MEDICINA NATURISTA

MEDICINA NATURISTA 400
PLANTELE IERNII
VASCUL
De toamna tarziu si pana la mijlocul primaverii, pe crengile arborilor, dar si pe ale pomilor fructiferi se vad niste tufe rotunde, care de la distanta par cuiburi de pasari, lucrate cu maiestrie. Nu sunt cuiburi, ci vascul, o planta care uraste singuratatea, cautand apropierea copacilor.
Istoric
Extrem de popular datorita presupusei sale virtuti de a aduce noroc, atarnat de lampa sau prins pe usa in noaptea de Anul Nou, vascul este un simbol al biruintei vietii. Faptul ca, la fel ca si bradul, nu-si leapada frunzele niciodata, ramanand pururea verde, il face sa fie foarte indragit. Se spune ca vascul aduce sanatate si spor in casa, ca asigura stabilitatea cuplurilor, ca alunga bolile si atrage ingerii.
Acum 2000 de ani, vascului i se atribuiau insusiri magice. La celti, el era adorat ca simbol al feminitatii, care cauta hrana si protectia stejarului "masculin". Celtii credeau ca vascul a fost creat de un fulger luminos, care a patruns in stejar, dandu-i astfel proprietati magice. Planta vesnic verde, el era celebrat ca simbol al vietii eterne; lipsa de radacina il facea sa fie considerat de esenta divina, un fiu al cerului. Vascul juca un rol important in ritualurile celtice. El se taia numai dupa solstitiul de iarna, cu o secera de aur, purtata de un preot invesmantat in alb. La vikingi, vascul simboliza pacea, protectia impotriva spiritelor rele. Grecii credeau ca acea creanga de aur care i-a deschis lui Eneas drumul spre lumea cealalta era o mladita de vasc. Romanii asezau pe capul zeitei Diana, simbol al fertilitatii, o coroana de vasc. In Evul Mediu crestin, se spunea ca lemnul crucii pe care a fost sacrificat Iisus era lemn de vasc, fapt pentru care planta vindeca orice boli.
Departe de a fi apus, faima vascului este astazi in crestere, o reputatie care nu vine insa din mitologie, ci din redutabilele lui virtuti tamaduitoare.
Descrierea plantei
Dupa cum am mai spus, vascul uraste singuratatea si nu traieste niciodata pe picioarele lui. El se agata de cate un arbore primitor, care ii ofera casa si masa pe gratis: o locuinta confortabila, la aer curat, hrana bogata in substante vitale. Ca sa-l fereasca de vanturi si de furtuni, Dumnezeu i-a dat forma de sfera si tulpinite scurte si groase; ca sa ramana puternic, i-a dat radacini ascutite, care se infig in coaja de pe ramurile copacilor, pana in locul unde circula seva; ca sa reziste la iernile in care alaturi de brad e singurul supravietuitor al padurii, are frunze groase, pieloase, strabatute de mai multe nervuri. La subsuoara lor, dar si in varful ramurelelor fragede se nasc flori galbene, ce se transforma in boabe sferice alb-translucide, care contin un suc gelatinos, zaharat.
Recoltarea
Din luna noiembrie si pana in aprilie, se culeg ramurile tinere, cu o grosime sub jumatate de centimetru, cu frunze cu tot. Totusi, perioada ideala de recoltare este toamna si iarna, pana la sfarsitul lui februarie, cand planta incepe sa se preocupe de maturizarea fructelor sale si nu mai are forta pentru a fabrica substantele terapeutice. Din speciile inalte, cum sunt bradul si pinul, recoltarea se face numai in parchetele de taiere, dupa doborarea arborelui. Din pomii fructiferi, cum sunt parul, marul si prunul, recoltarea se face usor.
Frunzele si ramurile tinere de vasc se pot folosi proaspete sau uscate. Boabele sunt otravitoare! Uscarea se face in poduri sau in locuri aerisite, dar la adapost de lumina, pentru ca planta sa-si pastreze culoarea verzuie. Vascul uscat se pastreaza in pungi sau saci de hartie, in locuri ferite de umiditate. Termenul sau de valabilitate este de maximum doi ani.
Toxicitatea vascului
Acest capitol este foarte important, pentru ca vascul este si un medicament, dar si o otrava redutabila. Vascul de pe plop, salcie, tei, nuc, frasin, artar, paltin, salcam este foarte toxic, fiind contraindicata utilizarea lui in medicina umana. Vascul de pe mar, prun, gutui, par, mar paduret, pin si brad are o toxicitate mult mai redusa, acesta fiind vascul bun, medical.
Semnele intoxicatiei cu vasc sunt:
Scaderea tensiunii arteriale (hipotensiune);
Rarirea ritmului cardiac;
Aparitia de frisoane;
Tulburari nervoase cu paralizie si pierderea sensibilitatii.
De asemenea, vascul este contraindicat persoanelor hipotensive, hipotone si care sufera de angina pectorala. De la vasc nu se folosesc fructele, care sunt mai toxice decat restul plantei. De aceea, este bine sa achizitionam vascul de la farmaciile si Plafarele autorizate si nu de la negustorii de ocazie din piete.
Preparate din vasc
In general, vascul nu se prepara la temperaturi inalte (peste 60C) din doua motive:
sunt deteriorate principiile active;
se formeaza substante cu un grad de toxicitate ridicat.
Din acest motiv, preparatele cele mai folosite sunt cele obtinute la rece: pulberea, maceratul in apa si vinul medicinal ori plamadeala in rachiu.
Pulberea
Frunzele si ramurile de vasc uscate se macina fin cu rasnita de cafea; daca mai raman bucati nemacinate, se face o cernere. Modul de administrare variaza in functie de cazul tratat. Doza maxima de pulbere este de 2 g pe zi pentru un adult.

Maceratul la rece
In 200 ml de apa (o cana) se pune o lingurita rasa de pulbere de planta. Se lasa la macerat la temperatura camerei timp de 8 ore. Se filtreaza si se consuma in maximum 8 ore (cu conditia sa nu fie pastrate la temperaturi mai mari de 21C).
Plamadeala in rachiu
Intr-un borcan de sticla se pune pulbere de vasc (nu foarte fin macinata) pana se umple pe trei sferturi. Se adauga apoi rachiu natural (sau alcool alimentar cu concentratia de 50%) pana la umplerea borcanului. Se agita pentru ca alcoolul sa patrunda cat mai bine planta.
Bolile care se vindeca cu vasc
Din cele mai vechi timpuri, vascul a fost folosit pentru bolile de inima si vasculare, fiind un remediu redutabil mai ales in hipertensiune si in ischemia cardiaca in faze incipiente. Tot din batrani se stie ca vascul este un leac bun pentru nervi, fiind un remediu subtil si eficient in tratarea epilepsiei, isteriei, a spasmelor de tot felul. Desi nu a putut stabili cu precizie care principii active ale vascului actioneaza atat de puternic si nuantat asupra sistemului nervos, stiinta a mai adaugat cateva boli pe lista celor vindecate sau ameliorate cu vasc: astmul pe fond de stres, ametelile (vertijul), tusea spastica si tusea rebela. Traditional, vascul se mai folosea si in bolile respiratorii: bronsita, astm (provocat de cauze diverse), leziuni pulmonare provocate de infectii. Medicina actuala nu a confirmat intru totul aceste utilizari, insa a scos la iveala un lucru foarte interesant: vascul stimuleaza extrem de puternic imunitatea, atat imunitatea locala, cat si pe cea generala. Iata in continuare cateva utilizari ale vascului:
Hipertensiune - cea mai eficienta metoda de administrare este 1/2 lingurita rasa de pulbere, luata dimineata, pe stomacul gol. Pulberea se tine sub limba un sfert de ora, apoi se inghite cu putina apa. Rezultatele tratamentului se simt cel mai bine dupa doua-trei saptamani.
In ateroscleroza si arterioscleroza este eficient pentru faptul ca asigura o mai buna circulatie a sangelui in artere. Se consuma doua cani de macerat pe zi, luate in trei-patru reprize, intotdeauna pe stomacul gol. Eficienta tratamentului creste mult daca se trece la o dieta adecvata, saraca in grasimi si bogata in fructe si legume proaspete.
Tuse si tuse convulsiva - se ia un varf de cutit de pulbere de vasc, se tine sub limba un sfert de ora, apoi se inghite cu jumatate de cana de ceai fierbinte de busuioc, maghiran sau cimbrisor. Se repeta tratamentul de maximum patru ori pe zi.
Epilepsie - se fac cure de sase saptamani cu vasc luat sub forma de macerat: doua cani pe zi, dimineata si seara. La copiii intre 3-10 ani se va reduce doza la o treime, iar la cei intre 10-14 ani se va reduce la jumatate. In popor, maceratia se facea in apa sfintita.
Nervozitate, isterie - tratamentul clasic este cu pulbere: se ia un varf de cutit de pulbere, de patru ori pe zi, cu apa. Tratamentul popular este mai interesant: criza de nervi se potoleste cu o ceapa (iute, nu de apa) taiata in doua. Ne apropiem narile de mijlocul proaspat despicat al cepei, inchidem ochii si inspiram cu putere! Aceasta ne calmeaza instantaneu pentru vreo cateva minute. In acest timp, se ia o frunzulita de vasc (probabil de aceea exista obiceiul ca ramura de vasc uscat, cules iarna, sa fie pastrat tot timpul anului la indemana, in tinda sau in bucatarie) si se mesteca foarte bine, tacticos, iar apoi se inghite. Reusita tratamentului este garantata.
Astm (inclusiv astm convulsiv) - in jumatate de borcan de miere lichida se pun patru linguri de pulbere de vasc fin macinata si cernuta, 10-20 de picaturi de ulei volatil de cimbru, 30 de picaturi de ulei volatil de menta si se amesteca foarte bine. Se ia cate o lingurita de patru ori pe zi, timp de minimum o luna.
Sterilitate sau impotenta asociata cu hipertensiune - se ia vasc plamadit in rachiu sau alcool: o lingura in 100 ml de ceai de paducel - fructe, de doua ori pe zi, inainte de masa. Tratamentul se face minimum trei luni.
Tulburari de menopauza - se combina in proportii egale pulbere de vasc, talpa-gastei, cretisoara si sunatoare: se ia de trei ori pe zi cate o lingurita rasa din aceasta combinatie de pulberi, cu putina apa.
Adjuvant in hemoragie si accident vasculat, mai ales la varstnici - se face o cura de doua saptamani cu un varf de cutit de pulbere de vasc, de trei ori pe zi. In paralel, este bine sa se faca si un tratament cu tinctura de ginkgo biloba, sa se bea ceai de rozmarin in loc de apa, sa se consume cantitati mari de linte, hrisca, soia (boabe sau germeni), polen de albine (daca este suportat de ficat).
Imunitate scazuta - se face saptamanal o clisma cu jumatate de litru de apa, in care au fost macerate (8-10 ore) doua lingurite rase de vasc, doua lingurite de seminte de in, doua lingurite de musetel. Apa va fi tinuta in colon timp de 15 minute, inainte de a fi evacuata.
Leucoree - in apa in care se fac spalaturi cu irigatorul se pun doua linguri de vasc, se lasa la macerat de seara pana dimineata, apoi se filtreaza. Nu se pune deloc sapun si nici o alta substanta (bicarbonat, ceaiuri). Pentru o mai mare eficienta, se poate face inainte o spalatura scurta, clasica, o ora mai tarziu facandu-se si spalatura cu vasc. Extractul de vasc se tine cat mai mult in vagin (minimum 10-15 minute). Se poate folosi si apa de vasc proaspat: se taie marunt o mana de frunze proaspete si se lasa la macerat intr-un vas acoperit 8 ore, intr-un loc caldut (25-35C), dupa care se filtreaza.
Vascul si cancerul
Problema aceasta a fost dezbatuta pe larg in revista "Formula AS". Asa cum am vazut, tratamentul cancerului cu vasc nu se face pe cale orala, ci prin injectarea unui extract, cu dublu efect: pe de o parte "mareste" de cateva ori activitatea imunitara, ceea ce duce la fagocitarea (mancarea) rapida a tumorii, urmata de resorbtia ei (evident, nu toate tumorile reactioneaza la fel de prompt la acest tratament, rezultatele depinzand mult si de starea generala a pacientului, dar si de calitatea extractului injectabil); pe de alta parte, vascul are o actiune toxica pentru celulele canceroase, fiind un fel de otrava rapida care contribuie la distrugerea lor. In Romania, tratamentul anticancer cu vasc (Isorel) se face la cabinetul d-lui dr. Eduard Togoreanu din Campina, tel. 092/70.73.06.
ILIE TUDOR

