminoacizi si lipide. Nici un coleg medic nu avea curajul sa ma opereze. Eram atat de slabit, incat riscam sa mor pe masa de operatie. Trebuie sa spun ca, inainte de boala, fusesem un ateu convins. Indoctrinarea comunista gasise teren fertil in generatia mea si niciodata nu ma gandisem la cele sfinte. Insa suferinta m-a apropiat cu adevarat de Dumnezeu. Toata perioada aceasta de chin am traversat-o numai in rugaciune si am simtit cum sunt ocrotit de Puterea Divina.
A cincea operatie
Pana in vara, situatia nu s-a schimbat cu nimic. Durerile abdominale nu mai cedau nici la antialgicele majore. Aveam diaree incontinuu. Ce sa va spun... Ajunsesem aproape un cadavru! L-am chemat pe chirurgul care ma operase ultima oara si i-am spus: <>. Am intrat in sala de operatie, mi s-a facut anestezia si m-am rugat la Dumnezeu sa ma aiba in paza Lui. Nu stiam daca voi rezista operatiei. Starea mea generala era atat de alterata, incat efectiv nu mi se dadea nici o sansa. Interventia a durat aproape sase ore. Mi s-au facut multiple rezectii de intestin (portiuni care erau deja necrozate), mi s-au curatat aderentele de la operatiile anterioare, mi s-a scos toata infectia din burta. Mi-au facut 17 suturi numai la intestin; va dati seama in ce hal eram... Cand au ajuns la stomac, colegii mei s-au speriat. O portiune de doua treimi era necrozata si a trebuit scoasa. Am ramas in spital, sub supraveghere medicala, inca o saptamana. Totul era din ce in ce mai bine, am inceput sa ma ingras, o data ce mi-a fost reintrodusa alimentatia normala (bineinteles, cu restrictiile de rigoare). Dupa un an, in primavara, am avut o noua <>: dureri, scadere ponderala marcata, hipercatabolism. Mi s-a pus din nou cateter central, am fost hranit numai intravenos. Mi-am revenit, pentru o perioada. Iarna, am avut alte crize. Nu stiam ce sa mai cred. Chirurgical, nu mai era nimic de facut. M-am adancit tot mai mult in rugaciune. Scaparea mai putea veni doar de la Bunul Dumnezeu.
Minunea
Anul trecut, niste prieteni mi-au vorbit despre tratamentul cu argila al d-lui ing. Mircea Bocan, pe care-l cunosteau foarte bine. Va spun sincer, prima mea reactie a fost negativa. Ma gandeam: <>. Psihic, eram la pamant. Dimineata, era de ajuns sa ma vad in oglinda, ca imi pierdeam tonusul pentru intreaga zi. Ajunsesem numai piele si os. Oboseam imediat, trebuia sa stau mereu in pat. Aveam o anemie severa, valoarea hemoglobinei scazuse la 7. Facusem litiaza renala si hemoroizi. Nici macar prietenii nu ma mai recunosteau! M-am incurajat si, fiindca tot nu aveam nimic de pierdut, am inceput cura cu argila, conform prospectului. Daca n-ar fi fost mentionate fenomenele ce apar la inceputul tratamentului, as fi zis ca ma intoxic. Privind in urma, ma si intreb ce anume m-a facut sa continuu tratamentul, cu toate ca durerile mi se intetisera, aveam scaun diareic foarte urat mirositor si ma deshidratam continuu. Nu m-am lasat. Simteam ca asta mi-e scaparea. De ce? Nici eu nu stiu... Eram convins