MEDICINA NATURISTA Numarul 403
Un ajutor in lupta cu cancerul
Clismele cu cafea
- Interviu cu dr. CARMEN SIMONA GHIMAN din Brasov -
Parte componenta a Terapiei Gerson, renumita in lume pentru rezultatele pozitive obtinute in lupta cu cancerul, clisma cu cafea este o procedura eficienta si simpla, cu conditia sa fie aplicata corect, sub observatie medicala. Aflata la o specializare in Germania, dr. Carmen Simona Ghiman a avut ocazia sa aplice nemijlocit terapia Gerson, pe care o va explica in interviul solicitat.
- Ati avut prilejul sa cunoasteti direct Terapia Gerson, pe care ati si practicat-o in Germania, la un spital specializat din Bad-Wšrishofen. Intre procedurile ei se afla si clismele cu cafea. Care este importanta lor in tratamentul cancerului? Pot fi practicate ca o terapie de sine statatoare?
- Eficienta clismei cu cafea este cu adevarat iesita din comun in tratamentul cancerului. I-am vazut rezultatele in Germania, la pacienti cu tumori foarte mari sau cu metastaze. In decurs de una-doua saptamani se putea constata o relansare a activitatii imunitare si o imbunatatire extraordinara a starii pacientului, iar remisia tumorilor era mult accelerata. Pe langa efectele stimulente de drenare a ficatului, aceasta clisma actioneaza foarte puternic si la nivelul colonului. Peretii intestinului gros sunt eliberati de toxine de catre particulele de cafea care joaca rolul unui mic burete. Aceasta decongestionare atrage dupa sine o relansare a productiei de celule ale sistemului imunitar, a productiei anumitor vitamine si enzime esentiale pentru organism. Clisma cu cafea nu poate insa constitui singura un tratament contra cancerului. In Terapia Gerson, rolul decisiv il are regimul alimentar (fara nici un fel de carne, cu multe legume si fructe atent selectionate, in functie de continutul de minerale). De asemenea, se administreaza anumite medicamente obtinute din plante, foarte bogate in minerale (seleniu, magneziu, zinc) si in vitamine, care se aleg in functie de anumite particularitati ale pacientului. Ele au inceput sa patrunda si-n tara noastra sub forma de "suplimente alimentare naturale".
- In ce tipuri de cancer se recomanda aceasta clisma?
- Fiind o terapie ampla, de purificare, se recomanda in orice tip de cancer. Numai ca, evident, rezultatele favorabile nu se vor simti la fel de repede in cazul cancerului de colon, care este direct vizat sau in cel ovarian, unde efectele sunt indirecte, reactia fiind ceva mai lenta. Un caz aparte il constituie cancerul la ficat, unde are o actiune directa si foarte rapida, la fel ca si in cel la intestinul subtire. Repet, insa, ca aceasta procedura, fara sa fie un panaceu, este aplicabila in cancerul cu orice fel de localizare, pentru ca efectele sale se adreseaza intregului organism. Acestea sunt: - stimularea imunitara; - stimularea secretiei pancreasului si stimularea secretiei de bila - care contin enzime cu un rol foarte important in procesul de dezintoxicare; - scindarea si eliminarea toxinelor din organism; - stimularea producerii de vitamine in corp.
- Cancerul intestinal operat se preteaza la o asemenea terapie?
- In cancerul de intestin operat, tratamentul depinde de pacient, mai exact de cat de rapid se vindeca operatia. In general, se admite interventia si dupa operatie, dar numai cu avizul medicului, care trebuie sa se asigure ca vindecarea dupa interventia chirurgicala s-a produs 100%.
- Cat de rapid si cu ce intensitate se manifesta efectele miraculoase ale acestor clisme in eliminarea simptomelor bolii canceroase?
- Prima oara cand vezi efectele unei asemenea aplicatii in cancer iti vine greu sa crezi ca poate exista asa ceva. Desi cunosteam teoretic acest lucru, am fost mirata sa constat ca, la doar 15-25 de minute dupa clisma, durerile erau eliminate (temporar), iar starea pacientilor se ameliora simtitor. In cancer, marea problema sunt descurajantele dureri, starea de greata permanenta, care impiedica pacientul sa se hraneasca corespunzator sau chiar sa gaseasca remedii pentru cefaleele (durerile de cap) puternice, starea de apatie si de depresie. In multe cazuri, dupa o asemenea clisma, pacientul se invioreaza ca prin farmec, durerile sunt "luate cu mana", temporar ii revine apetitul. Acesta este un moment foarte important, pentru ca atunci pacientul poate sa se autosugestioneze pozitiv, isi poate reorienta gandirea si mobiliza resursele sufletesti. In tratamentul cancerului, gandirea pozitiva, rugaciunea, purificarea fiintei prin post sunt foarte importante, esentiale, as putea spune. Or, in conditiile in care mintea si simturile sunt acaparate de suferinta, reorientarea pozitiva a fiintei este foarte dificila. Aceasta procedura ofera o "oaza de liniste" pentru pacient, in care el poate lupta si sufleteste pentru a se insanatosi.
- Pe ce durata de timp se fac clismele si cu ce frecventa?
- La aceasta intrebare nu pot sa va raspund decat cu o alta intrebare: in ce fel de caz? In clinica germana unde am lucrat, am invatat ca fiecare pacient este un unicat. Desi toti aveau cancer, nici unul nu era tratat la fel ca celalalt. Aici, medicul are un rol esential, de neinlocuit. De exemplu, la pacientii cu un cancer foarte avansat, se faceau clisme din patru in patru ore si erau atent supravegheati zi si noapte, pentru ca reactiile de purificare erau foarte severe, "sugand" pe moment resursele vitale ale pacientului. La pacientii cu cancer mai putin avansat, se faceau una-doua clisme pe zi. Pacientilor foarte slabiti, chiar daca aveau o forma de cancer foarte grava, nu li se facea mai mult de o clisma pe zi, ori chiar la doua zile. Aceasta procedura este atat de puternica, incat am vazut si cazuri de lesin, la putin timp dupa aplicare. Numai ca aceasta se petrecea intr-o clinica cu supraveghere permanenta, cu oameni gata sa intervina in orice moment si care prevazusera aceasta posibilitate. Frecventa clismelor era aleasa si in functie de reactia la regimul alimentar. Regimul, fiind destul de dur, pe baza de cruditati, pe moment poate slabi si el considerabil de mult pacientul. In ceea ce priveste durata tratamentului in ansamblu, este foarte importanta evolutia bolii. Chiar dupa ce tumorile incep sa se retraga, tratamentul cu clisme continua pana la remisia completa si chiar si dupa aceea, pentru intretinere si purificare periodica, ajungandu-se sa se faca o clisma la doua saptamani sau la o luna. Toti cei care fac clisma trebuie sa fie insa tinuti sub observatie de catre un medic, pentru ca pot aparea efecte de dezintoxicare imprevizibile. Medicii de la clinica nu admiteau sa se faca terapie intensiva decat in spital, iar apoi, acasa - terapie moderata, numai cu instiintarea si sub observatia unui medic competent. Subliniez: in general, in cancerul avansat, nu se face aceasta procedura acasa, iar in cele incipiente, ea se face doar sub observatie medicala.
- Ce contraindicatii are acest procedeu?
- In primul rand, este interzisa in perioada imediat urmatoare, dupa operatiile pe colon. Alte contraindicatii ar fi in cancerul de rect si de colon cu tumori exteriorizate, adica crescute in interiorul tubului digestiv, ca niste polipi. De asemenea, este contraindicata la persoanele extrem de slabite. In cazul bolilor de ficat foarte grave (cum ar fi ciroza), trebuie facuta o investigatie de catre un medic inainte de a porni acest tratament, iar pe parcurs, pacientul trebuie supravegheat permanent.
- Ce inseamna daca apar sangerari dupa clisma?
- Uneori, in scaun pot fi eliminate cheaguri de sange. Culoarea sangelui si intensitatea sangerarii sunt factorii esentiali dupa care medicul deduce cauza si gravitatea acestui simptom. Persoanele constipate pot elimina uneori cheaguri inchise la culoare, fara ca acesta sa fie un simptom ingrijorator. Daca sangele este deschis la culoare si abundent, atunci este vorba de o hemoragie a tubului digestiv, iar lucrurile pot fi destul de grave (deoarece riscul de infectie cu complicatii severe este foarte mare la un bolnav de cancer cu un sistem imunitar slabit). Pentru a lua in discutie insa toate cazurile in care apar sangerari, ar trebui tinut un mic curs de medicina, ce nu-si are locul intr-un articol. De aceea, va recomand inca o data supravegherea medicului, singurul care poate da un diagnostic competent intr-un asemenea caz.
- Aceasta clisma poate fi folosita si in alte boli, cu aceleasi rezultate spectaculoase?
- Bineinteles ca da. Fiind o cura de purificare foarte intensa, apar efecte puternice si de durata intr-o gama larga de afectiuni, mai ales in cele de uzura. Cateva exemple: reumatism, boli de piele (psoriazis), alergii, convalescenta, infectii repetate, boli ale tubului digestiv din cele mai diverse, obezitate, malabsorbtie. Lista ar putea continua, fiecare boala in parte fiind influentata printr-un alt lant de efecte, care porneste din acelasi punct: purificarea. Purificarea este, de altfel, cel mai important proces in medicina naturala.
- Clisma cu cafea mai are si alte taine?
- Cand am luat primul contact cu aceasta aparent banala clisma, l-am rugat pe medicul ce ma initia in tainele Terapiei Gerson si care lucrase la Clinica "Gerson" din Statele Unite, sa-mi scrie totul pe o hartie. Mi-a spus ca in nici un caz nu o va face, pentru ca trebuie sa vad fiecare etapa si fiecare caz tratat de cei care aveau deja experienta in acest domeniu. Pe parcurs, mi-am dat seama cata dreptate avea. Sunt lucruri pe care le pot spune doar unei persoane cu studii medicale si, mai ales, careia sa-i pot arata efectiv anumite proceduri. De exemplu, dupa clisma trebuie facut un anumit masaj abdominal, care trebuie invatat cum se face; apoi, pe parcursul unui tratament, trebuie administrate anumite minerale si vitamine; dupa aceea se are in vedere reactia pacientului sub aspectul vitalitatii si al relansarii sistemului imunitar. Aceste detalii foarte importante nu pot fi spuse decat direct si intr-un limbaj adecvat, de specialitate, altfel existand riscul sa apara inexactitati ori erori pe care nu avem dreptul sa le facem. Un lucru foarte important este corelarea clismelor cu alimentatia. Trebuie stiut ca efectele curelor cu cruditati, ale regimurilor cu cereale integrale ori chiar ale postului negru de mai multe zile sunt mult amplificate de aceasta procedura. In urma celor vazute in practica, parerea mea e ca una dintre cele mai eficiente combinatii este aceea dintre regimul nr. 7 al lui George Oshawa (cu cereale integrale - grau, orez, mei, hrisca) si clismele cu cafea. Desi nu este valabila pentru toti pacientii, unii fiind mai receptivi la alte regimuri, aceasta combinatie da in practica rezultate spectaculoase. Daca nu se tine un regim special, este important, in tot cazul, ca in timpul tratamentului sa se renunte la carne, zahar, orice fel de aliment rafinat, chimizat, conservat ori prajit. De asemenea, in timpul tratamentului, nu se bea cafea.
Alte date tehnice privitoare la clisma cu cafea
- Tipul de cafea cu care se face aceasta clisma
Nu exista vreun sortiment anume de cafea cu care sa se faca clisma. Poate fi folosita orice specie de cafea din cele doua cunoscute (Coffea arabica sau Coffea robusta), de orice provenienta, bine pastrata, proaspata si macinata fin. Nu este indicata folosirea cafelei solubile, careia ii lipsesc anumite proprietati pe care cafeaua boabe naturala le are.
- Modul de preparare a cafelei pentru clisma
In ceea ce priveste modul de preparare, iata pe scurt indicatiile (pentru obtinerea a 250 ml cafea): in 300 ml apa clocotita se pun trei linguri de cafea fin macinata. - Se fierbe la foc mare timp de 5 minute. - Se fierbe apoi zece minute la foc mic. - Se lasa sa stea 15 minute la o temperatura cat mai ridicata, dupa care se lasa la racit. - In final, trebuie sa se obtina 250 ml cafea (50 ml se pierd prin evaporare). - Aceasta cafea concentrata nu se filtreaza (amintim insa ca ea trebuie sa fie foarte fin macinata), se amesteca cu 750 ml apa si se administreaza cu irigatorul. La inceput, se administreaza cantitati mai mici din acest preparat - 400-600 ml, crescandu-se gradat cantitatea de lichid introdusa, pana la 1000 ml.
Important: nu se foloseste apa distilata pentru prepararea cafelei. Se poate folosi apa de izvor, apa plata ori chiar apa de la robinet, dar nu apa distilata.
- Modul efectiv de administrare
La Clinica "Gerson", clismele se fac cu aparate speciale, prin care sunt controlati mai multi parametri, dar se poate face si cu un irigator obisnuit. Important este ca acea canula (adica partea care se introduce in rect) sa nu fie dintr-un material dur, pentru a nu produce rani ce pot deveni un inconvenient foarte serios in tratament: intr-o luna se fac zeci de asemenea interventii, ce altfel pot deveni traumatice. De aceea canula se lubrefiaza bine inainte de folosire cu un unguent antiseptic si antiinflamator (in Germania se foloseste unguentul homeopatic Traumel; ca substituit poate fi folosit unguentul de tataneasa sau de galbenele). Tubul irigatorului trebuie sa fie din cauciuc foarte moale. Cafeaua se introduce gradat, lent, evitand producerea unei presiuni in colon, mai ales daca exista tumori pe colon ori pe rect. Toata operatiunea de introducere a lichidului in colon nu trebuie sa dureze mai mult de 5-7 minute. Apoi lichidul este tinut in colon vreme de 10-15 minute, timp in care pacientul (in pozitia culcat) se intoarce succesiv pe o parte si pe cealalta, si apoi se ridica in sezut pentru unu-doua minute. Dupa zece minute, lichidul este eliminat prin scaun. La persoanele cu intestin foarte usor iritabil, se face la ceva timp dupa clisma cu cafea si o clisma usoara cu infuzie de musetel, care este un antiiritativ si un antiinflamator redutabil. In cazurile in care se urmareste si un usor efect cicatrizant, se foloseste ceaiul de galbenele, dar de obicei cel mai eficient este ceaiul de musetel, care se poate folosi in locul apei pentru diluare. ILIE TUDOR Dr. CARMEN SIMONA GHIMAN poate fi contactata la telefoanele:
068/33.21.72 si 092/34.29.02

FARMACIA FAMILIEI 406
IENUPARUL
Este un arbust conifer care creste in palcuri, in raristi si margini de paduri, in zona de deal si de munte. Are frunze aciculare, cu o dunga alba pe fata si verde inchis pe dos, cu flori mici, galbene si verzi. Fructul, rotund si carnos, care contine un ulei aromat volatil, precum si frunzele se folosesc in scopuri terapeutice. Principiile active ale ienuparului actioneaza diuretic, sudorific, expectorant, antitusiv, antispastic, antireumatic. Activeaza puternic metabolismul. Administrarea indelungata provoaca iritatii renale. Cura cu ienupar nu se prescrie in nefrita acuta si cronica, in nefroza, deoarece provoaca hematurie si chiar hemoragii intestinale. Atentie: nici un preparat de ienupar nu se administreaza mai mult de sase saptamani.
Tuse si bronsite cronice
- Peste doua lingurite de planta se toarna o cana de apa clocotita. Se lasa sa se infuzeze 15 minute. Se strecoara. Se beau patru linguri pe zi.
- Inhalatie cu doua lingurite de boabe oparite cu o cana de apa. Se inspira aburul emanat.
- Inhalatie cu cateva picaturi de ulei de ienupar (se gaseste in farmacii) puse intr-un vas cu apa fierbinte. Se inspira profund.
Diabet
Se prepara o infuzie dintr-o lingurita de boabe uscate, oparite cu o cana de apa clocotita. Se lasa acoperita 15-20 de minute. Se strecoara. Se bea de-a lungul unei zile in mai multe reprize.
Reumatism
- Infuzie din doua lingurite de boabe uscate peste care se toarna o cana de apa in clocot. Se acopera si se lasa sa se infuzeze 15-20 de minute. Se strecoara. Se iau patru linguri pe zi, la intervale egale de timp.
- Decoct din 100 g boabe de ienupar, fierte intr-un litru de apa, vreme de cinci minute. Se adauga cu totul in apa din baie.
- Masaje pe locurile dureroase, cu tinctura de ienupar (10 g de boabe se macereaza in 100 ml de alcool concentrat, vreme de zece zile).
Stimularea circulatiei periferice
Se fac bai cu apa la o temperatura de 37?C, in care se adauga zece litri de solutie de ienupar (se obtine prin fierberea a trei kilograme ramurele si 200 de boabe in zece litri de apa).
Hepatita epidemica
Infuzie din doua lingurite de mladite tinere (se recolteaza acum, primavara) maruntite, oparite cu o cana de apa. Se bea intr-o zi, cate o lingura, din ora in ora.
Retineri de lichid in tesuturi
Infuzie dintr-o lingurita de boabe oparite cu o cana de apa. Se lasa sa stea acoperita zece minute, se strecoara si se bea in mai multe reprize pe zi (la ore fixe).
Cura de primavara
Ienuparul este un depurativ foarte puternic. Favorizeaza eliminarea toxinelor din organism prin diureza si transpiratie. Se recomanda administrarea unui decoct diluat (se fierbe cinci minute) cu 10-20 boabe la un litru de apa. Cantitatea se bea in cursul unei zile. Se recomanda in cure de primavara.
Cura cu 213 boabe
Pentru a face o cura completa aveti nevoie de 213 boabe de ienupar. (Cura este contraindicata in afectiunile renale inflamatorii). Modul de administrare: in prima zi se mesteca 4 boabe de ienupar, a doua zi - 5 boabe si asa mai departe, pana la 13 zile, apoi se scade cate un bob pe zi, pana se ajunge iarasi la 4 boabe. Inainte de a fi inghitite, boabele se maruntesc foarte bine cu dintii. Cura este indicata in urmatoarele afectiuni: obezitate, mastoza chistica, guta, litiaza urinara, reumatism, dereglari hormonale, afectiuni hepatice si biliare, afectiuni gastro-intestinale, afectiuni circulatorii, astm bronsic, viroza respiratorie.
Prof. OCTAVIAN BARBU
FORMA MAXIMA 407

Marea primenire de primavara
- Spalati-va corpul de cenusile iernii
cu PAPADIE, MACRISUL IEPURELUI si BANUTEI -
La fiecare inceput de aprilie marginile potecilor care trec prin paduri, prin poieni ori prin luncile raurilor sunt presarate cu tot felul de plante, mai mult sau mai putin cunoscute, multe din ele cu efecte tamaduitoare miraculoase. O parte - cum ar fi papadia sau urzica - sunt cunostinte pe cat de vechi, pe atat de dragi si mult asteptate; altele - cum ar fi macrisul iepurelui, untisorul sau paralutele - sunt mai putin cunoscute ca ierburi de leac, dar ne vom bucura sa le descoperim impreuna.
Toate plantele sunt “inarmate” in acest moment cu maximum de energie, pentru a lua din nou startul catre viata. In radacinile si in tulpinile lor abia rasarite se afla condensata intreaga explozie de forme, de culori si parfumuri din timpul verii. Nu exista leacuri mai bune pentru a despovara organismul de toxine si pentru a-i reda tineretea ca plantele culese la inceputul primaverii. Sucurile, salatele si ceaiurile din radacini, tulpini si frunze proaspete mobilizeaza si “dau afara” toxinele, elimina surplusurile de grasime, reinnoiesc provizia de minerale a organismului, inlatura din fasa alergiile, bolile respiratorii si cate si mai cate alte boli de sezon. In camarile primaverii gasim cateva zeci de asemenea ierburi si radacini miraculoase. Deocamdata, am ales dintre ele pe-acelea care trebuie folosite acum, in pragul acesta de aprilie.
PAPADIA
Cu palaria ei inmuiata in soare, Papadia este simbolul purificator al lunii aprilie. Ne amintim de ea vrand-nevrand, nu numai pentru ca acopera pajistile cu banuti de lumina, ci fiindca forta tamaduitoare pe care i-a daruit-o natura ne ajuta sa prevenim si sa vindecam multe boli.
Cura cu tije de papadie
Este simpla si de mare efect: se mananca pe stomacul gol, cu un sfert de ora inainte de masa de pranz, 5-10 tulpini de papadie neinflorita, timp de 10-14 zile. Atentie: cura nu trebuie prelungita dupa ce papadia a inflorit.
Siropul de papadie proaspata
Se culege papadia cu tot cu radacina si frunze, cu atentie sa nu ranim radacina, deoarece prin rana se va scurge tot latexul in care sunt concentrate principiile terapeutice. Dupa cules, spalam bine intreaga planta cu apa rece, apoi o lasam putin la scurs si zvantat. Pe o planseta tocam foarte marunt cu un cutit planta intreaga, dupa care o punem imediat, inainte sa se oxideze, cu tot cu suc intr-un borcan pe doua treimi umplut cu miere lichida. Amestecam bine continutul si-l lasam la temperatura camerei sa se macereze. Se formeaza un sirop din care luam inainte de fiecare masa 1-3 lingurite, timp de minimum 12 zile.
Salata din frunze de papadie
Un pumn de frunze de papadie proaspat culeasa se spala si se taie marunt. Se amesteca cu zarzavat tocat marunt - marar si patrunjel -, se adauga putin ulei (presat la rece) si o jumatate de lingurita de otet de mere. Se lasa cinci minute sa se marineze, apoi se consuma fara nimic altceva (eventual doar cu o felie de paine neagra). Aceasta salata se administreaza de doua-trei ori pe zi, la inceputul meselor.
Indicatii terapeutice:
Diabetul - studiile facute in Statele Unite pe un grup de voluntari au pus in evidenta faptul ca o cura de cateva saptamani, cu tije si frunze de papadie, corelata cu o alimentatie adecvata, amelioreaza diabetul considerabil. Aproape jumatate din voluntarii insulino-dependenti si-au redus progresiv doza de insulina, unii, la indicatia medicului, renuntand complet la ea. Se folosesc doar tijele si eventual salata, siropul de papadie cu miere fiind, evident, contraindicat in aceasta afectiune.
Insuficienta renala cronica - siropul si cura cu tije are un efect cat se poate de benefic in aceasta maladie cronica. In afara perioadei de primavara, se recomanda zilnic sa se bea un litru de ceai din radacina si frunze de papadie, matase de porumb si teci de fasole - in parti egale.
Eczemele - cea mai incapatanata eczema da inapoi la o cura de doua saptamani cu papadie, corelata cu un regim crudivor (70% din hrana numai din cruditati). Efectul curei cu papadie este amplificat daca se consuma zilnic un litru de ceai de trei-frati-patati.
Acneea - siropul de papadie in cure indelungate favorizeaza detoxifierea si realizeaza un anumit reglaj hormonal, necesar pentru vindecarea acestei afectiuni. In perioada curei cu papadie, se recomanda si consumul de ceapa verde, salata verde, frunze de telina, radacini si frunze de ridiche - toate in stare cruda.
Anemia - salata de papadie prezentata mai sus a fost special conceputa de catre o calugarita elvetiana pentru a trata anemia. Alaturi de aceasta salata ea mai recomanda 200 ml suc de sfecla rosie pe zi si 50 ml suc de urzica.
Constipatia, hemoroizii, obezitatea - toate aceste probleme sunt ameliorate de papadia proaspata, al carei suc regleaza de minune tranzitul intestinal si activitatea ficatului, favorizeaza scaderea in greutate, curata si intareste peretii vaselor de sange.
Dischinezia biliara, hepatita - multi vindecatori populari considera ca o cura cu tije de papadie ar trebui urmata de toti cei care se confrunta cu una din aceste afectiuni. Aceasta planta este prin excelenta un drenor hepatic si un stimulent al activitatii ficatului, fiind recomandata si in tratamentul cirozei hepatice, si al litiazei biliare in forme usoare.
Varicele - tratamentul intern cu tije proaspete sau cu sirop de papadie este favorabil stoparii varicelor. Papadia proaspata folosita extern vindeca eczemele varicoase rezistente de ani de zile la alte forme de tratament. Iata reteta: se ia un manunchi de frunze proaspete bine spalate, se strivesc cu un sucitor, se ung cu putina untura de porc curata si se aplica direct pe rana. Se schimba de doua-trei ori pe zi, se fixeaza prin acoperire cu un bandaj usor (se si poate umbla bandajat in acest fel). Dupa cateva saptamani leziunile se vindeca si culoarea rosie-albastruie dispare.
MACRISUL IEPURELUI (Oxalis acetosella)
Macrisul este o planta care creste din abundenta in padurile umbroase, mai ales de brad, molid si fag. Este deseori confundat cu trifoiul, numai ca are frunzele mai mici si un gust acrisor foarte placut. Frunzele sale sunt moi, fine si usor de digerat. Este utilizat ca reconfortant si stimulent al digestiei. Are efecte vitaminizante (contine vitamina C) si remineralizante.
Sucul de macris
Se ia un pumn de frunze proaspat culese si se spala; se pun frunzele intr-un mojar sau o piua (care sa nu fie de metal) si se adauga un sfert de pahar (50 ml) de apa; se piseaza bine, dupa care se filtreaza. Lichidul care se obtine se bea pe stomacul gol sau se foloseste pentru aplicatii externe.
In alimentatie
Frunzele se pot consuma ca atare, proaspat culese din padure, sau se folosesc sub forma de salata, cu putin ulei si zarzavat tocat marunt, ca adaos in salatele de legume, in aperitive si sandwichuri, ca zarzavat si inacritor in ciorbe si iarna, conservat in miere, ca vitaminizant si tonic aperitiv.
Indicatii terapeutice:
Avitaminoza, scorbutul - se beau zilnic 50-100 ml de suc pe stomacul gol, inainte de masa.
Astenia de primavara, inapetenta - sucul de macris baut zilnic si consumul de salata au un efect inviorator deosebit. Cresterea apetitului are loc pe fondul unei dezintoxicari a organismului si a unei imbunatatiri a digestiei.
Intoxicatiile cu arsenic sau mercur - se beau 100-150 ml de suc dintr-o data, fara a consuma nimic altceva. Apoi, se iau din sfert in sfert de ora 1-2 linguri de suc. Tratamentul se repeta mai multe zile la rand.
Cancerul si scleroza in placi - sucul de macris iepuresc are un efect foarte important in aceste afectiuni, deoarece dinamizeaza digestia, favorizeaza eliminarea substantelor reziduale, mareste apetitul si elimina temporar starile de voma. Se bea cu putin timp inainte de masa 50 ml (un sfert de pahar) de suc proaspat. Se combina foarte bine cu regimul Oshawa (cu cereale integrale).
Digestia dificila - salata de macris consumata inainte de masa are darul de a accelera digestia, de a stimula secretia de saliva si de sucuri gastrice. Se face o cura cu salata vreme de o saptamana.
Bolile hepatice cronice - o combinatie de suc de macris si suc de papadie (preparat din parti aeriene si radacini proaspete prin aceeasi metoda) este un drenor hepatic de exceptie. Se bea in fiecare dimineata o combinatie de 50 ml de suc de macris si 50 ml suc de papadie.
Febra - febra se “inmoaie” daca bem cateva inghitituri de suc sau mestecam cateva frunzulite de macris. Cand febra este foarte ridicata, se recomanda administrarea cojii de salcie fin macinata cu rasnita de cafea - o lingurita. Pulberea se tine sub limba zece minute, dupa care se inghite cu 50 ml suc de macris.
Setea - setea se potoleste temporar daca mestecam cateva frunze de macris proaspat culese.
Inflamatia gurii si gingiilor - se clateste gura cu suc de patru-cinci ori pe zi, prima oara dimineata, inaintea spalarii pe dinti. Dupa clatire, sucul (care este bine sa fie ceva mai concentrat) se tine cateva minute in gura.
Cancerul de piele - se pune sucul (facut cu infuzie de tataneasa in loc de apa) pe plagi, de patru-cinci ori.
Doza - ratia optima de frunze proaspete care poate fi consumata pe zi este de 50-80 de grame pentru un adult, jumatate pentru copiii de la 12 ani in sus si un sfert pentru copiii de 4-12 ani.
Precautii - in doze mai mari de 100 g pe zi produce lipsa de calciu, ameteala, leziuni renale. Se intervine cu spalaturi gastrice, purgative, dupa care se administreaza calciu.
Contraindicatii - in cazurile de litiaza renala (mai ales in cea cu oxalati), boli de plamani grave, astm, sensibilitate gastrica, guta, artrita.
BANUTEII (Bellis perennis)
Margarete pitice, cu mijlocul galben si petalele albe, tivite cu un paspol rosiatic, banuteii sau nasturasii brodeaza toate pajistile de la campie si pana in zona montana, fiind un detoxifiant important in cura de primavara. Ceaiul de banutei (mai sunt numiti si paralute) stimuleaza activitatea rinichilor, creste cantitatea de urina, stimuleaza transpiratia si favorizeaza eliminarea toxinelor prin tubul digestiv (are efect tonic amar). Se culeg doar florile (fara tulpini si frunze) care se folosesc de regula in stare proaspata.
Ceaiul
O mana de flori proaspete se ia si se toaca marunt, apoi se pune la inmuiat in jumatate de litru de apa timp de 4-5 ore, dupa care se filtreaza. Zeama care rezulta se pune deoparte, iar florile se oparesc cu inca jumatate de litru de apa clocotita, dupa care se acopera si se lasa sa se raceasca. La sfarsit, se combina cele doua extracte, obtinandu-se aproape un litru de ceai care se bea in trei reprize, pe stomacul gol.
Alimentatie
Florile proaspete se folosesc in salata (cu ulei si ceapa verde), ca ingredient in supele de primavara alaturi de urzica si spanac, ca adaos in salatele de fructe.
In supe si ciorbe, florile se pun doar dupa ce s-a stins focul.
Florile tocate si amestecate cu miere se folosesc intern mai ales pentru tratarea infectiilor din zona gatului si a arborelui bronsic.
Florile uscate
Pentru a fi folosite in combinatii cu alte plante medicinale, florile se usuca. Uscarea se face la umbra, in strat subtire, in locuri bine ventilate. Pulberea se obtine prin macinare cu rasnita de cafea, urmata de o cernere (cu ajutorul unei site pentru faina alba). Termenul de garantie pentru florile uscate este de doi ani, iar pentru pulbere de maximum trei saptamani.
Indicatii terapeutice:
Intoxicatiile (alimentare, tabagice s.a.m.d) - se bea un litru de ceai pe zi, timp de 12 zile la rand, pe stomacul gol, dimineata si seara. Efectul depurativ al ceaiului creste considerabil daca punem in el si doua-trei papadii (radacini si parte aeriana).
Insuficienta renala cronica - se bea 12 zile la rand ceaiul recomandat mai sus, in care s-a pus si papadie proaspata (trei-patru plante cu tot cu radacina si rozeta bazala de frunze).
Petele pe piele - se face o cura de 21 de zile cu ceai de banutei. In acelasi timp se tine un regim predominant crudivor (50-70% cruditati), consumandu-se in special frunze de telina, tulpini de rabarbura, usturoi si ceapa verde, asmatui, frunze de ridiche si de morcov.
Reumatismul - puseele suparatoare de reumatism care apar primavara pot fi evitate daca facem o cura de doua saptamani cu ceai de banutei, urzica vie si asmatui (se pune cate o mana din fiecare si se prepara dupa metoda data mai sus). Aceasta cura nu numai ca previne puseele de reumatism, dar face sa se dezumfle articulatiile deja inflamate, intinereste organismul si ii reda din elasticitate.
Cancerul la san - una din cele mai eficiente retete contra cancerului la san este compusa din: patru parti flori de banutei, patru parti frunza de captalan, patru parti tataneasa, doua parti iarba de rachitan, o parte marul lupului, doua parti vasc de mar sau de brad. Plantele se folosesc sub forma de pulbere, doua lingurite de patru ori pe zi, in cure de 12-18 luni.
Migrenele - cura de doua saptamani cu ceai de banutei inlatura insuportabilele dureri de cap precum si simptomele care le insotesc. Cele mai bune rezultate se obtin la persoanele foarte emotive, in tratarea migrenelor care apar pe fondul unor emotii foarte puternice. Daca migrena este asociata cu probleme biliare, se va pune in fiecare ceasca de ceai de banutei cate 50 de picaturi de tinctura de sunatoare.
Litiaza renala cu urati - la ceaiul de banutei se adauga o lingurita de muguri sau o mana de frunzulite proaspete de mesteacan. Se tine o cura de 21 de zile in care se beau 1,5-2 litri pe zi de ceai, pe stomacul gol, in doua reprize (dimineata si seara).
Bronsita acuta si cronica, tusea - se iau, de patru ori pe zi, cate doua lingurite de flori zdrobite si amestecate cu miere lichida.

FORMA MAXIMA Numarul 408

Programul de primavara Cinci alimente miraculoase:
germenii de grau, drojdia de bere, polenul, iaurtul si patrunjelul
- Nu va despartiti niciodata de ele
si veti fi sanatosi pana la capatul zilelor -
Le numim "alimente miraculoase" pentru ca ele contribuie la asigurarea sanatatii, la conservarea tineretii, la mentinerea unor ani plini de forta si la pastrarea voiosiei in existenta noastra. Aceasta tripla virtute se datoreaza bogatiei lor in vitamine naturale, in eliastaze, in acizi aminati rari, in saruri minerale, in oligoelemente indispensabile. Aceste alimente-miracol sunt: 1) germenii de grau si graul germinat, 2) drojdia de bere, 3) patrunjelul, 4) iaurtul, 5) polenul.
1. Germenii de grau si graul germinat
Germenul de grau contine substantele cele mai pretioase si mai vitalizante ale grauntelui de grau: produsi fosfatati usor asimilabili, saruri minerale abundente, printre care saruri de fier, de magneziu (gasite in doze foarte ridicate - de 40 mg pentru 100 g de germeni), proteine complete continand toti acizii aminati indispensabili vietii, oligoelemente precum cupru, zinc, magneziu, numeroase vitamine printre care A, B1, B2, C, E, PP.
Compozitia germenului de grau constituie una dintre cele mai bune surse naturale de fier, magneziu, proteine rare, vitamine B si E. Pe langa vitaminele descrise, mai contine cantitati insemnate de vitamina C. Este un aliment echilibrant, pe care ar trebui sa-l consumam in fiecare zi, caci este un regenerator nemedicamentos de forte.
Efecte terapeutice
Poate fi indicat cu succes in stari depresive, surmenaje, favorizeaza regularizarea digestiei, functiilor intestinale. Actioneaza ca tonic nervos, stimuleaza nutritia. Unica lor contraindicatie este hipertensiunea arteriala.
Proprietatile tonice si vitaminizante sunt crescute in graul germinat, caci germinatia mareste puterea vitaminica a germenilor. Reumaticii, gutosii, artriticii grav atinsi, care nu tolereaza painea integrala, nu au nici un inconvenient consumand grau germinat.
Mod de preparare
Se pun graunte de grau intr-o farfurie si se acopera cu apa pentru a se umfla. Dupa ce s-au umflat - vara dupa 24 de ore si iarna dupa 36 de ore - se spala in mai multe ape. In zilele urmatoare, graul se umezeste usor, avand grija sa nu ramana apa deasupra grauntelor, pentru a nu mucegai sau putrezi, asa cum se intampla cand inoata in exces de lichid.
Mod de administrare
Adultii pot lua 3 linguri pe zi, cate una ca adjuvant la fiecare masa. Copiii si batranii - 3 lingurite pe zi, cate una la fiecare masa, dupa varsta (o lingurita pentru 3 ani), sugarii (de la 6 luni - 1 an) - o lingurita mica, in doua-trei reprize pe zi.
Graul germinat se consuma la inceputul mesei. Inainte de a le inghiti, semintele se mesteca indelung (de o suta de ori), pana la aparitia unui gust dulceag, produs de zaharificarea partiala a amidonului.
Pentru persoanele cu dantura deficitara (defectuoasa), se piseaza graul germinat si se mesteca indelung. Pentru bolnavi, sugari si copii mici, se face un piure in care se incorporeaza miere. Este prudent ca inainte de a fi pus la incoltit, graul din comert sa fie spalat foarte bine si in mai multe ape, caci adesea este tratat cu antiseptice si insecticide. Este de preferat sa fie procurat direct de la taranul producator.
2. Drojdia de bere
Drojdia de bere este un alt aliment miraculos, mult mai eficace decat germenii de grau, datorita combinatiei perfecte de substante nutritive rare, usor asimilabile.
Drojdia de bere contine: 50% proteine, usor digerabile, toti acizii aminati indispensabili vietii (histidina, lysina, tryptofan, leucina, fenylamina, cystina etc.), o cantitate exceptional de ridicata de gluten si peptide care au o actiune preponderenta in fenomenele vitale si, in particular, in reactiile de oxido-reducere, in procesele de dezintoxicare si de rezistenta la infectii, lecitine sau grasimi fosforate, 14 saruri minerale esentiale, oligoelemente, factori catalitici din care unii nici nu au fost inca identificati si, in sfarsit, 17 vitamine, printre care grupul complet si consistent de vitamine B. Mai contine cantitati importante de ergosterol.
Dupa M.G. Sountag, inginer chimist, o suta de grame de drojdie de bere furnizeaza:
- proteine - cat 250 g de carne si glicogen - cat 65 g de paine;
- de10 ori mai multa vitamina B1 (sneurina) decat painea integrala;
- de doua ori mai multa vitamina B2 (riboflovina) decat ficatul;
- de 10-20 de ori mai multa vitamina PP (niacina) decat carnea;
- de 10 ori mai multa vitamina B6 (pyridoxina) decat carnea;
- de 5-10 ori mai mult acid pantotenic decat cerealele;
- de 20 de ori mai mult acid folic decat taratele de grau.
Mod de administrare
Se ia la fiecare masa, amestecata cu legume sau in supa, in doza de una-doua linguri pentru adulti si batrani si o lingurita pentru copii. Drojdia de bere constituie un aliment compensator al carentelor si un excelent catalizator pentru substantele hidrocarbonate. E excelent pentru sportivi, carora le mareste rezistenta la oboseala, favorizand travaliul muscular si usurand eliminarea de toxine si deseuri metabolice.
Prin continutul sau ridicat in proteine si prin natura acizilor aminati ce-i contine, joaca un rol de protector pentru ficat.
Pe de alta parte, indicatiile terapeutice ale drojdiei de bere sunt si dietetice, bazandu-se indeosebi pe bogatia de vitamine B. Pentru aceasta se recomanda in avitaminozele complexe sau simple ale grupului B, in afectiuni neurologice si neuromusculare, in manifestarile nervoase ale alcoolismului.
Prin activitatea sa hepato-protectoare este indicata in starile precirotice, in steatoze hepatice (degenerescenta grasa a ficatului).
Este foarte eficace in starile de denutritie extrema, de slabiciune constitutionala, pentru bolnavii hraniti cu sonda.
In utilizarea obisnuita, este de preferat drojdia de bere cultivata pe cerealele maltate si nu drojdia de bere ordinara, obtinuta ca urmare a tratamentului de uscare prin soda caustica, carbonat de sodiu sau acid clorhidric, caci astfel pierde 70% din vitamine. Drojdia exercita o actiune inhibitoare asupra unor germeni patogeni ca: stafilococ, streptococ, colibacil. In consecinta, poate fi indicata in toate afectiunile intestinale acute sau cronice de origine infectioasa, precum si in prevenirea accidentelor survenite in urma administrarii de antibiotice, deoarece fiind insensibila la aceste medicamente, remediaza rapid dezechilibrul florei intestinale.
3. Patrunjelul
Acest modest condiment este extraordinar de bogat in elemente pretioase. Contine la suta de grame:
- vitamina C - 100-200 mg (lamaia contine 100 mg);
- provitamina A - 60 mg (morcovul contine 2-14 mg);
- calciu - 240 mg;
- fier - 19,2 mg.
Este un excelent antiseptic al sangelui si al intestinului si previne cancerul (dupa unii terapeuti). Prin calciul pe care-l contine, este un bun echilibrant si, in consecinta, foarte indicat in cazurile de rahitism sau tuberculoza. Factor antianemic, prin fierul pe care-l contine. Bun remediu in afectiunile oculare, prin aportul de provitamina A.
Intarzie imbatranirea. Un profesor foarte batran (dar care se tinea foarte bine), de la Facultatea de Medicina din Paris, spunea: "Tineretea mea se explica prin faptul ca am mancat hectare de patrunjel si tone de lamai". Asadar, asezonati cu mult patrunjel toate alimentele si, mai ales, consumati-l sub forma de suc.
4. Iaurtul
Iaurtul este un aliment care contine multi fermenti. Este usor asimilabil si constituie un adjuvant digestiv, ajutand la digestia celorlalte alimente ingerate o data cu el. Gratie acidului lactic, asigura existenta unei flore intestinale nenocive, binefacatoare. Putrefactiile intestinale (care sunt sursa toxinelor ce prejudiciaza aparatului digestiv si starii generale) sunt datorate bacililor mari, care nu se pot dezvolta in mediul acid.
Binefacerile iaurtului rezida in faptul ca aduce in organism saruri de calciu si vitamina B in cantitati ridicate.
Longevitatea si vigoarea populatiei de pastori se datoreaza in mare masura proprietatilor iaurtului, asa cum se intampla in Bulgaria si Caucaz, unde exista mari consumatori de iaurt, din timpuri imemorabile.
Se pot accentua calitatile iaurtului prin adaugarea de lapte praf ecremat, care mareste cantitatea de vitamina B, de calciu si proteine.
Totusi, nu trebuie sa se abuzeze de iaurt, deoarece un exces de acid lactic pe timp indelungat devine demineralizant. Un pahar de iaurt constituie o doza zilnica suficienta si nu trebuie prelungita cura mai mult de 15 zile pe luna.
5. Polenul
Este alimentul mineral prin excelenta. Asociat cu putina miere asigura cresterea larvelor de albine intr-un mod extraordinar, in sase zile greutatea lor crescand de 500 de ori. Experientele arata ca soarecii si sobolanii hraniti numai cu polen se dezvolta si se inmultesc foarte usor.
Analizele chimice dovedesc ca polenul contine proteine, zaharuri, grasimi, materii minerale, oligoelemente, toate vitaminele, diastaze, hormoni, factori de crestere, pigmenti etc. Este un aliment echilibrant si dinamogen. Reda vigoarea si dorinta de viata a persoanelor deprimate. In cateva zile inlatura oboseala si surmenajul. Gratie factorilor sai de crestere, favorizeaza dezvoltarea copiilor suferinzi si debili.
Examenele de laborator au demonstrat ca in anemii numarul globulelor rosii creste cu 500.000 pe mm3 de sange dupa absorbtia polenului timp de o luna. Este usor laxativ. Dezintoxica organismul. Experientele recente arata ca evita imbatranirea prematura.
Mod de administrare
Se consuma diluat in apa, lapte, ceai, cafea - toate caldute. Sa se evite fierberea care distruge unele vitamine. Ratia zilnica normala este de 1/2-1 lingurita. Daca produce efecte laxative foarte pronuntate, se reduce doza. In caz de oboseala, slabire, anemie, crestere dificila, se mareste doza. Daca se ia in mod regulat, viata se prelungeste foarte mult.
Dr. MARIA PETRESCU