ca-i un dar de la Dumnezeu. Si stiam ca toate cele lasate de Tatal Ceresc pe pamant sunt bune. Numai noi, oamenii, nu stim sa le apreciem la adevarata valoare. Am continuat cura cu incredere. Dupa 21 de zile, am observat ca simptomele s-au remis, dar nu s-a produs acea vindecare miraculoasa la care ma gandeam. L-am sunat pe d-l Bocan si l-am intrebat ce sa fac. Mi-a spus sa urmez cura ca si pana atunci, cu trei doze pe zi, o perioada mai indelungata. Dupa inca o luna, am inceput sa simt puterea argilei. Au disparut tulburarile renale si edemele. S-a reglat metabolismul general si am inceput sa asimilez. Am scapat de hemoroizi si am eliminat calculii renali. Mi-am rezolvat aproape toate problemele. Cu tractul meu digestiv, asa cum este el acum, este o minune dumnezeiasca faptul ca traiesc. Nu pot spune ca sunt ca nou, dar am capatat vitalitate, sunt pe picioarele mele si pot sa operez zilnic. Esential este faptul ca nu mai am nevoie de nici un alt tratament. Acum pot sa mananc normal, fara sa tin nici macar regim alimentar. Urmez cura de intretinere cu argila si nu voi renunta la ea cate zile imi va da Bunul Dumnezeu pe pamant. Ganditi-va la un singur exemplu: luna trecuta, am facut 11 garzi, fara sa mi se para un efort deosebit. Am avut si motive financiare, recunosc, fiindca e tot mai greu sa traiesti din salariul de medic. Chiar as vrea sa stie toata lumea ca exista si medici care nu se scalda in averi si care nu pretind bani pentru a efectua o interventie chirurgicala.
Morala
Ca medic, recomand cura cu argila oricarei persoane care are afectiuni renale si digestive, indiferent de natura lor. Consider ca probabilitatea unui esec cu acest tratament este nula. In calitate de chirurg, le recomand tuturor pacientilor mei, postoperator, cura cu argila pentru afectiunile asociate si pentru revitalizarea organismului. Este un tratament ieftin, care nu are nici contraindicatii, nici reactii adverse. Rezultatele curei cu argila le-am simtit pe pielea mea. Pot spune ca argila mi-a salvat viata. Faptul ca inca traiesc este o minune de la Dumnezeu. Afirm asta si in fata colegilor medici, si in fata tuturor. Am numerosi prieteni care au urmat cura cu argila la recomandarea mea, pentru diferite afectiuni care nu putusera fi vindecate prin tratamente clasice. Acesti oameni luasera fel de fel de medicamente, schimbasera numeroase tratamente de-a lungul timpului, dar fara nici un rezultat. In timpul curei cu argila, am vazut cu ochii mei cum starea lor de sanatate se ameliora pe zi ce trecea, pana au ajuns din nou sanatosi. Mai mult de atat, ce pot sa spun? Aceasta argila este extraordinara! Ii multumesc lui Dumnezeu ca am aflat de ea atunci cand nu mai aveam nici o speranta."
***
D-l dr. Iulian Anghel poate fi contactat la tel. 056/36.80.46, 36.83.11
FLORENTIN POPA
Comenzi de argila terapeutica se pot face la tel. 058/86.56.77 sau la urmatoarea adresa: MIRCEA BOCAN - str. Avantului nr. 19, bl. J6, ap. 8, Alba-Iulia, jud. Alba, cod 2500