FORMA MAXIMA 409
PSIHOLOGIE
Bolile mileniului trei
LIPSA DE CONCENTRARE
- Stresul in care traim exercita asupra noastra o presiune care ne face sa explodam. Nervii cedeaza, bucuria de viata dispare, puterea de concentrare se spulbera. Viata seamana tot mai mult cu o gara straina, prin care umblam bezmetici, asteptand sa vina ceva care nu mai vrea sa soseasca.
Lipsa de concentrare e o boala. Cand creierul nu mai poate sa raspunda la stimuli, e cazul sa luam de urgenta masuri -
Cititi intr-adevar randurile acestea sau sunteti iarasi cu gandul in alta parte? La ziua de maine, la buzunarele goale sau, dimpotriva, la concediul care se apropie? Vi se-ntampla des sa nu va puteti aduna gandurile? Daca da, inseamna ca suferiti de aceeasi boala ca milioane de alte persoane: nu reusiti sa va concentrati. Simptomele? Sunteti tot timpul cu gandul aiurea, distrati si lipsiti de rezistenta, incepeti o mie de treburi, dar nu terminati nici una, munca dvs. lasa tot mai mult de dorit. O boala, da, provocata de viata nesigura, agitata, de puhoiul de informatii care curg prin ziare, prin radio si prin televizor. Si toate rele! Toate violente si pline de amenintari! O problema grea pentru creier sa tina sub control aceasta viata "particulara", acest zbucium ce se deruleaza in cap.
Cauzele lipsei de concentrare sunt multe: de la zgomot, lipsa de motivatie, perturbarea produsa de alte persoane sau telefon, pana la conditiile improprii de munca, sarcinile plicticoase sau suprasolicitante, stirile alarmante, deprinderile gresite sau conflictele emotionale nerezolvate. De vina pot fi, de asemenea, alimentatia nesanatoasa si lipsa de oxigen (in cazul unei activitati intelectuale concentrate organismul consuma cu 15% mai mult oxigen decat de obicei).
Dar motivele trebuie sa le gaseasca fiecare in parte. Intrebarile pe care vi le prezentam in continuare va pot ajuta sa lamuriti propriile probleme. Dupa care veti fi gata sa incepeti "superantrenamentul" recomandat de noi: antrenamentul mental, exercitiile de gimnastica pentru creier, structurarea programului zilnic, educarea simturilor, alimentatia cerebrala si relaxarea - un "program complex", capabil sa impulsioneze activitatea substantei cenusii la turatie maxima. Atentie insa: pastrati-va calmul! Concentrarea nu se poate obtine fortat. Ea trebuie traita. Asa cum face batranul intelept dintr-o poveste orientala. La intrebarea cum de se poate concentra tot timpul, el raspunde: "Cand sed, sed. Cand stau in picioare, stau in picioare. Si cand merg, merg". "Pai asa facem si noi", spun ceilalti. "Ba nu", zice batranul. "Voi cand sedeti, deja stati in picioare. Cand stati in picioare, deja mergeti. Si cand mergeti, ati si ajuns la destinatie"...
Lista de intrebari
Cum stati cu puterea de concentrare?
- Sunteti deranjat frecvent de colegi, superiori, copii, clienti, galagie, telefon? DA NU
- Exista lucruri asupra carora va concentrati mai bine sau mai putin bine? DA NU
- Va simtiti bine la locul de munca, in mediul in care traiti? Lumina, temperatura, culorile, atmosfera sunt corespunzatoare? DA NU
- Va puteti dedica total unei activitati atunci cand va intereseaza sau va face placere? DA NU
- Suferiti, in momentul de fata, din pricina unor probleme personale, a unor conflicte nerezolvate, tensiuni emotionale sau boli? Aveti griji? DA NU
- Aveti de indeplinit niste sarcini. Va plictisesc sau va suprasolicita? DA NU
Bifand raspunsul corect ("DA" sau "NU") ati inceput, de fapt, programul de antrenament. Pentru fiecare domeniu veti gasi rubrici speciale de rezolvare urgenta a problemelor.
5 exercitii pentru stimularea activitatii mentale
Exercitiile pe care vi le prezentam in cele ce urmeaza au drept scop intarirea puterii de concentrare. Efectuandu-le, veti invata sa va controlati perceptiile senzoriale si sa le dirijati. Faceti-va timp pentru un scurt antrenament mental (doar zece minute!). Dar zilnic! Efectele nu se vor lasa asteptate.
1. Tehnica marului
Priviti fructele desenate mai jos. Uitati-va acum - in mod intentionat - la marul din mijloc si "desenati" un cadru mental in jurul lui. Apoi, mariti fructul, apropiindu-l, si imaginati-va ca este tridimensional, numai bun sa-l apucati cu mana. Pe urma gustati-l, in gand, fireste. Ce gust are? E dulce sau acru? Este copt si zemos sau prea tare? Ce senzatie aveti cand il mestecati, dar cand il inghititi? Procedati la fel si cu celelalte fructe. Lasati-le sa vi se topeasca, pe rand, in gura...
2. Porniti la drum
Imaginati-va ca sunteti mici de tot si ca faceti o incursiune in interiorul creierului dvs. Stiati ca aveti peste 100 de miliarde de celule cerebrale? Imaginati-va ca aceste celule si legaturile dintre ele se aprind, luminand in diferite culori vii. Ascultati zumzetul delicat al activitatii cerebrale febrile. Inchipuiti-va ca efectele de culoare si lumina se raspandesc si in zonele intunecate, pana ce in tot creierul dvs. "se face lumina". Este momentul optim pentru concentrare, iar dvs. va puteti dedica in deplina capacitate activitatii propuse.
3. Ascultati cu atentie
Inchideti ochii si miscati usor intre degete pagina de ziar pe care tocmai o cititi, astfel incat sa se produca zgomote perceptibile. Ascultati-le cu mare atentie. Imaginati-va acum un buton cu care mariti "sonorul" acestor zgomote. Fosnetul hartiei devine tot mai puternic, iar zgomotele secundare tot mai inabusite, mai lipsite de importanta. Respirati regulat in timp ce ascultati. Poate va amintiti de vreun ziar pe care-l citeati pe vremea cand erati elevi. Concentrati-va o clipa asupra acestui moment din trecut. Respirati o data adanc si reveniti la prezent.
4. Cantati cu vocale
Ati auzit, desigur, cantece bisericesti, in care, uneori, nu se aude decat un singur sunet prelungit. Un asemenea ton intareste puterea de concentrare si in viata de toate zilele. Incercati - tare sau incet - cateva sunete lungi (O, A, E) si alegeti-l pe cel care va convine si care poate deveni de acum inainte tonul dvs. (personal) de concentrare. De cate ori vreti sa incepeti o activitate intensa, intonati-l - in gand sau in realitate - inainte de a incepe sa va concentrati.
5. Lasati respiratia sa curga
Cand ne speriem sau suntem stresati, simtim uneori ca ni se taie respiratia. Ea "curge", in schimb, atunci cand exista un echilibru interior si concentrare maxima. Daca vreti sa va concentrati, lasati aerul sa patrunda si sa iasa in mod regulat din plamani, sa "curga". Continuati sa respirati constient, mai ales atunci cand ceea ce aveti de rezolvat nu e prea usor si nici pe placul dvs. Si ganditi-va la valurile care scalda nisipul plajei si apoi se retrag. Iar si iar. Imaginea aceasta are ca efect imediat o respiratie mai adanca si mai regulata.
Ajutor rapid
Uniti degetele de la maini si veti simti la fiecare pereche de degete un puls regulat. Asteptati pana ce pulsatia aceasta usoara se face simtita la toate cele cinci perechi de degete. Acum, creierul dvs. este pregatit pentru concentrare si puteti incepe ceea ce v-ati propus. Desfaceti din nou degetele, dar continuati sa respirati regulat si linistit. Acest exercitiu rapid poate fi repetat de cate ori este nevoie.

ORGANIZAREA ACTIVITATII ZILNICE
Aveti atatea pe cap! Serviciu, cumparaturi, impozite de platit si pe deasupra... copiii! Cum sa va concentrati? Si totusi se poate, cu conditia sa "varati" viata de toate zilele intr-un corset. In felul acesta, nici mintea dvs. n-o mai ia razna.
Conditiile de munca
Faceti uz de tot ceea ce va usureaza munca si va ajuta sa respectati programul zilnic: agenda, bloc-notes, repondeur, calendar etc. Alegeti (dupa ce v-ati autotestat) strategia cea mai eficienta in cazul dvs., de exemplu: puneti ceasul sa sune din 20 in 20 de minute pentru o scurta pauza de odihna. Deschideti scurt fereastra din sfert in sfert de ora. Plimbati-va in timp ce ganditi sau vorbiti.
Planificare pe zile
Faceti-va un plan exact de activitate, fixand pentru toate problemele, obligatiile si termenele o anumita zi din saptamana (de ex.: rezolvarea problemelor casnice - lunea dimineata, cumparaturile importante - vinerea dupa-amiaza etc.). Veti vedea ca dupa putin timp incepeti sa rezolvati automat treburile de rutina, pastrandu-va mintea libera pentru alte lucruri. Si acordati-va si ore fixe pentru destindere. Cand e vorba de scrisori, notite sau socoteli (tot ce este scris), nu le mutati de colo-colo si nu amanati. O data luate in mana, ele trebuie rezolvate si astfel veti fi scutiti de teancurile de hartii ce-si asteapta rezolvarea pe biroul dvs.
Perturbarile
Incercati sa tineti sub control si perturbarile externe: inchideti telefonul si puneti in functiune repondeurul. Lipiti pe usa un bilet pe care scrieti: "Rugam nu deranjati!". Constientizati gandurile perturbante si rezolvati-le pe cat se poate, ca sa nu va mai bateti capul cu ele.
"Antrenor" personal
Pentru treburile mai importante (examene, proiecte de predat, amenajarea locuintei) cautati un "antrenor" care sa v-ajute sa va concentrati: o prietena, un coleg sau o ruda. Acesta trebuie sa stea de vorba cu dvs. zece minute zilnic (fata-n fata sau la telefon): sa trageti impreuna niste concluzii, sa controleze daca v-ati atins scopurile propuse sau dac-ati respectat termenele, sa va aminteasca prioritatile, sa va mobilizeze si, de ce nu, sa va consoleze daca este cazul. Faceti intotdeauna o pauza intre doua actiuni diferite. Relaxati-va, plimbandu-va putin pe-afara sau stand degeaba cateva minute. Aceasta va ajuta sa va adunati (pe dinauntru).
ASCUTIREA SIMTURILOR
"Perfect concentrat, nu poti face decat un singur lucru, nu mai multe", scria psihologul american Ernst OH, unul dintre cei mai mari specialisti in probleme de concentrare. Perceptia atenta, cu toate simturile incordate, este extrem de importanta. Dar din pacate, simturile "se tocesc" in lumea moderna in care traim. In viata de toate zilele, exista insa o serie intreaga de posibilitati de a ne "educa", asa, printre picaturi, senzorialitatea. Iata mai jos cateva exercitii recomandate de marele pedagog OH.
Vederea
- Aprindeti o lumanare. Asezati-va in fata ei si priviti fix la flacara, nu si la altceva.
- Uitati-va atent la persoanele cu care va-ntalniti sau cu care stati de vorba: forma fetei, culoarea ochilor, gesturile si mimica, recunoasteti trasaturile caracteristice.
- Percepeti deosebiri si nuante: diferite nuante de verde - la frunze, lumina - cand rasare si cand apune soarele.
- Priviti cu atentie cerul instelat. Alegeti-va o constelatie si intipariti-v-o bine in minte. Apoi inchideti ochii si imaginati-va ca o vedeti din nou luminand un fundal intunecat.
- Urmariti atent secundarul unui ceas, vreme de doua minute.
Auzul
- Deschideti bine ambele urechi atunci cand stati de vorba cu cineva. Si nu fiti atenti doar la continut, ci si la particularitatile de vorbire ale partenerului dvs. de discutie. (Dialect, corectitudine, timbru, vibratii emotionale.)
- Cand urmariti o emisiune TV (sau ascultati radioul) reduceti putin cate putin sonorul si incercati sa intelegeti, totusi, ce se vorbeste.
- Cand iesiti din casa trageti cu urechea si incercati sa distingeti zgomotele naturii (fosnetul frunzelor, ciripitul pasarilor sau huruitul motoarelor).
- Cand ascultati muzica incercati sa percepeti sunetele produse de fiecare instrument in parte.
Mirosul si gustul
- Adulmecati mediul ce va-nconjoara si percepeti mirosurile si aromele pana la cele mai delicate nuante: iarba cosita, parfumul colegei de serviciu, pielea partenerului dvs., cafeaua clocotita, gazele de esapament.
- Incercati sa aflati - dupa miros - ce mancare gateste vecina dvs. de palier.
- Legati-va la ochi si lasati-va "serviti" cu mancaruri si bauturi. Incercati sa aflati, dupa miros - gusturi, consistenta - despre ce este vorba.
- Cand gatiti, puteti deveni maestri in degustarea bucatelor. Folositi arome si condimente noi si verificati-le gustul.
Pipaitul
- Umblati desculti cat se poate de mult si incercati sa simtiti suprafata pe care calcati: covor, parchet, nisip, iarba, pietre.
- Plimbati-va pe orice vreme si inregistrati senzatia produsa pe fata dvs. de adierea vantului, de fulgii de zapada, de picaturile de ploaie sau de caldura soarelui.
- Inspirati adanc pe nas si expirati pe gura usor intredeschisa, incercand sa simtiti aerul care intra si iese.
Ajutor rapid
Mancati un mar. Opriti televizorul, radioul sau computerul, lasati ziarele deoparte si acordati-i fructului intreaga dvs. atentie. Priviti-l atent: culoarea, forma, marimea. Pipaiti-l! Cum e coaja - aspra sau neteda? Cum miroase? Dulceag, proaspat, copt? Muscati! Auziti cum trozneste. Mestecati constient si lasati imbucatura sa se topeasca incet pe limba. Ce desfatare senzoriala! Aceasta perceptie, cu mai multe simturi, stimuleaza extraordinar atentia si deschide noi dimensiuni pentru tot ceea ce faceti.
RODICA DEMIAN

FORMA MAXIMA Numarul 410
BOLILE MILENIULUI TREI
LIPSA DE CONCENTRARE (II)
21 DE METODE DE ANTRENAMENT PENTRU CREIER
Ą Cercetatorii descopera cu uimire cat de usor poate fi antrenat creierul. Practicand metodele recomandate, veti depasi lipsa de concentrare si atipeala, dobandind o stare activa, o mare capacitate de organizare a mintii. Alcatuit de neurobiologii americani, programul e simplu si da randament rapid Ą

Incepeti ziua cu gimnastica nervilor
Cei mai multi dintre noi se abandoneaza unei rutine fixe de fiecare dimineata. Creierul dvs. are de profitat daca o incalcati, si asta e un lucru foarte simplu.
1. Lipsa vazului deschide simturile
Intrati sub dus cu ochii inchisi, gasiti-va pe pipaite buretele, sapunul si samponul. Simtul tactil va ajuta creierul dvs. sa compuna o harta spatiala a coltului unde faceti dus.
Cand stimulii optici lipsesc, creste importanta altor simturi. Veti percepe mai intens mirosul sapunului si poate corpul dvs. va va face o surpriza: veti simti unele variatii minuscule in structura pielii, pe care nu le observati privind-o.
2. Totul cu mana stanga
Spalati-va pe dinti, periati-va parul, radeti-va ori apucati cana cu mana "cealalta". Prin urmare dreptacii cu stanga, iar stangacii cu dreapta.
3. Desteptarea cu mirosuri
In loc sa va treziti cu mirosul obisnuit al cafelei, daruiti-va o alta aroma. De exemplu, asezati pe noptiera un flacon cu parfumul dvs. preferat - lavanda, vanilie, citrice - si pulverizati putin din el in clipa cand suna ceasul.
Efecte
Cu exercitiile stanga-dreapta, schimbati emisfera cerebrala activa. Legaturile de pe cortex si zonele cerebrale care dirijeaza in mod normal spalatul pe dinti se vor odihni, in vreme ce zonele corespunzatoare emisferei opuse vor prelua brusc o sarcina noua. Mirosurile noi creeaza asocieri proaspete.

Cale ocolita spre serviciu
Drumul zilnic pana la birou vi se pare plicticos? Atunci faceti-l sa devina palpitant!
4. Drumuri noi
Alegeti o ruta neobisnuita pentru a ajunge la locul dvs. de munca.
5. Unde-o fi oare?
Din cand in cand, incercati fara ajutorul vazului: deschideti portiera masinii, introduceti cheia in contact, gasiti stergatoarele de parbriz, semnalizatoarele, butonul aparatului de radio, frana de mana. Dar cand porniti masina, deschideti neaparat ochii!
6. Rol dublu
Calatorind in tandem cu cineva, schimbati rolurile aparent definitiv stabilite: lasati-va partenerul la volan sau conduceti dvs. Ganditi-va la cateva subiecte interesante de discutat pe drum.
7. Calatoriti cu auzul
Inchideti ochii in metrou, tren sau autobuz si incercati sa recunoasteti traseul dupa diverse zgomote.
Efecte
Pe itinerarul uzual, creierul comuta pe pilotul automat si nu mai primeste decat prea putini stimuli. Un traseu necunoscut activeaza cortexul si hipocampusul (un centru al memoriei), pentru a inmagazina noi impresii vizuale, mirosuri si zgomote.

Lucrati si treziti-va mintea!
Neuronii dvs. reactioneaza cu deosebita promptitudine daca aveti grija sa le procurati mereu surprize. Introduceti din cand in cand putina dezordine in climatul dvs. cotidian!
8. Oarecum de-a-ndoaselea
Intoarceti cu capul in jos obiectele care v-au devenit de mult familiare: fotografiile celor dragi, ceasul de pe birou si, pentru putin timp, chiar instrumentele de lucru. Sau aduceti o pata de culoare in universul dvs. profesional, fixand filtre colorate de hartie pe lampa de pe masa de scris.
9. Libertate in birou
Si la locul de munca va puteti feri de rutina, daca:
Ą luati pauza de pranz ceva mai devreme sau mai tarziu;
Ą va amanati pe dupa-amiaza intrevederile programate pentru dimineata;
Ą schimbati ordinea fazelor de lucru.
Si fiindca tot v-ati luat elan: mutati ceasul de pe o mana pe alta!
10. Vedeti ce se intampla
Puteti observa singuri cum se reorienteaza creierul dvs. E suficient sa schimbati asezarea cosului de hartii. De fiecare data cand vreti sa aruncati ceva, tintiti spre vechiul loc si apoi opriti gestul - creierul ia pozitia de atentie si isi programeaza o noua serie de comenzi.
11. O munca parfumata
Combinati-va etapele de lucru cu un parfum anume, de exemplu, lavanda cand scrieti scrisori, vanilie cand telefonati.
Efecte
Daca plasati intr-un alt loc obiectele cunoscute dupa care intindeti mana automat, fara sa mai ganditi, aceasta va activeaza gandirea spatiala.
Trebuie sa va recombinati in permanenta sistemul vizual cu miscarile, evitand gesturile mecanice. Astfel va stimulati creierul.

In pauza: atac la rege
E important ca in momentele de odihna sa activam acele portiuni ale creierului care lancezesc.
12. Logica pentru toti
Asezati o tabla de sah in birou, intr-un loc pe unde trece multa lume. Oricine ajunge in preajma ei face o mutare. Nimeni nu castiga si nu pierde.
13. Schimbare de decor
Folositi scurtele pauze din timpul programului de lucru pentru a va lasa simturile sa vina in contact cu alti stimuli, de pilda, printr-o mica plimbare.
Efecte
Jocul de sah dezvolta gandirea strategica si exerseaza aptitudinile spatial-vizuale, care in mod obisnuit sunt rareori solicitate la locul de munca.
O plimbare prin parc sau in zona rezervata pietonilor bombardeaza creierul cu impresii ce contrasteaza puternic cu cele de la serviciu si in acest fel il apara de rutina.

Lasati creierul sa manance si el!
Mancarea nu trebuie sa ne rasfete doar simtul gustului. O masa este o aventura multisenzoriala. Din pacate, ea se transforma prea des in rutina.
14. Pentru toate simturile
Cand faceti cumparaturi, aduceti acasa ceva ce nu ati mai mancat pana atunci. O masa frumos aranjata cu lumanari aprinse si muzica incanta ochii si urechile.
15. Mancarea pusa la vot
O masa democratica: fiecarui membru al familiei i se ingaduie sa faca o propunere pentru meniu. Crema de ciocolata si ciulamaua de pui vor surprinde gustul.
16. Dopuri in urechi pentru prospetime
Veniti la masa cu dopuri in urechi si urmariti - surzi si muti - tot ce se intampla.
17. Privind din alt unghi
In multe familii, printr-o intelegere tacita, fiecare ocupa un anumit loc la masa. Schimbati-le intre dvs., castigand o noua perspectiva.
Efecte
Daca se blocheaza auzul, sar in ajutor alte simturi. In mod reflex, veti observa mai acut tot ce se petrece in jur. Cand este exclus simtul mirosului, acordam atentie sporita semnalelor transmise de receptorii tactili de pe limba si din cerul gurii, care examineaza consistenta fiecarui dumicat.

Reganditi-va total timpul liber
Faceti muzica, cercetati lumea plantelor, descoperiti alte zone unde sa va petreceti concediul: mai multe hobby-uri inseamna "neurobic" 100%.
18. Oricine poate!
Alcatuiti o formatie cu instrumente adevarate ori mesterite de dvs. si faceti muzica.
19. Chiar tipator
Inregistrati cu un casetofon tot felul de sunete si invitati-va prietenii la o intrecere de "ghicit zgomotele".
20. Biologul din noi
Aflati ce vietati traiesc la dvs. in imprejurimi. In timpul plimbarilor, straduiti-va sa identificati plante si animale.
21. Concediul altfel
Daca pana acum ati preferat concediile active, faceti pentru variatie un concediu creativ si invers.
Efecte
Introducerea unor elemente noi, si nu gradul de dificultate al sarcinilor pe care ni le asumam constituie componenta esentiala a antrenamentului "neurobic". Caci creierul ramane treaz atunci cand are dificultati de depasit.
GILDA FILDAN
FORMA MAXIMA 411

FARMACIA DE SUB PAMANT
RADACINILE
BRUSTURELE SI CEATA LUI
Dezgropati o radacina de Brusture ori de Urzica si apropiati-va narile de ea... Inspirati cu putere, dar nu inchideti ochii, pentru ca riscati sa ametiti. Cand ati mirosit pentru ultima oara pamantul reavan, de primavara? Dar umilele radacini infipte in ele? Si, totusi, nici o alta parte a plantelor primaverii nu iradiaza atata energie si forta vitala ca radacinile. Aici, in aceasta camara subterana, planta si-a pus inca de anul trecut tot ce-a avut ea mai de pret, pentru ca la anul sa rasara mandre florile si frunzele ei. De aceea sunt atat de pretioase aceste radacini. Si cate comori nu gaseste in pamant, primavara, cel care stie sa caute: radacinile adanci ale Brusturelui apara de infectii la plamani si curata organismul, urzeala de radacini subtirele ale Urzicii vindeca anemia si spala drojdiile din sange, firele brune si extrem de otravitoare ale Spanzului biruie cancerul, iar cioturile negre ale Tatanesei vindeca orice rana si fac tumorile sa se retraga. Si mai sunt si alte radacini, unele mai putin stiute ori mai rare, care fac minuni: Angelica ajuta stomacul si reda tineretea, Ciubotica-cucului vindeca bronsita si calmeaza nervii, Branca ursului da vigoare barbatilor, la fel ca si Poroinicul, radacina de Toporasi elimina febra, cea de Strigoaie vindeca infectiile de pe piele... Pamantul ne da zeci si sute de leacuri in fiecare primavara. Important este sa vrem sa credem in ele si sa le cautam.
BRUSTURELE (cu scaieti)

Brusturele (Arctium lappa) e de gasit pretutindeni, de la campie si pana pe dealurile inalte, abia in zona de munte el cedand locul Captalanului. Are frunza inconfundabila - mare si ovala - cu marginea aproape intreaga. Radacina lui este dreapta si foarte adanca, asa incat trebuie sa ai o lopata ca sa o poti scoate intreaga. O data desprinsa, radacina se spala, se lasa sa se zvante putin, apoi se despica pe lung fasii, ca sa nu mucegaiasca la uscat si sa nu rupa cutitele rasnitei cand va fi macinata. Se usuca in strat subtire, la temperatura camerei. (Pusa pe soba ori in cuptor, radacinile isi pierd puterea curativa.) Se pastreaza in pungi de hartie sau in saculeti de panza, in locuri curate si uscate.
Pulberea
Se obtine prin pisare sau, mai usor, prin macinare cu rasnita de cafea. Se ia cate o lingurita de pulbere pe stomacul gol, inainte de fiecare masa. Inainte de a inghiti o mestecam usor, vreme de cateva minute - este cam amaruie, dar in felul acesta organismul va fi ajutat sa o asimileze mai bine.
Tinctura
Intr-un borcan cu capac se pune o jumatate de pahar de pulbere de radacina de Brusture, doua pahare de spirt alb alimentar si jumatate de pahar de apa. Se amesteca bine si se lasa doua saptamani la macerat in borcanul inchis. Dupa doua saptamani se filtreaza prin tifon si apoi se pune in sticle mici si inchise la culoare.
Cateva indicatii terapeutice
Alergia - o puteti preveni daca luati in fiecare zi doua lingurite de pulbere de radacina de Brusture si doua lingurite de Trei-frati-patati.
Eczema alergica - se vindeca rapid daca beti un litru din ceaiul facut dintr-o lingurita de pulbere de Brusture, una de frunze de Nuc, una din frunze de Dud si una de Trei-frati-patati. Se inmoaie pulberea din aceste plante timp de doua-trei ore in jumatate de litru de apa, se pune deoparte zeama care rezulta si apoi se fierbe pulberea ramasa de la filtrare, timp de 5 minute, in jumatate de litru de apa. Ceaiul obtinut prin combinarea maceratului cu fiertura se bea in trei-patru reprize, pe parcursul unei zile. Pe piele se pune pasta obtinuta din flori de Musetel si apa calduta.
Umflarea fetei si a corpului - se bea un ceai de frunza de Urzica, Papadie intreaga (radacina si parte aeriana), Trei-frati-patati si Brusture - plantele se combina in parti egale. Una-doua lingurite de amestec din aceste plante maruntite se oparesc cu o cana de apa. Ceaiul se bea fierbinte.
Diabet - se ia de patru ori pe zi o lingurita de tinctura de Brusture in 100 ml apa. Efectul este mai puternic daca se combina tinctura de Brusture cu cea de radacina de Papadie (se prepara in acelasi mod).
Colesterolul - pentru scaderea valorilor colesterolului se foloseste o tinctura din trei radacini puse in parti egale: Papadie, Brusture si Urzica. Modul de preparare este acelasi cu cel de tinctura de Brusture. Mod de administrare: timp de 21 de zile, inainte de fiecare masa, se ia o lingura de tinctura, intr-o cana de apa.
Infectii urogenitale cu infrabacterii (Clamydia trachomatis, Mycoplasma hominis si Ureaplasma urealyticum) - se pune intr-un pahar de apa jumatate de lingurita tinctura de Brusture, jumatate de lingurita de tinctura de boabe de Ienupar, jumatate de lingurita de tinctura de Afin (tinctura de Ienupar si de frunze de Afin se prepara similar cu cea de Brusture). Se beau trei-patru pahare pe zi, pe stomacul gol, inainte de masa.
Cancerul - in scrisorile primite in ultimii ani de la cei care s-au vindecat de cancer, Brusturele, la fel ca si Tataneasa, este aproape omniprezent. Desi el singur nu constituie un tratament in sine, in asociere cu alte plante vindeca fara gres “boala secolului”. Iata trei retete care nu dau gres:
Cancerul de piele - se macina fin si se amesteca pulberile din urmatoarele plante: Brusture (o lingurita), Trei-frati-patati (2 lingurite), Coada-calului (2 lingurite), radacina si frunza de Urzica (1 lingurita) se inmoaie in jumatate de litru de apa, de seara pana dimineata, se filtreaza si maceratul se pune deoparte, iar plantele care raman dupa filtrare se fierb 30 de minute, pe foc domol, in jumatate de litru de apa. Se combina la sfarsit maceratul cu decoctul racit si se pastreaza la loc racoros. Se bea de patru ori pe zi cate o jumatate de pahar, inainte de masa.
Cancerul ovarian si mamar - se combina radacina de Brusture, in parti egale, cu alte sapte plante curatatoare de acelasi calibru: Matasea de porumb, coaja de Crusin, radacina de Papadie, iarba de Trei-frati-patati, iarba de Coada-calului, frunzele de Mesteacan, florile de Soc. Din patru linguri de pulbere din acest amestec se face un litru de ceai dupa metoda de mai sus, care se imparte in patru si se bea pe nemancate de patru ori pe zi, la orele 7.00, 12.00, 16.00 si 21.00. In perioada de vara, se bea la orele 6.00, 11.00, 15.00 si 20.00.
Cancerul la gat - se mesteca pulbere de Brusture, cate o lingurita de trei ori pe zi, apoi se inghite cu apa calduta. La aceleasi ore, se bea si ceaiul de mai sus, indicat in cancerul ovarian si mamar, cu mentiunea ca se inlocuieste Coada-calului cu floare de Lumanarica.
BRUSTURELE DULCE (Captalanul)
Captalanul (Petasites officinalis) se mai cheama si Brusture dulce, pentru ca are o frunza care aduce aminte de cea a Brusturelui, numai ca este mai rotunda, mai crestata si ajunge la dimensiuni gigantice (se poate face o umbrela dintr-o singura frunza), in timp ce floarea care apare la sfarsitul lui aprilie - inceputul lui mai are un miros dulce care aduce foarte bine aminte de mirosul unui compot de fructe.
Se culeg radacinile acum, in perioada de inflorire, cand poate fi recunoscut usor dupa florile sale carnoase, rosii-albicioase, de o forma inconfundabila. Creste in asociatii, sub pamant intinzandu-se o adevarata retea de radacini orizontale, groase de un deget, albicioase, cu un miros specific. Odinioara, era foarte frecvent folosit, fiind leac pentru cele mai grave boli, de la cancer, la temuta ciuma. Radacinile se usuca si se prepara la fel ca si cele de Brusture obisnuit, de aceea nu vom repeta retetele. De mentionat ca in afectiunile nervoase florile uscate inlocuiesc foarte bine radacina de Brusture dulce, fiind chiar mai puternice ca efect.
Cateva indicatii terapeutice
Tensiune oscilanta - radacina de Brusture dulce regleaza exceptional tensiunea arteriala, fiind deopotriva indicata in hiper si hipotensiune. Se ia o lingurita de pulbere de trei ori pe zi, pe stomacul gol.
Colita de fermentatie - se iau trei lingurite cu tinctura de Captalan pe zi, cu o jumatate de ora inainte de a manca. De obicei, aceasta afectiune apare pe fond de stres, de aceea are o eficienta deosebita tratamentul de mai jos.
Stres, nervozitate - se bea in fiecare dimineata un ceai facut din jumatate de lingurita de flori de Tei, jumatate de lingurita de Captalan si un varf de cutit de Busuioc. Plantele se oparesc cu o cana de apa clocotita, se lasa sa stea, cu capac, timp de un sfert de ora, apoi se filtreaza si se combina cu miere de albine. Este bine sa mai bem pe parcursul zilei din acest ceai, care ne insenineaza si ne linisteste aproape imediat.
Colici abdominale - se fierbe jumatate de lingurita de Captalan intr-o cana de apa, timp de doua minute, se ia de pe foc si apoi se adauga o jumatate de lingurita de Chimen si o jumatate de lingurita de Fenicul. Se lasa sa infuzeze 15-20 de minute; se bea fierbinte, indulcit sau nu. Durerile abdominale dispar in cateva minute.
Cosmaruri, cosmaruri la copii - se pune intr-o cana jumatate de lingurita de tinctura de Captalan, jumatate de lingurita de tinctura de Menta si jumatate de lingurita de seminte de Chimen (toate tincturile se prepara la fel ca cea de Brusture); se bea inainte de culcare cu inghitituri mici, pe stomacul gol (aceasta inseamna ca mancam ultima oara cu doua-trei ore inainte de culcare). La copii se reduce doza la sfert.
Hipertiroidie Basedow - se face un tratament indelungat cu pulbere de radacina de Captalan, combinata in proportie egala cu pulbere de iarba de Turita mare (Agrimonia eupatoria) - o lingurita de trei ori pe zi, pe stomacul gol. In paralel, se urmeaza o cura cu extracte de muguri de Paducel (Crataegus oxyacantha) si Tei (Tilia tomentosa). Primele rezultate apar in doua-trei saptamani. Tratamentul dureaza minimum un an.
URZICA
Radacinile de Urzica alcatuiesc un adevarat paienjenis subteran, deoarece Urzica, la fel ca si Brusturele dulce, creste in colonii. Radacina de Urzica se scoate usor, fiindca de obicei nu creste la mare adancime, iar cand tragem de o radacina mai groasa, impreuna cu ea ies si radacinile cu care ea comunica. Radacinile se spala in jet de apa rece, se toaca marunt si se folosesc proaspete sau se usuca la umbra, in strat subtire.
Decoctul de urzica
O mana de radacini proaspete si tocate marunt sau trei-patru linguri de radacina uscata maruntita se lasa la muiat de seara pana dimineata (12 ore), in doua cani de apa rece. Dimineata se scurg radacinile, apa se pune deoparte, in timp ce radacinile se pun la fiert intr-un litru de apa, impreuna cu doua-trei maini de frunze proaspete de Urzica. Cand se inmoaie bine frunzele, se dau de-o parte si se lasa la racit, apoi se storc, sucul care ramane fiind pus intr-o sticla. Din cantitatea data trebuie sa iasa circa un litru de suc, care se combina cu maceratul anterior obtinut. Acest preparat se pastreaza la rece. Se beau 100 ml (o jumatate de pahar) de decoct, de trei ori pe zi, dupa care se mananca la o jumatate de ora o cantitate echivalenta din Urzicile fierte. Apoi, se poate incepe masa propriu-zisa, cu mentiunea ca este bine ca ea sa inceapa cu cruditati.
Tinctura
Se prepara exact ca la Brusture.
Cateva indicatii terapeutice
Boli de piele (acnee, eczeme, psoriazis, dermatoze diverse) - se recomanda o cura cu decoct de Urzici vreme de doua-patru saptamani, in functie de gravitatea bolii.
Anemie, lipsa de calciu si de magneziu - se bea zilnic decoctul de Urzica, inainte de masa. Pe langa faptul ca este foarte bogata in minerale, radacina de Urzica favorizeaza asimilatia lor. O cura dureaza minimum doua saptamani.
Hemoragii, hipermenoree (ciclu menstrual foarte abundent) - decoctul de Urzica are dublu efect, impiedica anemierea, care apare de obicei inevitabil dupa o hemoragie puternica, si in plus, prin efectul astringent, opreste rapid hemoragia. Se beau doua-trei pahare de decoct pe zi.
Convalescenta - se bea zilnic decoct de Urzica pana la intremarea totala. Daca apar usoare stari de greata, se mesteca cateva seminte de chimen dupa consumarea decoctului.
Caderea parului - in loc de sampon se vor folosi doua galbenusuri de ou, combinate cu o lingurita de tinctura de Urzica, o lingurita de tinctura de Brusture si patru linguri de apa rece. Se omogenizeaza bine acest amestec si apoi se foloseste ca un sampon obisnuit, cu mentiunea ca trebuie facute mai multe clatiri (deoarece galbenusul adera puternic pe firul de par). Dupa cateva saptamani, caderea parului va fi oprita.
Cancer - se fac clisme cu 500-750 ml de decoct de Urzica, o data pe zi, timp de 21 de zile. Decoctul va fi tinut in colon timp de 15 minute si va fi folosit la o temperatura de 30-35?C, dar nu mai mult (aceasta se poate obtine prin incalzire pe baie de apa).
Hipotensiune, arterita sau alte afectiuni vasculare - se beau 200 ml de decoct, dimineata, inainte de micul dejun.
ILIE TUDOR

DOSARUL SPANZULUI Numarul 414
- Noi vindecari -
Tratamentele anticancer cu spanz continua sa salveze vieti omenesti. Relatarile publicate in paginile de fata sunt pe deplin edificatoare in acest sens. Alte dosare, cu zeci de cazuri de vindecare, asteapta lumina tiparului. In numele omeniei si al moralitatii profesiunii de medic, speram ca demersul revistei noastre sa ajunga si in cancelariile Ministerului Sanatatii, pentru ca tratamentul cancerului cu spanz sa poata fi experimentat acolo unde ii este locul: in spitale, sub observatia stricta a unor specialisti.


Cazuri rezolvate de DUMITRU CALINA - Iasi
Diagnostic: CANCER MAMAR
Maria B. (52 ani) - Focsani. In luna noiembrie 1998, mi s-a depistat un nodul la sanul drept, in urma unui examen tomografic, iar medicii mi-au stabilit diagnosticul cancer mamar. Am fost programata imediat pentru operatie. Citind articolul aparut in “Formula AS” in decembrie, baiatul meu s-a dus urgent la Iasi, la d-l Calina si am inceput tratamentul cu ceai de spanz. Am luat ceaiul timp de 13 zile; in mod normal, trebuia sa urmez tratamentul 20 de zile, insa incepusem sa am stari de voma, diaree si dureri de cap. In ianuarie 1999, cand m-am dus la Bucuresti la control, medicii au observat diminuarea nodulului de la 3 cm la 0,3 cm. Am repetat si mamografia, care a confirmat diminuarea nodulului. Prin luna iunie am repetat controlul, iar medicii nu au mai gasit nici urma de nodul. Cu ajutorul lui Dumnezeu si al d-lui Calina m-am facut bine.
Diagnostic: TUMORA DE COLON
Nicolae Victorita (25 ani) - Bucuresti. Eu am avut o tumora de 5 cm pe colon. Diagnosticul mi s-a confirmat in decembrie 1999, in urma colonoscopiei si a biopsiei efectuate la Spitalul Fundeni. Trebuia sa ma operez urgent, dar nu-mi suradea ideea. Citisem de d-l Calina in revista “Formula AS”, asa ca m-am adresat dansului. D-l Calina mi-a dat mari sperante, spunandu-mi ca varsta si faptul ca nu am ajuns inca la operatie ma vor ajuta. Am inceput tratamentul de Craciun. Am urmat cura cu ceai de spanz timp de 40 de zile, apoi am fost din nou la control. Nu mi s-a mai gasit absolut nimic. Medicii mi-au facut irigografie si colonoscopie, ca sa fie siguri. Nu le venea sa creada. In prezent ma simt excelent, am si uitat ca am trait cosmarul acestei boli. Ii multumesc din suflet d-lui Calina pentru ajutorul dat!

Diagnostic: TUMORA DE PANCREAS
A.V. - Calarasi. Sotului meu, in varsta de 36 de ani, i s-a depistat o tumora de pancreas anul trecut, in luna august. De fapt, medicii l-au propus pentru operatie fara sa-i spuna ce are, dar nu mai aveau ce sa-i faca. L-au deschis si l-au cusut la loc, spunandu-mi ca sunt depasiti de evolutia bolii. Am apelat la d-l Calina disperata; de fapt - va dati seama - aceasta era pentru mine ultima speranta. I-am dat sotului meu ceaiul de spanz pana in decembrie 1999, in total patru cure complete. Repet: el nici macar nu a stiut ce are. Stie ca a fost operat la pancreas si ca interventia a reusit. In prezent lucreaza, se simte exceptional. Analizele sunt din ce in ce mai bune, VSH-ul este normal, s-a ingrasat cu 8 kilograme. Momentan face o pauza, dar din luna iunie va relua tratamentul.

Diagnostic: TUMORA CEREBRALA
Cornelia Petras (33 ani) - Suceava. Am avut un limfom malign, care a evoluat pana la tumora cerebrala - diagnostic stabilit in ianuarie 1999. Tomografia a evidentiat faptul ca tumora imi cuprinsese tot creierul, pana in dreptul tamplelor. Am facut chimioterapie si iradieri, dar nu ma simteam bine. Medicii, atat cei de la Bucuresti, cat si cei de la Cluj, i-au spus sotului meu ca mai am de trait maximum doua luni si ca in stadiul in care sunt, nici nu se pune problema unei operatii. Am inceput tratamentul cu spanz imediat. Am urmat cura cu spanz timp de trei luni. Ma simteam din ce in ce mai bine. M-am dus din nou la Cluj si am repetat RMN-ul. Le-am spus medicilor ca am urmat tratamentul cu spanz, dar ei au declarat unanim ca tratamentul chimioterapic a facut minuni. Medicii au fost mirati ca am venit pe picioarele mele si ca m-am ingrasat cu 10 kg. 90% din tumora a disparut ca prin farmec. Voi mai repeta o cura cu spanz peste circa o luna. Ii multumesc din inima d-lui Calina, dar si revistei “Formula AS”, care publica lucruri atat de folositoare pentru noi, cititorii. Dumnezeu sa va binecuvanteze pentru tot ceea ce faceti!