Numarul 482 17 -24 septembrie
SANATATE, med nat,bunica, cosul, forma max.
MEDICINA NATURISTA
Programul de toamna
Cura cu sucuri de fructe
Cu toata seceta verii, inceputul toamnei e patronat de zeita abundentei: livezile sunt incarcate de rod, primii struguri iau drumul pietii, adunand toata mierea anotimpului in dulceata lor. Departe de a fi un pretext pentru melancolie, inceputul de toamna este un prilej extraordinar de a ne regenera si de a ajunge la forma maxima. Pentru ca - nu-i asa? - ne asteapta un anotimp rece indelungat, iar acum trebuie sa ne pregatim resursele pentru a-i face fata. Dintre toate elixirurile toamnei, de data asta am ales fructele, care in aceasta perioada se afla la apogeu ca savoare si forta terapeutica. Nici un aliment nu se compara ca vitalitate si eficienta cu fructele proaspete ale toamnei, care inglobeaza in ele tot soarele de peste an. In cele ce urmeaza, ne propunem sa patrundem cateva din tainele folosirii fructelor, asa incat sa putem beneficia de ele la maximum.


Cateva elemente despre cura cu sucuri de fructe
Scopurile sale sunt deopotriva vitaminizarea si tonifierea organismului, dar si spalarea de toxine si reintinerirea sa. Este o cura in urma careia veti da jos cel putin doua-trei kilograme (iar in cazul in care o tineti mai sever, chiar mai multe), dar senzatia de usurime si intinerire care va aparea dupa aceea va va da impresia ca v-ati despovarat de o greutate cu mult mai mare. Iata pe scurt cele 3 reguli ale curei cu sucuri de fructe:
1. Se consuma zilnic cel putin un litru si jumatate de suc din fructul sau combinatia de fructe alese. Sucul se prepara casnic, cu ajutorul unui storcator electric cu centrifuga sau cu ajutorul unui teasc asemanator celui pentru obtinerea vinurilor. Intotdeauna, sucul se bea inainte de masa cu 20 de minute, asa incat efectul sau sa nu fie influentat de alte alimente.
2. Durata curei este de minimum 7 zile, putand fi prelungita pana la o luna. Este bine ca sucurile sa fie preparate in aceeasi zi in care sunt baute si sa nu fie pastrate nici chiar la frigider mai mult de cateva ore, fiindca substantele active din ele isi schimba compozitia.
3. Hrana pe timpul curei va fi cat mai pura posibil, eliminand complet carnea, zaharul, margarina, alimentele cu aditivi alimentari. Pentru persoanele care urmaresc sa slabeasca sau vor sa obtina o dezintoxicare mai puternica, se recomanda ca alimentatia in afara sucurilor sa fie compusa predominant din cruditati. Intr-o varianta mai dura, dar foarte eficienta in vindecarea bolilor, se recomanda consumarea exclusiva a sucurilor, fara nici un fel de alt aliment, vreme de cateva zile. Cu aceasta ultima metoda pot fi vindecate spectaculos boli cum ar fi cea canceroasa, tumorile benigne, alergiile severe, chisturile ovariene, reumatismul cronic degenerativ, psoriazisul, tromboflebita etc.

Mic ghid terapeutic al sucurilor de fructe
Sucul de mere
Este un adevarat rege in acest domeniu, el fiind suport pentru majoritatea sucurilor de fructe si a combinatiilor lor. Lipsit de aciditate, sucul de mere este printre putinele sucuri de fructe ce pot fi amestecate cu sucurile de legume (care sunt alcaline). El este un tonic al sistemului nervos si muscular, fiind considerat un excelent reintineritor al tesuturilor. Stimuleaza digestia, iar atunci cand este mai acrisor, invioreaza apetitul. Este protector al stomacului, antiseptic intestinal, stimulent si decongestiv hepatic. Curata sangele, elimina constipatiile usoare, este depurativ. Este indicat in infectiile intestinale, mai ales in colibaciloze, fiind in acelasi timp foarte folositor in bolile de rinichi, in reumatism si guta. Constituie un adevarat medicament de intretinere pentru aparatul cardiovascular: actioneaza favorabil in hipertensiunea arteriala, micsoreaza concentratia de colesterol din sange, previne ateroscleroza si infarctul. Bolnavii cardiaci ar trebui sa faca in fiecare an o cura de 12 zile minimum cu acest suc (care este cu atat mai eficient, cu cat merele sunt mai de curand culese).
Este recomandat si in obezitate si sedentarism. Combate cu succes multe din neplacerile pe care le aduce dupa sine varsta inaintata. Are proprietati expectorante si decongestive asupra aparatului respirator, inlesnind eliminarea secretiilor bronsice. Mai este indicat in: astenie fizica si intelectuala, convalescenta, sarcina, anemie, litiaza urinara urica, obezitate.
Frumusete: Sucul de mere ajuta la tonifierea si la mentinerea tineretii si elasticitatii pielii. Se face un masaj general cu suc proaspat de mere, insistand pe zona obrajilor, sanilor, abdomenului.

Sucul de pere
O prima calitate care confera acestui suc o valoare deosebita este aceea ca poate intra in toate combinatiile de sucuri de fructe. Spre deosebire de sucul de mere, care este un excelent tonic de dimineata, fiind inviorator, sucul de pere este calmant si usor sedativ, inducand stari de relaxare si fiind un excelent reconfortant de seara. Mai are actiune diuretica si depurativa, favorizand eliminarea acidului uric. Are un efect usor racoritor. Este indicat in demineralizare si anemie, in surmenaj si astenia care apare pe fond de oboseala. Are efecte puternice in reumatismul cronic degenerativ si guta. In tuberculoza si infectiile respiratorii cu stari febrile, actioneaza extrem de favorabil, fiind tonic, usor febrifug si remineralizant. Se pare ca stimuleaza imunitatea nespecifica in zona reno-urinara, fiind recomandat in prevenirea infectiilor urinare recidivante.
Important: impreuna cu sucul de mere (mai ales cele acrisoare), sucul de pere este indicat diabeticilor (cu exceptia sucului extras din soiul de pere BERGAMOTE), fiind util pentru relansarea activitatii pancreasului si pentru stabilizarea glicemiei.

Sucul de gutui
Este aperitiv (datorita gustului amarui), fortifiant si astringent. Fiind usor acid, este folositor in tulburari digestive functionale si in insuficienta hepatica. Alaturi de afine, sucul de gutui este un panaceu in infectiile intestinale, precum si in diaree si dizenterie, inclusiv la persoanele cu colon sensibil. Mai este indicat in guturai, afectiuni pulmonare, tuberculoza, lipsa poftei de mancare.
De retinut: acest suc nu se recomanda persoanelor predispuse la constipatie.
Frumusete: sucul de gutui este un elixir pentru tenul cu pori deschisi si secretie sporita de sebum. Se fac masaje usoare cu suc de gutui si se aplica cataplasme pe obraz cu cojile de gutui bine maruntite.

Sucul de prune
Desi este mai putin cunoscut si consumat, acest suc are un gust foarte placut. Este nutritiv si energizant, fiind indicat persoanelor astenice, surmenate. Este un laxativ energic si stimuleaza puternic diureza, fiind indicat intr-o serie de boli produse de intoxicarea lenta, prin alimentatie si stil de viata, a organismului: psoriazis si alte dermatoze grave, reumatism si guta, afectiuni alergice, tumori benigne. Este un pretios dezintoxicant si decongestionant hepatic, fiind indicat in cirozele initiale, in hepatita cronica si acuta, in orice afectiune inflamatorie a ficatului. Asupra copiilor are un efect benefic, fiind recomandat in caz de anemie, tulburari de crestere, constipatie cronica, in caz de intoxicatii alimentare.
De retinut: pentru constipatii rebele, se ia cate un pahar de suc de prune inaintea meselor principale. Si persoanele care sufera de hemoroizi este bine sa faca acest tratament, vreme de cateva saptamani incontinuu.
Frumusete: sucul de prune acrisoare este util pentru ingrijirea tenurilor grase, cu porii dilatati.

Sucul de struguri
Naturisti numesc acest suc "laptele vegetal", deoarece calitatile sale nutrivite exceptionale sunt apropiate de cele ale laptelui. Este apreciat ca unul dintre cele mai importante sucuri de fructe. Constituie un stimulent puternic, un remineralizant si un excelent factor de dezintoxicare. Are o valoare calorica importanta, peste 900 de calorii la 1 kg de struguri. Proprietatile sale deosebite il recomanda ca energetic muscular si nervos, antitoxic, depurativ si laxativ. Actioneaza benefic asupra aparatului digestiv, fiind util in dispepsii si atonii gastrointestinale, precum si in hepatite. Fiind un bun diuretic, este un adjuvant pretios in afectiunile rinichilor (nefrita, edeme, litiaza), in reumatism, in guta, in boli de piele. Este indicat in: anemie (mai ales sucul din struguri negri), stari de convalescenta, demineralizare, congestia ficatului si a splinei, hipertensiune, constipatie, enterita, afectiuni cardiovasculare, stari febrile, intoxicatii, dermatoze.

Sucul de pepene galben
Este racoritor, aperitiv, diuretic si are valoare calorica foarte scazuta (fiind asadar un remediu exceptional in combaterea obezitatii). Cea mai mare virtute a acestui suc este efectul laxativ, fiind considerat unul dintre cele mai importante laxative vegetale. Este indicat asadar in constipatiile cronice, in colita de putrefactie, precum si in alte afectiuni insotite de blocaje ale tranzitului intestinal: hemoroizi, migrena, dispepsie, hepatita, anumite afectiuni auto-imune.
De retinut: este contraindicat diabeticilor, celor predispusi la enterite si, in general, celor care au tulburari digestive functionale.