Diagnostic: HODGKIN
Iosif Ladaru (44 ani) - Bacau. Citisem in “Formula AS” despre tratamentul cu spanz al d-lui Calina Dumitru din Iasi, dar nu m-am gandit niciodata ca voi apela la acest tratament. Insa, m-am imbolnavit de Hodgkin. Cand mi s-a depistat, era deja in stare avansata - gradul III A. Am facut citostatice, dar ganglionii pe care ii aveam la gat nu se diminuau deloc. Am ajuns astfel la Iasi, la d-l Calina, si am inceput cura cu spanz. Am urmat o singura cura, timp de 18 zile (n-am rezistat 20 de zile, fiindca din a saptea zi am avut continuu diaree), iar ganglionii (de circa 3,5 cm) s-au retras dupa trei saptamani. Mai am un singur ganglion de 0,2 cm in partea stanga. Sambata am facut ultimul control, iar doctorii mi-au spus ca sunt vindecat. Ma simt excelent!

Diagnostic: LEUCEMIE LIMFOBLASTICA ACUTA

Cretu Catalin (16 ani) - Craiova. Am avut leucemie limfoblastica acuta, diagnostic descoperit acum 10 ani. Pana anul trecut am urmat tratamentul medicamentos recomandat de medici. Parintii mei au dorit insa sa urmez si cura cu spanz. S-au dus la d-l Calina, mi-au adus ceaiul preparat de dansul si am facut tratamentul timp de o luna. Cand mi-am repetat analizele, chiar si doctorii s-au mirat. Niciodata nu au fost mai bune. Cred ca m-am vindecat total. Ma simt foarte bine si acum pot sa merg si la scoala.
CALINA DUMITRU - tel. 032/23.21.21, intre orele 18-21, sau la cabinetul “PLANT-COM” S.R.L. - Iasi, str. Tutora nr. 13, bl. A3, sc. B, ap. 3, tel. 032/13.79.76

Cazuri rezolvate de dr. CRISTIAN BOERESCU - Bucuresti
Diagnostic: CHIST HEPATIC
Ma numesc Stoian Florica din Bucuresti si sunt o fidela cititoare a revistei dvs., urmarind in special rubricile de medicina naturista si spiritualitate. Anul trecut, in urma unui control ecografic, mi s-a descoperit pe lobul stang un chist hepatic de 1,2 cm. Nemaivrand sa ma operez (am mai avut patru operatii), m-am gandit sa incep un tratament naturist. Citind articolul aparut in “Formula AS” despre spanz, m-am hotarat sa fac un tratament la Centrul Medical “Dava”. In urma consultatiei, am primit de la d-l dr. Cristian Boerescu mai multe recomandari terapeutice: regimul Oshawa, sucuri de fructe si legume, cromoterapie, psihoterapie, plante medicinale (printre care si spanzul). Pe tot parcursul tratamentului am fost supravegheata foarte strict de d-l doctor. In luna decembrie, am facut tomografia computerizata cu nr. 2349 din 13.12. 1999, la care s-a evidentiat disparitia chistului hepatic, fara alte modificari. Va dati seama ce bucurie a fost ca tratamentul si lunile mele de eforturi au fost incununate de succes! Ii multumesc lui Dumnezeu ca m-am vindecat, d-lui dr. Cristian Boerescu si, de asemenea, “Formulei AS”, care are grija de noi, cititorii, sa ne puna la curent cu ce s-a mai descoperit in medicina naturista.

Diagnostic: TUMORA DE CAVUM LA CAP
Ma numesc Oana Stefan, sunt din Bucuresti, am 24 de ani si sunt profesoara. V-am scris pentru a va multumi. Datorita revistei “Formula AS” mi-am rezolvat o problema de sanatate. In urma cu un an, pe 23 iulie 1999, am fost diagnosticata la CT cu tumora de cavum la cap, cu o pozitie inoperabila. Mi s-au recomandat iradieri, dar eu aveam mari retineri in aceasta privinta. Doream sa urmez un altfel de tratament, citisem in ziarul dvs. despre tratamentele doctorului Cristian Boerescu de la Centrul Medical “Dava”, l-am contactat si am inceput astfel sa urmez tratamentul cu spanz. D-l doctor mi-a oferit, pe langa terapia cu spanz, si alte tratamente medicale (regim alimentar, metode psihologice) care se aplica si in alte spitale din Occident. Intreaga terapie s-a desfasurat sub o atenta supraveghere a d-lui Boerescu. In data de 22 februarie 2000 am repetat CT la cap (e vorba de CT nr. 2431), iar rezultatul a fost foarte bun: tumora a disparut in totalitate. Tin sa precizez ca tratamentul cu spanz a fost in mare parte gratuit, in ultimele doua luni platind doar simbolica suma de 5.000 de lei pentru un pliculet de 0,25 g spanz de la Plafar. Terapia cu spanz a fost cu adevarat extraordinara! Multumesc domnului doctor si revistei “Formula AS”!

Diagnostic: CANCER DE COL UTERIN
Stimata d-na Sanziana Pop,
Mult iubita revista “Formula AS”,
De foarte multa vreme doream sa va scriu, sa va multumesc din inima ca existati si ca ne incalziti sufletele atat de necajite. Ma numesc Mioara Georgescu, am 46 de ani, lucrez ca tehnician si locuiesc in Bucuresti. Citesc cu lacrimi in ochi cazurile de extrema urgenta, articolele de spiritualitate si descopar cu bucurie ca sunt multi oameni buni, cu suflet cald si curat, si sunt fericita ca noi, romanii, ne-am pastrat omenia si bunatatea. Va multumesc din suflet pentru ca existati si va multumesc ca m-ati ajutat sa ies dintr-un mare necaz. Iata despre ce este vorba: anul trecut am avut niste probleme genitale, am facut controale si am aflat ingrozita ca am cancer de col uterin (dupa rezultatul biopsiei cu nr. 45826-827 - carcinom cervical), intins pe o portiune destul de mare a colului. Am crezut ca se prabuseste lumea, plangeam intruna si nu mai intrezaream nici o speranta. Mi s-a propus interventia chirurgicala, insa nu doream sa stau degeaba pana la operatie, asa ca in urma articolelor aparute in revista dvs. (multumesc lui Dumnezeu pentru asta), am ajuns la d-l doctor Cristian Boerescu de la Centrul Medical “Dava”. Sotul meu ii fusese pacient cu trei ani in urma, fiind bolnav de inima si s-a vindecat datorita “Formulei AS”, care a publicat articolul despre terapia Ornish experimentata de d-l doctor. Ziarul dvs. si increderea sotului meu in d-l doctor m-au facut sa merg la acest om extraordinar! Am urmat cu sfintenie recomandarile dansului: regim alimentar, spalaturi vaginale cu anumite plante medicinale, cura cu spanz si alte metode de tratament, toate efectuate sub un control medical riguros din partea d-lui doctor. Mi-era cumplit de frica de acest diagnostic, tineam “cu dintii” insa de tratament, ma teroriza gandul operatiei, dar d-l doctor ma incuraja cu optimismul dumnealui. Ce sa va mai spun, rezultatele au fost uimitoare. Pe 7 iunie 1999, cu putin inainte de operatie, am facut o colposcopie la acelasi medic ginecolog, care mi-a spus?- surprins si el - ca pe locul unde fusese carcinomul mai era doar o mica cicatrice. Am repetat si testul Papa-Nicolau si a iesit bine, iar biopsia pe care am facut-o pe data de 3 iulie cu nr. 46530-46533 a confirmat disparitia carcinomului. Plangeam de fericire pe strada. Va multumesc din suflet ca ne informati si ne ajutati cu sfaturi naturiste. Ii multumesc pe aceasta cale d-lui dr. Cristian Boerescu, care cu experienta dansului m-a sustinut in momentele grele ale tratamentului. Dupa aceea, am mai urmat tratamentul timp de trei luni la sfatul d-lui doctor, iar controalele medicale au confirmat vindecarea. Va doresc sanatate multa si Dumnezeu sa va aiba in paza!
Dr. CRISTIAN BOERESCU -
Cabinet medical: Bucuresti, str. Spataru Preda, bl. 129A, sc. C, ap. 65, sector 5,
tel. 01/423.05.83, 092/20.70.76
Cazuri rezolvate la cabinetul “Natura” din Arad
(Dr. MARIA FILIMON si ing. IOAN GROZA)
Diagnostic: ADENOCARCINOM TUBULOPAPILAR DE ENDOMETRU
Anul trecut, in ziua de 11 martie, m-am internat in Iasi din pricina unor dureri abdominale acute, asociate cu hemoragii. Diagnosticul a fost necrutator: adenocarcinom tubulopapilar de endometru stadiul I, adica neoplasm. Medicii mi-au recomandat 25 de sedinte de chimioterapie si mi-au spus ca doar daca ma operez pot sa ma si pensioneze... Am refuzat imediat. Pe la sfarsitul lui aprilie, am gasit revista “Formula AS”, unde d-l Groza explica cum se face tratamentul cu spanz. Am uitat sa va spun ca in urma razelor imi crescusera mult glicemia si tensiunea. Eram de-a dreptul distrusa. Noroc - de data aceasta - cu suplimentul “Bunica stie tot”, in care am gasit reteta cu muguri de mure si frunze de fragi de padure, combinata cu frunze si flori de maslin. Astfel mi-am reglat si glicemia si tensiunea. Apoi, am plecat cu toate analizele si iesirile din spital tocmai la Arad, la S.C. “Natura”. Doamna dr. Filimon mi-a recomandat imediat ceaiul pentru dezintoxicare, pe baza de coada-calului, coada-soricelului, galbenele, troscot, iarba rosie si tataneasa, maceratul la rece de obligeana si sucuri de cruditati: varza verde, telina, patrunjel (radacina) si morcovi - totul combinat cu suc de grapefruit. Mi-am pus si comprese cu Vitalizant. Mi s-a recomandat dupa aceea sa respect reteta data de d-l Groza in “Formula AS”. Adevarul este ca am luat doza de 3-4 mm de radacina de spanz doar doua saptamani, dupa care am trecut la reteta recomandata copiilor: 3 lingurite de ceai de spanz/zi (1 dimineata + 1 pranz + 1 seara), pana am ajuns la 60 de lingurite/zi (20 dimineata + 20 pranz + 20 seara). Am mai baut si ceai de vasc.
Efectele au aparut inca din timpul tratamentului: nu mi-a mai fost frig ca pana atunci, n-am mai avut dureri si n-am mai sangerat. In aceasta perioada, am tinut si un regim alimentar sever (fara carne, tutun, cafea si zahar), bazat pe cruditati. Cand, dupa o luna, mi-am repetat ecografia, mi s-a spus ca nu mai am nici o tumora. Sa stiti ca din septembrie anul trecut nu am mai luat nici un medicament. Acum am ramas la doza de 10 lingurite ceai de spanz/zi - trei saptamani, cu pauza o saptamana, si la ceaiurile de intretinere recomandate de d-na doctor, bineinteles, asociate regimului vegetarian. Toti colaboratorii d-lui Groza mi-au dat curaj inca din prima clipa sa am incredere in mine si in tot acest tratament naturist.
De cate ori plecam de la Arad ma simteam alt om. Nu am suficiente cuvinte ca sa le multumesc atat lor, cat si dvs.
LORICA SIRBU (49 ani) - Vaslui, tel. 035/31.27.33

Diagnostic: TUMORA URETRALA TRANZITIONALA
Acum doi ani, am inceput sa ma simt rau. Pierdeam sange in urina, mi-am facut tot felul de analize, iar medicii ma plimbau pe drumuri, fara sa-mi spuna ce am. In cele din urma, mi-a fost pus diagnosticul tumora uretrala tranzitionala gr. I. Adica neoplasm. M-am operat in octombrie 1998 la Timisoara, chiar in ziua in care implineam 58 de ani. Medicii mi-au extirpat formatiunea tumorala care, dupa o vreme, a recidivat in vezica urinara. De cateva ori, la interval de cate trei luni, medicii mi-au extirpat cate o tumoreta cat un sambure de cireasa. Dupa o astfel de interventie chirurgicala, cand am iesit din spital, mi-a cazut in maini revista “Formula AS” cu interviul luat de dvs. d-lui Groza. Era in iunie ‘99. Am plecat imediat la Arad si doamna doctor mi-a recomandat tratamentul cu spanz. Acasa, l-am trimis pe sotul meu - inginer agronom, si el bun cunoscator al plantelor medicinale - sa culeaga spanz (acum avem spanz si in gradina). Am urmat tratamentul exact cum fusese descris de d-l Groza in “Formula AS”. In primele trei luni - din 4 august pana-n 27 noiembrie ‘99 - am baut ceai de spanz, dublat de regim alimentar: fara carne de porc, doar cu carne de pasare si peste, fara alcool si tutun. Cand am mers la examenul citologic, la acelasi medic, mi-a spus ca tumora n-a mai recidivat. N-a fost curios sa stie daca am urmat vreun alt tratament. De-atunci, ma tot cheama din sase in sase luni la control. Din 10 ianuarie a.c. pana in 6 aprilie, am urmat un tratament de intretinere pe baza de spanz. Acum am marit doza, de la 5 cm la 6-7 cm radacina de spanz, cand organismul s-a obisnuit cu taria plantei. Sa stiti ca i-am facut - preventiv - un tratament si sotului meu, dar cu doza mica, de doar 3 mm radacina de spanz. Amandoi ne simtim foarte bine si la nici unul dintre noi tratamentul n-a avut efecte secundare. Acum mananc normal, desi carnea de porc nu ma mai tenteaza aproape deloc. La “Natura”, firma d-lui Groza din Arad, am intalnit oameni foarte atenti cu bolnavii si tare draguti. In permanenta m-am consultat telefonic cu d-na dr. Filimon, asa incat nu m-am simtit niciodata singura. Apoi, fiica mea - inginer chimist - m-a tot indemnat sa am incredere in tratamentul cu spanz. Dar cred ca puterea de a rezista de la Dumnezeu mi-a venit.
Am recomandat tratamentul cu spanz si altor bolnavi, carora le-am fotocopiat pagina din “Formula AS”. Insanatosirea mea o datorez in mare parte revistei dvs.: exact la iesirea din spital am pus mana pe acest tratament salvator. Va multumesc tuturor, dvs. si d-lui Groza!
NICOLETA P. - Turnu-Severin
S.C. “NATURA” S.R.L. - Arad, str. Lucian Blaga nr. 15, tel. 057/28.09.46
(de luni pana vineri, intre orele 9-14)
……..
DR. CRISTIAN BOERESCU
“Terapia cu spanz este practicata in Romania demult, cu succese deosebite”
- D-le dr. Cristian Boerescu, sunteti unul dintre putinii medici care ati experimentat tratamentul cu spanz. Ce v-a dat incredere sa-l aplicati?
- In urma catorva specializari efectuate in Germania, mi s-a accentuat interesul pentru terapiile naturiste, care acolo se practica oficial, chiar in unele spitale, alaturi de terapiile clasice. In ce priveste terapia cu spanz, ea este practicata in Romania de mult, cu succese deosebite, prin preparatele celebrului doctor Boici, preluate si perfectionate in prezent de un grup de cercetatori de la firma “Exhelios” - Timisoara. Personal, colaborez de o vreme cu un grup de medici de la Centrul Medical “Dava” care aplica tratamente cu spanz si recent am aflat despre alti cativa oncologi, anatomopatologi si neurochirurgi care le recomanda pacientilor acelasi tratament. In sensul acesta, demersul revistei “Formula AS” de a populariza virtutile acestei plante interesante, cunoscuta in medicina inca de pe vremea lui Paracelsus, e salutar. Un lucru trebuie totusi subliniat: toxicitatea extrema a plantei, care poate sa provoace accidente mortale, cere ca spanzul sa fie administrat in doze mici si numai sub strict control medical.
- Totusi, cum explicati rezistenta acerba a medicinei clasice fata de medicina alternativa, mai ales in cazurile bolnavilor cu neoplasm, trimisi acasa sa moara, dupa epuizarea tuturor formelor clasice de tratament?
- Subiectul, va dati seama, este foarte delicat si cred ca cel mai indicat ar fi sa realizati un interviu pe aceasta tema cu oficialitati din Ministerul Sanatatii. Personal, nu consider ca exista o rezistenta acerba fata de medicina naturista, atata timp cat in facultatea de medicina studentii au acces la cursuri de fitoterapie, balneologie, acupunctura, homeopatie etc. In timpul pregatirii mele, am avut ocazia sa cunosc in spital multi medici si chiar profesori universitari care recomandau pacientilor plante medicinale sau alte remedii naturale. Se poate afirma, totusi, ca medicina naturista este tratata oficial ca un fel de Cenusareasa a medicinei, dar dvs. cunoasteti povestea si stiti ce a devenit Cenusareasa, in cele din urma...
- Cum apreciati rezultatele tratamentelor cu spanz popularizate in “Formula AS”?
- Anul trecut am realizat eu insumi o ancheta medicala cu privire la eficienta spanzului in tratamentul unor forme de cancer. Cele mai bune rezultate s-au observat in cazul tumorilor mici (pana la 3 cm). De asemenea, am sesizat ca asocierea tratamentului cu spanz cu diete alimentare adecvate si cu alte remedii naturale a constituit un avantaj. Rezultate spectaculoase s-au obtinut in cazul tumorilor cu localizare cerebrala, genitala si mamara, aflate in stadiu incipient. Totusi, anumite concluzii se pot trage doar dupa studii clinice aprofundate, pe loturi standardizate de pacienti si dupa o perioada mai lunga de timp, mai ales daca se are in vedere producerea unui medicament. Sa speram ca lucrul acesta se va intampla in curand.
- Ati avut ocazia sa participati la congrese internationale si la stagii de specializare in Occident. Cum este vazuta medicina naturista acolo?
- Si in Occident sunt foarte multe clinici conservatoare, care aplica numai tratamente alopate. Pozitiv este faptul ca in ultimii ani au aparut si clinici care implementeaza in tratamentul bolnavilor metodele medicinei naturiste (sau, mai corect spus, ale medicinei biologice integrale), iar semnificativ este faptul ca multe dintre aceste programe sunt platite chiar de Casa de Asigurari de Sanatate. Este cazul vascului, care a fost studiat mai multi ani in Germania, iar acum se elibereaza pe retete compensate bolnavilor de cancer, sub forma binecunoscutelor preparate injectabile ISOREL, ISCADOR etc. De aceea, si in cazul spanzului, nu vad de ce nu ar putea sa apara cineva interesat sa produca un medicament care sa fie utilizat in viitor pe scara larga.
FLORENTIN POPA
MEDICINA NATURISTA 415

Florile lui Ciresar
Paducelul, Macesul, Narcisa alba
"Sfanta Vara", cum zic poetii, a revenit printre noi. Cerul s-a facut "ca oglinda", soarele isi revarsa spre noi "belsugul de raze", iar ciocarliile "canta in cor". Din cati visatori au stat cu ochii pierduti in zare, nici unul nu s-a gandit, totusi, sa cante pe lira si virtutile ascunse in frumuseti. Sanatatea de pilda, care se leagana la fel ca albinele, pe petale de flori. Cate flori la subsuoara lui Ciresar, tot atatea elixire pentru trupul nostru dornic de bine, ca sufletul de frumos. O simpla preumblare la margine de oras sau pe sub zariste de padure, si saculetul cu flori de leac, recomandate in paginile revistei, se umple. Ne-am bucurat foarte tare saptamana trecuta, cand pe o pajiste de pe marginea unei sosele am intalnit un grup numeros de persoane care culegeau plante medicinale, in mana cu... revista "Formula AS". Nimic nu ne bucura mai mult decat utilitatea mesajului nostru. Drept urmare, pregatiti-va desagutele pentru plante si luati-o pe urmele noastre, la vanatoare de flori. Astazi, vom cutreiera pe la margine de paduri.