Suc de afine
Este unul dintre cele mai puternice sucuri de fructe, avand o mare eficienta terapeutica, chiar si in doze mai mici. Sucul de afine prezinta o culoare inchisa, un gust acrisor-astringent si, atentie, pateaza foarte repede. Se remarca prin calitatile sale cicatrizante si anti-hemoragice, continand si substante care impiedica inmultirea bacteriilor. Este extrem de folositor in infectiile intestinale, enterite, colite, diaree, putrefactii intestinale. Are proprietatea de a cobori nivelul zaharului din sange, fiind un adevarat elixir pentru diabetici. Regleaza scaunele, face sa inceteze fermentatiile intestinale, ajuta la eliminarea gazelor, amelioreaza inflamatiile hemoroidale si restabileste pofta de mancare. Imbunatateste vederea, mai ales cea nocturna. O cura de 2-4 saptamani are efecte spectaculoase in bolile circulatorii, in varice si arterita mai ales. Cu ajutorul acestui suc, se trateaza foarte eficient diabetul, dar si complicatiile sale, mai ales cele vasculare.
Important: sucul se consuma foarte proaspat (se obtine prin zdrobirea boabelor, urmata de filtrare prin tifon sau strecuratoare de plastic). Se iau 3-4 linguri de suc, amestecat cu putina apa, inainte de mese.

Sucul de catina
Are o culoare extrem de frumoasa, galben-portocalie intensa, si un gust acru-astringent. Este un vitaminizant si remineralizant redutabil. Are efect antiscorbutic puternic, opreste hemoragiile interne, elimina parazitii intestinali, ajuta la refacerea epiteliului renal si intestinal. Este considerat o adevarata polivitamina naturala, foarte util pentru copii, fiind si foarte agreat de acestia, mai ales daca este amestecat cu miere de albine. Printre indicatiile sale, mentionam: cancerul, expunerea la radiatii sau lucrul in mediu radioactiv, hepatita virala si ciroza, psoriazisul si alte boli grave de piele, impotenta hormonala, dereglarile endocrine diverse, intarzierile de dezvoltare. ILIE TUDOR

Cateva precizari importante la cura de sucuri
- Fructele si legumele destinate prepararii sucurilor sa fie de buna calitate (sa nu fie deshidratate, stricate, intrate in fermentatie etc.) si ajunse la maturitate.
- Indepartarea oricaror factori nocivi: praf, oua de paraziti, pamant etc. sa se faca prin spalare atenta si indelungata sub jet de apa sau in mai multe ape.
- La prepararea sucurilor se vor evita vasele de aluminiu.
- Pastrarea legumelor si fructelor pentru a putea extrage zilnic sucuri proaspete se face tinandu-le in cutia speciala de legume si fructe a frigiderului sau in spatii racoroase, curate si bine aerisite.
- In ceea ce priveste utilizarea lor, sucurile pot fi consumate ca atare, indulcite cu miere - daca este cazul -, singure sau in combinatii diferite, in functie de scopul propus sau de afectiunea a carei ameliorare sau vindecare se urmareste.
- "Deseurile" rezultate din prepararea sucurilor nu trebuie neglijate. Spre exemplu, din resturile aflate in storcator dupa obtinerea sucului de mere, putem face un foarte folositor otet de mere cu miere, daca le punem intr-un borcan si adaugam 20-30 g drojdie de bere proaspata, o lamaie, un pahar de miere de albine, apa de izvor. Lasam sa fermenteze 2-3 saptamani, amestecand mereu, il tragem in alt borcan, mai adaugam putina miere (sau zahar) si-l lasam sa fermenteze in continuare. Dupa 30 de zile, il tragem in sticle.

FORMA MAXIMA
Un elixir de viata lunga:
URINA
-Vracii din Antichitate si Evul Mediu, yoghinii indieni, dar si Hipocrate si Paracelsus recomandau "elixirul galben" ca pe un garant pentru o viata lunga si sanatoasa. In vremurile noastre "stiintifice", urina a devenit un tabu. Un leac babesc, scarbos si periculos. Ei bine, noi va dam o veste mai buna: urinoterapia se practica pe scara larga in lume, prin contributia cu totul deosebita a unor cercetatori germani. Serialul pe care-l incepem reprezinta o sinteza a doua lucrari care s-au bucurat de o audienta enorma printre cititorii occidentali: "Urina, un elixir al vietii", de dr. Hans Hotingen si "O licoare cu totul deosebita: urina", de Carmen Thomas. In ansamblu: un veritabil codex de date istorice, metode de folosire si sfaturi privind folosirea terapeutica a urinei, in vindecarea a numeroase boli -
Putina istorie...
Vindecarea cu urina este la fel de veche ca lumea. Si chiar daca ar exista doar de-un secol, tot ar fi demna de luat in seama, prin rezultatele ei. Dar este vorba despre o practica milenara, care impune respect.
Cele mai vechi insemnari care recomanda urina ca metoda de vindecare se afla in Biblie (Vechiul Testament), unde se spune cat se poate de raspicat: "Bea apa din fantana ta si din izvoarele putului tau", caci "Apa vietii v-a fost data ca s-o beti si sa va imbaiati trupul in ea".
In urma cu doua milenii, medicii romani Galen (129-199 i. Hr.) si Pliniu (25-79 d. Hr.) faceau, si ei, aceleasi recomandari. Si nu este de mirare, caci pe vremea aceea, nu existau alte medicamente decat cele produse de Mama Natura, pe care medicii le foloseau ca remedii pentru vindecarea oamenilor suferinzi. Ei utilizau intens acest izvor: extracte din plante, produse animale, componente ale regnului mineral, dar si aerul, apa si pamantul si, bineinteles, substantele produse de organismul propriu, ca de pilda urina. Aceasta apropiere de pulsul naturii a trezit in stramosii nostri sensibilitatea si intuitia, facandu-i niste excelenti observatori. De aceea intelegeau ei atat de bine limbajul naturii si se pricepeau - ca vindecatori - sa patrunda in fiinta pacientului. Acestea erau cararile spre aflarea unui diagnostic sigur si a unei terapii eficiente. A fost, probabil, si calea care a dus la descoperirea puterii vindecatoare a urinei. In felul acesta, un produs excretat de organismul uman a devenit medicament. In privinta lui, vindecatorii s-au orientat, probabil, si dupa comportamentul unor animale. Cainele - de exemplu - isi linge ranile, isi curata cu propria saliva zonele vatamate, saliva devenind astfel un leac produs de organism pentru vindecarea leziunilor. La nevoie, animalele isi mananca excrementele, isi ling transpiratia, isi beau urina, atunci cand sunt bolnave, urmandu-si - in mod evident - instinctul.
In natura, nu exista nimic nefolositor sau de prisos. Cine studiaza legitatea naturii stie lucrul acesta cu siguranta. Natura isi vede netulburata de drumul ei. Multa vreme, oamenii au crezut, de exemplu, ca buruienile sunt daunatoare. Astazi, se stie ca sunt un membru important al echilibrului natural. Ar trebui sa invatam cu totii limbajul naturii, ca sa intelegem mai bine lumea in care traim.

De la Shiva la Gandhi
Si Ayurveda, medicina clasica indiana, atat de raspandita astazi pe toata suprafata pamantului, la fel ca si medicina traditionala chinezeasca, practica intensiv terapia cu urina.
In "Shivambukalpa", cartea canadianului A.L. Pauls, se gasesc indicii asupra urinei ca metoda de tratament. Autorul, care s-a vindecat el insusi de o boala grea, considerata incurabila, numeste urina un "nectar divin" care poate lecui bolile batranetii. Shivambukalpa este o parte din Damar Tantra, scrisa sub forma unui dialog intre zeul Shiva si insotitoarea sa, Parvati. In acest tratat vechi, se gasesc indicatii exacte cu privire la recipientele pentru pastrarea urinei. Iar in alte scrieri ayurvedice, este vorba despre folosirea urinei proprii in tratamentul bolilor de ochi. Urina este recomandata, de asemenea, impotriva tusei si arsurilor, pentru o digestie mai buna si pentru vindecarea afectiunilor pielii si ale ficatului, ea fiind considerata un bun detoxifiant. In plus, ea este apreciata ca mijloc de diagnosticare, fiind mentionate nu mai putin de zece tipuri de urina. In spatele acestor afirmatii se afla cunostinte extraordinare si, daca, realmente, exista zece calitati diferite de urina care se pot identifica, drept reflectare a modificarilor produse in organism, atunci, cu siguranta ca urina este un foarte bun indicator, o sursa ultrasensibila de informatii despre stadiul bolii, despre modul si directia evolutiei acesteia.
Organismul este propriul sau farmacist si propriul sau vindecator. Acest lucru l-au stiut probabil si barbati celebri, precum Mahatma Gandhi si Nehru sau politicianul indian Raojib Manibhal Patel, a carui carte despre urinoterapie a fost tradusa in multe limbi, ei toti fiind adepti ai terapiei cu urina.
In medicina bizantina a secolului VII, se gasesc plansele (tabelele) lui Theophilos, cu modificarile urinei, asa cum apar ele la persoanele bolnave. Aceste modificari erau folosite la stabilirea diagnosticului.
Dintotdeauna, oamenii au vrut sa stie sexul copiilor, inainte ca ei sa se nasca. Papirusurile egiptenilor arata limpede ca acestia erau capabili s-o faca "ghicind" in urina, pe care o foloseau si ca medicament. Vechii egipteni erau cunoscuti ca maestri in analiza urinei, ei reusind sa afle sexul fatului din urina femeilor gravide.
O alta carte extrem de apreciata, The Water of Life, ii apartine englezului John W. Armstrong, care studiaza folosirea terapeutica a urinei, incepand cu antichitatea greaca. (Vechii greci utilizau urina pentru spalarea ranilor, metoda de vindecare recomandata si practicata cu succes de un numar mare de terapeuti si pacienti pana-n zilele noastre.)