FLORILE DE PADUCEL
La vremea aceasta, arbustul spinos si uscativ, cunoscut sub numele de paducel sau gherghinar s-a transformat din cenusareasa in zana, acoperindu-se ca o mireasa gatita, cu voaluri albe, de flori. Maruntele si parfumate, florile de paducel sunt un elixir de viata lunga. Despre ceaiul de paducel se spune ca este laptele batranilor; francezii il beau in fiecare zi si spun ca prelungeste viata cu zece ani; la noi, aceste flori, impreuna cu frunzele care le insotesc, sunt folosite la vindecarea a peste 50 de afectiuni, dintre care cele nervoase si cardiace se afla la loc de frunte.
Florile si frunzele de paducel se culeg in saculeti de panza pe timp frumos, de preferinta intre orele 11.00 si 15.00; se pun la uscat in strat subtire, imediat dupa culegere, si se intorc in fiecare zi, asa incat sa nu se strice. Se prepara ca ceai sau plamadeala in rachiu sau alcool.

Ceaiul de paducel
O jumatate de mana de flori si frunze proaspete de paducel sau doua lingurite de flori si frunze uscate se lasa in apa cat sa le acopere timp de doua-trei ore, se strecoara (maceratul nu se arunca) si se oparesc cu o cana de apa clocotita, lasandu-le sa se infuzeze timp de 20 de minute. Cand timpul a expirat, ceaiul se strecoara (florile se arunca, nu se folosesc de doua ori) si se amesteca cu maceratul in care au fost inmuiate anterior florile. Se beau doua-trei cani pe zi.

Tinctura de paducel
Florile si frunzele de paducel uscate se macina (nu foarte fin), sau se piseaza intr-un mojar. Pulberea obtinuta se pune intr-un borcan si se acopera cu alcool alimentar de 70?-80?. In timp ce punem alcoolul, amestecam in borcan asa incat planta sa fie bine patrunsa. Trebuie pus atat alcool, incat sa ramana o pelicula de doua degete deasupra plantei. Dupa ce am adaugat suficient alcool, inchidem borcanul si lasam sa se macereze tinctura vreme de doua saptamani, dupa care o filtram prin tifon si o punem in sticlute mici.

Cateva din bolile care se vindeca cu paducel:
Ischemie cardiaca dureroasa (angina pectorala) si nedureroasa - se ia o lingurita de tinctura de paducel in jumatate de pahar de apa, de trei ori pe zi, in paralel cu tratamentul prescris de medic. In cazul in care apar dureri, se iau 10-15 picaturi de tinctura de paducel direct sub limba.
Hipertensiune - rezultate foarte bune are tratamentul de lunga durata cu tinctura de paducel: o lingurita luata de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Tinctura se ia cu foarte putina apa, iar eficienta sa creste daca se ia in acelasi timp o jumatate de lingurita de tinctura de iarba de talpa-gastei (se prepara in acelasi mod ca si tinctura de paducel).
Tensiune oscilanta - se fac dupa metoda descrisa mai sus tincturi de flori si frunze de paducel, talpa-gastei si iarba de sulfina. Se combina tincturile in parti egale. Se ia de patru ori pe zi cate o lingurita din acest amestec, diluata in jumatate de pahar de apa.
Aritmie cardiaca - se vindeca daca bem dimineata si seara cate o cana de ceai de paducel indulcit cu miere de salcam sau de tei. Se fac cure lungi, de 6-12 luni, timp in care se elimina din alimentatie condimentele picante, alcoolul, cafeaua si alimentele artificiale.
Varice - se bea zilnic un litru de ceai de paducel, in care s-a pus la macerat vreme de o ora coaja (cu tot cu partea alba) de la o lamaie. Cura tine minimum cinci luni. Atunci cand venele se umfla (mai ales in anotimpul cald) se ung mai intai cu smantana proaspata, apoi se presara putin bicarbonat de sodiu. Separat, se oparesc tarate de grau cu vin si se formeaza o pasta care se aplica peste venele unse cu smantana si bicarbonat. Se aplica deasupra bandaje foarte slab stranse si se sta in repaus, in pat, 1-2 ore.

FLORILE DE MACES (Trandafir salbatic)
Intre delicatele flori de maces si trufasul trandafir exista un grad apropiat de rudenie. Aceasta se vede nu doar dupa forma si mireasma florilor, ci si dupa virtutile lor terapeutice. Desi au evident mai putine utilizari decat petalele de trandafir, florile si frunzele de maces sunt mult mai puternice ca actiune, fiind un calmant, un depurativ si antifebril remarcabil. Lipsite complet de toxicitate, ele au reprezentat totdeauna un medicament pretios pentru taranii nostri de la munte, care tratau anumite boli ale lor si ale animalelor de pe langa casa (de la pisica si pasari de curte, pana la cai) cu o fiertura foarte simpla de flori de maces. Florile si frunzele se recolteaza pe vreme uscata si se folosesc proaspete sau uscate (in strat subtire, la umbra).

Ceaiul
Ceaiul de flori si frunze de maces se face la fel ca cel de paducel, cu precizarea ca ceaiul de flori proaspete de maces are efecte diferite de cel din flori uscate. Ceaiul din flori proaspete este laxativ, intensifica tranzitul intestinal si eliminarea, in timp ce ceaiul din flori uscate este antiseptic si astringent pentru intestin, oprind diareea.

Boli care se vindeca cu flori si fructe de maces:
Lipsa poftei de mancare, intoxicatii alimentare - se bea un litru de ceai de maces pe zi (o cana, cu o jumatate de ora inainte de masa). Pentru a-i creste eficienta, se pun in ceai si cateva fire de cimbrisor.
Cistita si afectiuni renale - se bea ceai de frunze si flori de maces cu boabe de ienupar, cate o lingurita din fiecare, la o cana de apa; se prepara ca la paducel. Se face o cura de o saptamana, in care se beau 1-1,5 litri din acest ceai pe zi.
Frisoane - dimineata se bea o cana de ceai caldut de frunze, flori si fructe de maces, indulcit cu putina miere de albine, pe parcursul zilei consumandu-se din patru in patru ore cate o jumatate de cana din acelasi ceai.
Constipatie - se bea 1-3 cani de ceai de flori de maces, proaspat culese, pe stomacul gol, dimineata. Se pot consuma si petale de flori de maces proaspete, cu putina miere, sau ca atare.
Alergie la polen - se bea zilnic un litru de ceai de flori si frunze de maces, in care s-a adaugat si o lingura de fructe de maces, uscate si macinate.

NARCISA ALBA
Putini stiu ca planta care l-a inspirat pe Ovidius, marele poet al Antichitatii (Narcissus poeticus), are pe langa incontestabila sa valoare estetica si una medicinala. Bulbii acestei flori suave sunt foarte otravitori, mortali in doze de peste 10 g, fiind folositi odinioara de babele mestere pentru a descuia pantecele si a elimina "rautatea din stomac" prin voma. Petalele insa sunt practic lipsite de toxicitate, fiind folosite odinioara in "bolile de piept" si "bataile de inima" (tahicardie).
Astazi se folosesc numai petalele florilor de narcisa (bulbii fiind prea periculosi) drept calmant, emolient, dezinfectant si antiseptic pulmonar. Se culeg doar petalele (fara receptacul) si se usuca in strat subtire si in locuri foarte uscate (la umezeala isi pierd repede proprietatile medicinale). Se folosesc mai ales ca ceai.

Ceaiul
Se face la fel ca ceaiul de paducel.

Dulceata de petale de narcise
Intr-un borcan se pune o pelicula de un deget cu miere de mai. Se pun petale proaspete de narcise, in strat subtire, apoi se pune un strat de miere cat sa le acopere complet, iarasi un strat subtire de flori s.a.m.d. Deasupra, aproape de gura borcanului, se pune un strat de miere cu o grosime de doua degete. Se inchide borcanul si se lasa timp de doua luni la rece, dupa care se poate consuma.
Cateva boli care se vindeca cu petale de narcisa alba:
Tuse - se iau 2-3 lingurite pe zi de dulceata de petale de narcisa contra tusei iritative. Contra tusei spastice, se bea ceai cald de petale de narcisa, in amestec cu frunze de mesteacan (in parti egale).
Astm - se face o cura de ceai de narcisa, iarba de cimbrisor si frunze de menta in parti egale. Cura dureaza minimum trei luni pe an. Ceaiul se prepara dupa metoda descrisa la paducel si se bea cald, indulcit cu miere.
Tahicardie, nevroza cardiaca - se bea zilnic un litru de ceai de petale de narcisa si flori de paducel in parti egale, preparat dupa metoda descrisa la paducel. Se fac cure de lunga durata.
Stari de nervozitate, de anxietate - se bea ceai de petale de narcisa, o cana de trei ori pe zi, in cure de minimum doua saptamani.
Cosmaruri - cu o ora inainte de culcare se bea o cana de ceai de petale de narcisa, in care s-a adaugat jumatate de lingurita de pulbere de talpa-gastei. La copii, se recomanda administrarea a 2-3 lingurite de dulceata de narcise.
ILIE TUDOR

MEDICINA NATURISTA 416

Un adevarat miracol al naturii: ARGILA
Mircea Bocan
“Argila este un dar dumnezeiesc, pe care prea putini stiu sa-l pretuiasca”
Mircea Bocan ar putea deveni oricand subiectul unui roman. Rar am intalnit un om asa ca el. Cei 44 de ani petrecuti in Ardeal l-au innobilat cu daruri dumnezeiesti: cinste, generozitate, prietenie, credinta, fericire alaturi de o familie minunata. Inginer chimist de profesie, pregatit in facultate pentru producerea de medicamente, el singur a descoperit ca adevaratul izvor de sanatate este natura. Poate ca nici nu i-ar fi dat atat de multa atentie, daca el insusi nu ar fi trecut prin experienta unei boli grave, care l-a adus in pragul dependentei de dializa. Cautand neincetat solutii pentru boala sa, a gasit vindecarea nu in medicamente, ci chiar in pamantul pe care-l calca in picioare: o argila speciala, folosita la Alba-Iulia pentru fabricarea caramizilor refractare. Azi, dupa mai bine de 15 ani de experienta in folosirea argilei terapeutice, Mircea Bocan ni se destainuie, pentru ca si alti oameni disperati sa poata beneficia de virtutile acestui dar divin. Dar sa-i auzim povestea...
O vindecare neasteptata
- Cand eram copil, am facut o infectie la rinichi. Am fost internat in stare foarte grava la spital - tin minte ca tata m-a dus pe brate pana acolo. Dupa doua saptamani de spitalizare, cu greu se mai gasea un loc injectabil pe corpul meu. La externare am ramas cu o nefrita, care s-a agravat in timp, astfel incat mi-a provocat o hipertensiune improprie varstei mele si modului de viata sportiv pe care-l duceam. Mi-am dat seama imediat ca ceva nu este in regula cu mine si am inceput sa caut remedii impotriva bolii. In facultate studiasem un an ape si un an farmacie. Noi, absolventii de Chimie organica, suntem cei care fabricam medicamentele. Am invatat atunci ce inseamna un medicament si mai ales cum actioneaza el asupra organismului. De aceea, mi-am facut un adevarat cult pentru tot ce inseamna natura si echilibrul perfect pe care ni l-a lasat Dumnezeu. In incercarile mele disperate am folosit fel de fel de ceaiuri medicinale si extracte din plante, insa n-am rezolvat mai nimic. Boala inainta destul de rapid; ajunsesem sa pun noaptea ceasul sa sune pentru a urina, altfel ma trezeam cu dureri violente de cap si ameteli. Am fost disperat cand medicii mi-au spus ca evolutia bolii insemna in mod clar ca voi fi dependent de dializa. In acea vreme, socrul meu mi-a adus o carte - “Tratamentul bolilor prin legume, fructe si cereale”, de Jean Valnet - unde era descris un tratament cu argila. Rasfoind-o, el a gasit acest capitol. Fiind un om rational, s-a gandit ca este imposibil ca un tratament naturist sa vindece atatea boli. Mi-a adus cartea mai mult in spirit de gluma, stiind faptul ca aplicam fel de fel de tratamente naturiste pentru a ma vindeca. Voia astfel sa-mi demonstreze ca-mi pierd vremea... Dupa ce am citit cu atentie capitolul referitor la tratamentul cu argila, mi-am amintit ca profesorul meu de la cursul de ape, din facultate, ne spunea ca daca dorim sa pastram apa in conditii sterile, sa o tinem in vase de argint sau de argila, deoarece acestea au proprietati bactericide. Efectiv mi s-a trezit curiozitatea. Analizand ceea ce citisem, totul mi se parea logic, dar putin exagerat: prea multe vindecari in boli foarte grave, pe care medicina clasica nu le poate rezolva. Totusi, mi-am spus ca nu am ce pierde si am inceput sa caut argila. Cand am gasit o argila deosebita, am apelat la colegul meu de facultate - actualul primar din Alba-Iulia, Mircea Hava - pe care l-am rugat sa-i faca o analiza de laborator, el fiind pe atunci sef de sectie la fabrica “Refractara”. Mi-a comunicat ca argila este de o puritate absoluta si ca are in componenta 18 minerale esentiale.
Am tinut cura cu argila timp de trei saptamani, dupa indicatiile din carte, si... m-am vindecat! Nu mai aveam nici un fel de simptome, urina se limpezise, tensiunea mi-a scazut la 13/8. Incurajat de succesul tratamentului, cu toate ca nu eram sigur de vindecarea completa, am inceput sa le recomand celor apropiati aceasta cura. O alta intamplare care m-a facut sa fiu sigur de puterea miraculoasa a argilei a fost atunci cand sotia mea, Mihaela, a fost internata in stare grava la spital, cu o colita extrem de activa. Tratamentul alopat nu a dat rezultate multumitoare, asa incat am apelat imediat la argila. A urmat cura timp de trei saptamani si s-a vindecat complet. Am aplicat acest tratament si celor trei copii ai nostri, care au beneficiat de virtutile argilei inca de cand erau sugari. Daca aveau vreun scaun diareic, le puneam apa argiloasa in sticluta cu lapte. Am reusit performanta ca pana acum sa nu fie niciodata bolnavi si sa nu aiba nevoie de nici un medicament. Chiar si racelile sau bronsitele (fiindca o viroza nu poate fi considerata boala) le-au avut foarte rar. Le-am impus si o educatie sportiva: schiaza toti bine, inoata, fac sport zilnic si sunt dezvoltati armonios si sunt perfect sanatosi.
























Experiente fericite
- Ati recomandat cura cu argila foarte multor persoane. In ce boli s-au vazut cele mai bune rezultate?
- In 15 ani, de cand ma ocup de acest tratament, am asistat la vindecari spectaculoase in multe afectiuni pentru care medicina, practicata la cel mai inalt nivel, nu mai avea solutii. De aceea zic eu ca argila este un dar dumnezeiesc, pe care prea putini stiu sa-l pretuiasca... Intr-un mod absolut crestinesc, am recomandat si am oferit argila celor care aveau probleme de sanatate. Toti cei care au acceptat sa faca tratamentul s-au vindecat. Paradoxal, dar vindecarile sunt cu atat mai spectaculoase cu cat bolnavul are mai multe afectiuni. Cand un om are mai multe boli, medicamentele pe care le ia pentru o anume afectiune au efect negativ asupra altor organe si astfel se intra intr-un cerc vicios. Un principiu al medicinei spune ca trebuie sa tratam cauza unei boli si nu efectul acesteia. Argila este extrem de eficienta in tratarea ulcerului, a gastritelor, enterocolitelor si rectocolitelor, a infectiilor urinare. Un vecin, ofiter, in varsta de 40 de ani, se trata de doi ani in clinicile universitare din Cluj pentru o rectocolita hemoragica. Rezultatul tratamentelor medicamentoase a fost devastator: ajunsese sa nu mai poata avea nici un fel de activitate. Sotia lui a venit disperata la mine. Dupa numai trei zile de tratament, a avut scaun normal, dupa o saptamana s-a urcat la volan, iar dupa trei saptamani s-a reintors la serviciul pe care-l parasise cu doi ani in urma.
Dizenteria se vindeca instantaneu, cu o singura doza de argila! In 1987, o cunostinta a fost internata de urgenta la spital cu acest diagnostic. A fost dus cu Salvarea; curgea pur si simplu sange din el. L-am sunat cand am aflat, i-am propus sa incerce argila si a acceptat imediat: “Iau orice; sunt disperat!”. I-am dat ceea ce eu numesc “doza de cal” - circa 400 g de argila care se consuma intr-o singura doza, foarte tulbure. Dimineata, doctorul care-l internase - medic specialist, sef de sectie la Spitalul de boli contagioase din Alba - i-a facut externarea, spunand: “Domnule, in viata mea n-am vazut o vindecare mai rapida. E uluitor!”. Si “cazuistica” - daca-i pot spune asa - a devenit din ce in ce mai bogata...
Sotia unui avocat din Sibiu suferea de multa vreme de o infectie urinara. Cheltuise o avere pe medicamente din Germania, care dadeau doar rezultate temporare. I-am povestit experienta proprie si i-am dat o doza de argila si instructiunile necesare. M-am intalnit cu ea intamplator, peste circa un an. Nu ma mai tinea minte... Am intrebat-o care a fost rezultatul tratamentului si mi-a raspuns: “O, am si uitat c-am avut acea boala!”.
Argila vindeca diareea, dar in acelasi timp, prin reglarea scaunului, vindeca si constipatia. Am cunoscut zeci de cazuri de oameni care de ani de zile sufereau de constipatie cronica; aveau scaune la 2-3 saptamani, iar dupa o saptamana de tratament cu argila au avut scaun zilnic.
Argila vindeca hipertensiunea si hipotensiunea. D-l Potopea Chirila din Alba-Iulia a fost toata viata hipotensiv, iar sotia dansului a suferit mult din cauza hipertensiunii arteriale. Au tinut cura cu argila, iar in prezent au amandoi tensiunea 13/7. Hipertensiunea arteriala este provocata in cele mai multe cazuri de o boala a rinichilor (nefrite, infectii urinare etc.). Medicina alopata se multumeste sa prescrie bolnavilor medicamente hipotensive, fara a rezolva insa cauza bolii. In acest caz, tratamentul cu argila este senzational. Vindeca rinichii (daca acestia mai au functie!) si tensiunea scade, nemaifiind necesare medicamentele.
Am fost vizitat de o persoana care avea retentie de apa si tensiunea 24/13 (sub tratament medicamentos!). Dupa o cura de trei saptamani cu argila, tensiunea s-a stabilizat la 13/8, renuntand definitiv la medicamentele hipotensive. Cand bolnavul este dependent de medicamente, este necesar ca la inceputul tratamentului cu argila sa nu renunte la ele. Se va masura atent tensiunea arteriala, iar cand aceasta incepe sa scada, se va micsora doza de medicamente, urmand - cand tensiunea ajunge in limite normale - sa se renunte complet la medicamente.
Argila echilibreaza activitatea glandelor endocrine. Tin minte ca i-am dat argila unei prietene, directoarea unei scoli din Alba, care se plangea de stres. Dupa cura pe care a urmat-o, nu numai ca a capatat o energie si o pofta de viata extraordinare, dar a scapat si de gusa tiroidiana.
Argila curata sangele, avand un efect antitoxic foarte puternic. In primele zile de tratament, bolnavii pot remarca faptul ca urina si scaunul sunt puternic mirositoare, acesta fiind semnalul clar ca incepe detoxifierea organismului.
Argila actioneaza asupra ficatului, splinei si pancreasului, curatandu-le de toxinele acumulate in procesele metabolice.
Argila are efect in reglarea sistemului nervos. Apare o linistire extraordinara (nu o sedare!). Jean Valnet scrie in cartea lui ca argila reda bucuria de a trai. Aceasta este o expresie foarte potrivita. Se stie ca stresul este generat de lipsa de minerale din organism. Or, mineralele sunt responsabile de toate procesele chimice din organism. Daca sunt in cantitati insuficiente, procesele chimice nu pot avea loc. Mineralele din argila normalizeaza procesele chimice si fac ca stresul sa dispara ca prin farmec.
Argila are efect hipoglicemiant. La bolnavii care nu sunt insulino-dependenti, cu glicemie pana la 200, cura cu argila normalizeaza functia pancreasului, aducand glicemia la limite normale.
Argila vindeca acneea. Pe langa cura interna se recomanda si masca de argila, aplicata zilnic pana la rezolvarea problemei.
In cazul hemoroizilor, pe langa cura interna - foarte eficienta in aceasta boala - se pot folosi si bucati mici de argila ca supozitor.
Nu am intalnit nici o persoana care sa nu isi vindece una din aceste boli, daca a facut corect tratamentul. Cu cat bolile sunt mai multe si mai grave, cu atat vindecarea este mai spectaculoasa!
- E intr-adevar impresionant... Cum se aplica tratamentul cu argila?
- Cu o jumatate de ora inaintea meselor principale, de doua-trei ori pe zi (in functie de gravitatea bolii), se bea un pahar de apa argiloasa foarte tulbure. Pregatirea se face din ajun, seara: in 3/4 pahar cu apa (se folosesc numai pahare de sticla sau portelan) se pune o lingurita plina cu argila. Se lasa pana dimineata, cand se amesteca bine si se bea apa tulbure, pe stomacul gol. Sedimentul (ca un zat de cafea) se arunca. Se pregateste imediat apa cu argila pentru masa urmatoare. Daca in primele zile apare o usoara constipatie, nu se va intrerupe tratamentul! Totul se va regla de la sine.
- Cat dureaza tratamentul?
- O cura dureaza trei saptamani. Nu exista nici un risc de supradozare. Argila are inteligenta naturii. Stie sa actioneze acolo unde este nevoie de ea. Surplusul se elimina in mod natural.
Bolile mentionate se vindeca complet in trei saptamani. Totusi, din cauza stresului si a eliminarii masive de minerale prin urina, sunt necesare cure de argila de 10 zile pe luna.
- Exista contraindicatii in administrarea argilei?
- In timpul tratamentului nu se vor consuma alcool si grasimi. Este bine sa se foloseasca apa de izvor sau apa plata din comert, in nici un caz apa minerala, deoarece mineralele din argila sunt perfect echilibrate.