Hipocrate si Paracelsus
Dar pentru atestarea practicarii urinoterapiei in antichitate, mai trebuie amintit un martor important: Hipocrate! A trait prin anii 400 i.Hr., ceea ce inseamna ca aceasta metoda de vindecare are cel putin 2500 de ani. In scrierile sale, Hipocrate pretuieste urina ca mijloc de diagnosticare si vindecare. Un argument important il reprezinta concluzia lui ca, prin aceasta substanta excretata de vezica urinara, diagnosticarea se poate face mult mai complet decat prin celelalte secretii. Iar afirmatia ca grasimea care se propaga ca plasa de paianjen pe suprafata urinei este un semn de tuberculoza demonstreaza capacitatea sa extraordinara de observatie.
Aceste cunostinte ale terapeutilor din antichitate nu s-au pierdut, ele regasindu-se atat in Evul Mediu, cat si la inceputul epocii moderne. Un reprezentant celebru al urinoterapiei si al diagnosticarii cu ajutorul urinei a fost Paracelsus. El a trait intre 1493-1541 si trece drept unul dintre cei mai mari medici ai acelor vremuri. In scrierile sale, Paracelsus confirma temeinicia urinei ca mijloc de diagnosticare si recomanda folosirea ei ca terapie in cele mai diferite boli.
Este firesc ca medicina islamica sa pomeneasca si ea de urina, ca mijloc de stabilire a diagnosticului, iar de aici si pana la recunoasterea virtutilor ei terapeutice nu mai este decat un pas. Odata ce s-a recunoscut faptul ca modificarile produse de boala in organism se reflecta in modificarile urinei, este normal sa se nasca intrebarea daca acestea nu pot fi utilizate terapeutic. Incercarile facute in acest sens i-au convins, in mod vadit, pe medicii mahomedani, impulsurile venite de la medicii greci regasindu-se si in medicina islamica. In orice caz, un lucru este cert: ca pe vremea aceea au existat cu siguranta cazuri de diagnosticare si vindecare cu ajutorul urinei.
Dar urina n-a fost numai un leac pentru alinarea suferintelor, borcanul cu urina devenind chiar un simbol al vietii. In Ospedale de Ceppo din Pistoia (Italia) se afla o fresca murala reprezentand niste medici care tin in maini eprubete cu urina. O scena asemanatoare poate fi vazuta si in Domul din Florenta, creata de Giotto di Bondone si Andrea Pisano. Nu este uimitor faptul ca acest produs - aparent dezgustator - excretat de organismul nostru a vindecat oameni, ba - mai mult - a reusit sa patrunda si in arta?

In Rusia, Franta, Romania, Italia...
Vindecatorii care confirma efectul binefacator al terapiei cu urina sunt nenumarati. Francezul Petrus Johannes Faber nu stie cum sa mai laude recomandarile lui Paracelsus referitoare la urina: "Eficienta urinei in tratamentul tuberculozei, al astmului, hidropiziei si al altor nenumarate afectiuni nici nu poate fi subliniata suficient".
In Rusia, Franta, Austria si Italia, se gasesc semnale despre practicarea terapiei cu urina. Medicul italian Cimino (Palermo) le injecta urina pacientilor cu cele mai diverse boli. Rusul Zamcov era cunoscut pentru preocuparile sale in acest domeniu. Vienezul SchUrer-Waldheim folosea urina impotriva bolilor infectioase. Dermatologii francezi Jaussion si Paleologul si-au publicat cercetarile privind o noua metoda de desensibilizare in cazul tratamentului cu urina al eczemelor etc. Se stie ca in Persia, bolnavii erau vindecati nu numai cu urina lor proprie, ci si cu urina de urs, iar in India, oamenii beau "apa divina" a vacilor sfinte, ca sa-si pastreze sanatatea si sa se insanatoseasca. Pentru mentinerea sanatatii, siberienii se imunizau cu urina de femeie, care era folosita pentru ingrijirea corpului.
Dar cine nu vrea sa-si pastreze cat mai mult tineretea, impreuna cu semnele ei: pielea frageda si catifelata si parul bogat? De aceea, urina se folosea si in Anglia si Germania, unde parul si fata erau spalate cu urina proaspata. Foarte cunoscut este si efectul cosmetic al urinei gravidelor. Aceasta are o concentratie mare de hormoni. In China, ea se mai foloseste si astazi la fabricarea unui sapun cu efecte deosebite, extrem de cautat. Si in satele romanesti din Carpati, in Maramures si-n Bucovina, urina era folosita pe larg, la vindecarea eczemelor si a tumorilor, a bolilor de ochi si a urticariei la copii. La fel se intampla si-n Elvetia, unde urinoterapia le era predata soldatilor ca terapie de extrema urgenta. Sunt multe cazuri de alpinisti, marinari sau victime ale unor cataclisme naturale, care s-au salvat de la moarte bandu-si propria urina.
O carte fundamentala, legata de tratamentele cu urina, a fost tiparita in Germania, in anul 1976, cu titlul "461 de leacuri la indemana". Autorul, Kurt Herz, scoate la lumina traditii populare de vindecare, in care urina joaca un rol principal; la fel ca saliva de dimineata (inainte de a manca), recomandata ca panaceu in vindecarea a numeroase afectiuni (autorul recomanda, de pilda, un amestec de urina cu saliva de dimineata, pentru vindecarea afectiunilor oculare). Acelasi autor recomanda urina ca leac ideal pentru intretinerea pielii uscate, a vindecarii acneei etc.
Fireste, exista si critici acerbi, care nu contenesc sa afirme ca urina ar reprezenta un pericol, ea putand fi cauza producerii unor infectii. Nu doar statisticile ii contrazic - zeci de mii de cazuri de vindecare date publicitatii in Occident -, ci si faptul ca urinoterapia se practica dupa reguli precise, care tin seama de starea de sanatate a pacientului si de natura bolii. Dar despre "fabricarea" urinei si modul de folosire a ei, in numarul viitor al revistei.
RODICA DEMIAN

LEACURI POPULARE CU URINA

- Scoase din Lexiconul universal din 1747 -
- Pentru caderea parului, se amesteca faina de cartofi si praf de pucioasa cu urina statuta, nici prea calda, nici prea rece. Cu aceasta mixtura se unge capul, si parul nu mai cade.
- Bolile de ochi: se vindeca cel mai bine cu miere dizolvata in urina de copil, aproape fierbinte, cu care se spala ochii cat mai des cu putinta.
- La puroiul din urechi ajuta urina proaspata de copil, care se toarna - calda inca - in ureche. In felul acesta, locurile umede care supureaza se usuca.
- Pentru viermi si alte ganganii intrate in ureche, se foloseste urina de om batran amestecata cu ceapa si isop.
- Pentru durerile de gat - cat ar fi de mari -, se face gargara cu urina amestecata cu un varf de cutit de sofran.
- Impotriva tremuratului mainilor si genunchilor, se fac frectii si spalaturi cu urina proprie proaspata, calda inca.
- Contra icterului, se bea vreme mai indelungata urina de dimineata, pe stomacul gol.
- Femeia care sufera de dereglari in menstruatie sa faca bai cu aburi de urina incalzita (de copil), amestecata cu usturoi zdrobit.
- Negii de pe sezut sau din alte locuri intime dispar, daca sunt spalati cu urina de baiat, turnata peste pietre incinse.
- Impotriva mancarimilor si intepaturilor la organele genitale femeiesti, se fac spalaturi cu urina calda.
- Daca i-a intrat cuiva un corp strain in picior, se tine piciorul ceva mai mult in urina calda, dupa care corpul strain poate fi indepartat cu usurinta.
- Un efect imediat il are urina tamponata pe intepaturile proaspete de albina.
- Cei care se spala zilnic pe ochi cu urina calda vor avea ochii limpezi si ageri pana la adanci batraneti.
- Si vitele cu abcese pot fi spalate in zona respectiva cu urina de om, dupa care se pune un plasture cu catran si osanza de porc.