Un caz spectaculos
Ion Santimbreanu (78 ani) - Alba-Iulia: “Probleme de sanatate am avut demult, din cauza regimului de detentie politica. Am facut ani grei de puscarie la Ploiesti, iar cand m-au eliberat eram o adevarata epava umana. Mi se facuse o traheotomie in timpul detentiei si credeam ca problemele mele se datorau infectiei pe care am avut-o dupa aplicarea canulei. Am facut analize numai cand starea mea de sanatate devenise critica: vomitam sange, aveam scaune cu sange. Medicii au stabilit diagnosticul melena, enterocolita si gastrita si mi-au dat un tratament. Insa am facut o criza in 11.03.1999, in urma careia am ajuns la reanimare; am avut o hemoragie interna atat de puternica, incat mi-a curs sange prin ochi si urechi. Pierdusem circa 2,5 litri de sange, eram inconstient, toti au crezut ca ma duc... A venit la spital un fost coleg de facultate, preot, care mi-a dat binecuvantarea. Dar Dumnezeu nu m-a lasat: am iesit din criza cu ajutorul medicilor, care mi-au transfuzat sange si mi-au oprit hemoragia. Parintele Sandu, impresionat de starea in care ma gasise la spital, i-a povestit lui Mircea Bocan despre cazul meu. El a venit la mine si m-a asigurat ca ma fac bine cu argila. Am inceput sa consum argila dupa recomandarile lui, iar dupa trei saptamani, cand mi-am luat tensiunea, aceasta era 14/7, de unde pana atunci aveam chiar si 18/12. In timpul asta n-am mai luat nici un fel de medicamente. Inainte, urmam un regim alimentar tare sever: numai supe strecurate si legume fierte. Dupa tratamentul cu argila, am putut manca orice. Tin si acum o cura de intretinere, cate 10 zile pe luna, si ma simt perfect. N-am mai luat nici un medicament, zilnic merg cate 10 km cu bicicleta, fac gimnastica... Ce mai, argila m-a readus la viata! Am o energie si un tonus ca la 20 de ani”.

Argila -
buna si la frumusete

Mastile cu argila sunt folosite inca din vremuri stravechi. Marile firme cosmetice vand pe bani grei produsele cu argila. Cartea lui Jean Valnet propune o reteta simpla: pe razatoarea mica, se rade un castravete mic, apoi se stoarce printr-o sita fina. In acest suc se pune o lingurita de argila. Se lasa 1/4 ora, pana se face o pasta groasa, dar foarte fina. Se intinde pe toata suprafata fetei (inclusiv in zona ochilor) si se lasa sa se usuce. Se indeparteaza prin spalare cu apa calduta. Efectul este absolut spectaculos. Se repeta o data pe saptamana. Masca cu argila are efect astringent, scoate punctele negre, trateaza acneea, eruptiile de pe fata, cuperoza si indeparteaza ridurile.
FLORENTIN POPA
D-l MIRCEA BOCAN poate fi contactat la urmatoarea adresa: Str. Avantului nr. 19, bl. J6, ap. 8, Alba-Iulia, jud. Alba, cod 2500, tel. 058/83.34.87.
MEDICINA NATURISTA 419


PLANTELE VERII
NAPRAZNICUL

- O noua “vedeta” din farmacia naturii, in lupta cu cancerul si cu alte boli -

Mergand prin padurile umbroase de fag, de molid ori de brad, vezi ici-colo la marginea potecii palcuri de flori roz-liliachii, cu fructe ca niste ciocuri de berze, cu tulpini moi, de un verde inchis cu nuante rosiatice. Napraznicul (Geranium robertianum), caci despre el este vorba, nu este o planta prea spectaculoasa, poate doar in afara numelui si al mirosului, destul de asemanator cu cel al transpiratiei unei fiare, parand multora respingator. Marturisesc ca veri la randul am trecut pe langa ea fara sa-i acord o atentie prea mare, fara sa banuiesc ce putere vindecatoare sta ascunsa in ea. Aceasta planta pare, insa, sa devina o adevarata vedeta in lumea medicinii, in ultimii ani afirmandu-se si pe plan international; in Canada, Germania, Statele Unite, a devenit deja una din plantele de capatai in tratamentul cancerului. Nu va trece mult timp si, probabil, vom vedea un medicament cu nume sonor - Geraniol, de exemplu - asa cum si din alte plante de la noi au fost extrase medicamente devenite celebre peste hotare. Iar cel mai bun exemplu este tisa (Taxus bacata), din care isi faceau candva arcuri razesii lui Stefan cel Mare, si din a carei seva este extras acum in Statele Unite cel mai modern si mai eficient medicament in tratamentul cancerului: Taxol. Un tratament cu Taxol contra cancerului mamar sau ovarian costa... 3-4 milioane de lei pe luna, pentru un singur pacient, iar in ultimii trei ani a fost cel mai bine vandut medicament de acest tip de pe piata mondiala.
Culegerea plantei
Napraznicul se culege de la inceputul verii si pana tarziu, inspre toamna, lunile septembrie - octombrie. Se iau tulpinile inflorite cu tot cu frunze, dar fara radacini, asa incat planta sa se poata regenera dupa culegere. Tulpinile sunt foarte moi si se rup cu multa usurinta, asa incat nu este nevoie de cutit la cules. Planta se poate folosi proaspata (din frunze si tulpini se extrage sucul) sau, mai frecvent, uscata. Uscarea se face in strat subtire, in poduri umbroase si foarte bine aerisite. O data pe zi, planta trebuie intoarsa, mai ales daca locul de uscare nu este prea bine aerisit. Termenul de valabilitate al plantei uscate este de maximum doi ani.
Cateva retete
In medicina populara romaneasca exista nenumarate leacuri pe baza de napraznic, planta renumita in zonele de munte, mai ales pentru puterea sa revigoranta, atat pentru femei, cat si pentru barbati. In Vrancea, barbatii fara putere erau imbracati mai multe zile la randul cu camasi muiate in fiertura de napraznic; in Bistrita, sucul proaspat de napraznic era combinat cu lapte (de capra, mai ales) si era baut de femeile sterpe si de barbatii fara vigoare; in Neamt, din napraznic era facut un decoct baut de femeile cu ciclu prelungit, lipsite de vlaga ori care raceau usor la rinichi. In manastirile din Moldova, napraznicul era folosit mai ales ca ceai pentru bolile intestinelor, pentru bolile organelor genitale si contra cancerului uterin. In unele zone de munte, cu decoct concentrat de napraznic aplicat extern se vindeca herpesul, in timp ce sucul era folosit pentru intremarea tuberculosilor. Sucul si fiertura se mai bea in credinta ca opreste orice scurgere de sange si alunga orice fel de junghi.
Iata, pe scurt, cateva modalitati de preparare a napraznicului, preluate din medicina populara si actualizate:
Sucul
O mana de frunze si tulpini proaspat culese se pun intr-un mojar si se piseaza bine pana devin ca o pasta. Apoi se filtreaza printr-un tifon, iar sucul rezultat se combina imediat cu lapte sau se consuma ca atare. O metoda mai moderna foloseste mixerul de bucatarie cu care se maruntesc fin, frunzele muiate in putina apa, dupa care stoarcerea se face mai usor.
Se administreaza 6 linguri de suc de napraznic pe zi, de obicei diluat cu tot atata lapte proaspat.
Ceaiul
O mana de frunze si flori uscate, nemacinate, se pun cu o cana (250 ml) de apa la muiat de seara pana dimineata. Dimineata se filtreaza licoarea rezultata (care nu este altceva decat un macerat), iar planta ramasa se opareste cu inca o cana de apa. Dupa ce se lasa sa se raceasca vreme de jumatate de ora la temperatura camerei, aceasta infuzie se filtreaza. La sfarsit se combina maceratul cu infuzia racita.
Se beau 3-4 cani din acest ceai pe zi, pe stomacul gol. Ceaiul se bea inghititura cu inghititura (unii terapeuti recomanda sa se bea cu lingura).
ATENTIE! Pentru ceaiul de napraznic nu se foloseste apa de la robinet, ci doar apa plata sau, mai bine, apa de izvor care nu trebuie sa fie mai veche de 48 de ore.
Pulberea
Planta uscata se marunteste bine intr-un mojar sau cu o rasnita electrica, dupa care se face o cernere cu sita pentru faina alba. Se ia o lingurita rasa de planta de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Inainte de a inghiti cu putina apa planta, o vom tine timp de cateva minute sub limba. De obicei, napraznicul nu se foloseste sub forma de pulbere singur, ci in combinatie cu alte plante, pe care le vom indica mai jos.
Boli vindecate cu napraznic
Cancerul. Fara indoiala ca napraznicul si-a castigat celebritatea datorita cazurilor spectaculoase de vindecare a cancerului. Cel mai receptiv la tratamentul cu napraznic este cancerul genital, dar pe lista cazurilor vindecate se afla si cancerul pulmonar cu metastaze, cancerul mamar, cancerul de prostata, cancerul la intestin si cancerul gastric. In toate cazurile vindecate, tratamentul cu ceai de napraznic a fost insotit de un regim alimentar sever, cu sucuri si cruditati sau cu cereale integrale (regimul Oshawa).
Cancer ovarian. Se beau in fiecare zi, lingura cu lingura, 4 cani de ceai de napraznic. In paralel, se consuma 200 ml pe zi de suc de sfecla rosie, se mananca numai hrana vegetariana si in cea mai mare parte netrecuta prin foc.
Cancer la san. Se bea aceeasi cantitate de ceai de napraznic si de suc de sfecla rosie ca la cancerul ovarian, se urmeaza acelasi regim alimentar sever si in plus se mai face o aplicatie externa. In fiecare zi, se pune pe san vreme de 2-3 ore, o cataplasma cu radacina de tataneasa si iarba de rostopasca obtinuta astfel: cele doua plante maruntite se amesteca, adaugandu-se apa calduta, pana se formeaza o pasta moale; aceasta pasta se aplica invelita in tifon pe locul afectat.
Leucemie. La sucul de sfecla rosie se adauga sucul de morcov si mere - in total se beau 500 ml de suc pe zi. Se consuma zilnic un litru de ceai de napraznic si inca un litru dintr-un ceai obtinut din pulberea a patru plante combinate in parti egale: coada-calului, troscot, urzica si sunatoare. Se prepara la fel ca cel de napraznic.
Cancer la intestin. Se bea zilnic un litru de ceai de napraznic si un alt ceai obtinut din trei plante combinate in parti egale: radacina de tataneasa, iarba de salvie, iarba de rachitan (Lythrum salicaria) - cate o lingura din fiecare, la care se adauga o lingurita de rostopasca. Ceaiul se prepara la fel ca si cel de napraznic; se bea un litru pe zi.
Sterilitate la femei si barbati. Povestea adevarata spune ca un terapeut german celebru, Rudolf Breuss, a tratat intr-o luna opt cupluri casatorite de 2-10 ani care nu puteau avea copii. Pacientii au fost pusi sa bea ceai de napraznic si cam la un an dupa aceea, toate cele opt femei au nascut prunci frumosi si sanatosi. Pe langa ceaiul de napraznic preparat dupa metoda de mai sus, femeilor le este recomandat sa mai bea in fiecare zi si ceai de cretisoara (Alchemilla vulgaris) - frunze si flori.
Impotenta. Atunci cand aceasta apare din cauze hormonale sau datorita uzurii prea mari a organismului, ceaiul si mai ales sucul de napraznic - 6 linguri pe zi - combinat cu lapte proaspat de capra (la nevoie poate fi si de vaca) poate face minuni.
Frigiditate. In popor se spune ca o cana de ceai de napraznic facut vartos (concentrat), in care s-au pus si cateva varfuri de busuioc, are efecte... napraznice. Totul este sa suportati acest ceai, cu un miros mai putin delicat.
Hipermenoree (ciclu menstrual abundent), stare de slabiciune in timpul ciclului menstrual. Se bea ceaiul de napraznic (2-3 cani pe zi) si se iau 3-4 lingurite pe zi de pulbere de salvie (Salvia officinalis) cu putina apa. Efectele sunt mai puternice daca tratamentul este inceput cu trei zile inaintea ciclului. Daca ciclul menstrual este neregulat, faceti tratamentul acesta vreme de trei luni.
Cistita, urinare cu sange (hematurie). In ceaiul de napraznic prezentat mai sus se pune si o lingurita de ghimpe (Xanthium spinosum). Se beau cantitati ceva mai mari de ceai: 1,5-2 litri pe zi.
Chisturi ovariene, ovare polichistice. Se combina in parti egale pulberile din urmatoarele plante: napraznic, cretisoara, frunze de mur, iarba de salvie, seminte si flori de urzica, iarba de rostopasca si rachitan. Se ia o lingurita cu varf din aceasta combinatie de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Se tine repetat regimul cu cereale integrale (Oshawa), cate 10 zile, cu 5 zile pauza. Se aplica pe zona ovarelor cataplasme calde cu coada-calului, dupa care se face masaj usor.
Iradiere. Ceaiul de napraznic este foarte folositor pentru a combate imediat efectele iradierii, precum si pentru a indeparta anumite sechele. Se bea ceai de napraznic, minimum o jumatate de litru pe zi. Se consuma, mai ales imediat dupa iradiere, cantitati mari de: ceai negru, ulei de catina si catina, afine si coacaze (uscate sau crude).
Reumatism. Se pare ca ceaiul de napraznic are efecte similare cu ale fratelui sau, ciocul cucoarei (Geranium pratense), ajutand la reducerea inflamatiei articulatiilor, la calmarea durerii, la micsorarea sensibilitatii la factorii climatici (umiditate, vant, frig s.a.). Se fac cure indelungate, 3-6 luni, cu ceai de napraznic - 2-3 cani pe zi.
Diabet. Ceaiul de napraznic si troscot in parti egale, preparat dupa metoda descrisa mai sus, baut cu un sfert de ora inainte de fiecare masa, duce la scaderea valorilor glicemiei si in multe cazuri opreste evolutia bolii, mai ales daca este respectat si regimul alimentar prescris de medic.
Tuberculoza, infectii pulmonare in general. Ceaiul de napraznic este folosit mai ales in fazele avansate ale bolii, avand rolul de a intari organismul, de a stopa hemoragia si chiar de a inhiba dezvoltarea microorganismelor patogene. Se foloseste ceaiul in cure de 2-3 saptamani in care se beau 3-4 cani pe zi; vara se bea sucul combinat in parti egale cu lapte de capra.
Herpes, herpes genital. Se fac spalaturi locale cu un decoct concentrat de napraznic. Se prepara ca si ceaiul dat mai sus, dar din 4 linguri de pulbere de napraznic, care nu se oparesc cu apa, ci se fierb 5 minute.
Epistaxis (hemoragii nazale). Intr-o cana de decoct de concentrat de napraznic se pune o lingurita de sare si se amesteca bine. Din aceasta solutie se pune putin cate putin in nas cu ajutorul unei pipete sau al unui tampon de vata.

MEDICINA NATURISTA 421
PROGRAMUL DE VARA
Fructe negre de padure (II)
COACAZELE, AFINELE SI MURELE

- Bucurati-va de darurile mirifice ale naturii. Delicii alimentare, coacazele, afinele si murele au si puterea de-a vindeca -

COACAZELE NEGRE
Mai cernite si mai uratele in comparatie cu fragii si zmeura, lipsite de aroma si straluciri rubinii, coacazele negre sunt o veritabila Cenusareasa a naturii. Abia la sfarsitul povestii, cand printul le asaza in picior pantofiorul, arata ce comori se ascund sub infatisarea lor reculeasa. Putine alte alcatuiri ale firii au atata forta de-a vindeca. Coacazele negre contin un numar impresionant de minerale si vitamine, intre care vitamina C intr-o forma care se dovedeste a fi cea mai stabila dintre toate fructele, rezistand la caldura si oxidare. In plus, este singurul fruct de padure care contine ulei volatil intr-o proportie destul de mare, un ulei cu miros mai putin placut, dar cu efecte cu totul deosebite. Coacazele negre, folosite mai ales ca pulbere, revitalizeaza rapid organismul, ajuta la reechilibrarea metabolismului, normalizeaza activitatea nervoasa, maresc acuitatea vizuala, elimina anemia, favorizeaza procesele de crestere si refacere, maresc imunitatea naturala a organismului. Dintre cele peste 50 de boli si tulburari tratate cu ajutorul lor mentionam:
Anemie - sucul, la fel ca si pulberea de coacaze negre uscate, stimuleaza formarea hematiilor si compenseaza deficitul de fier. Se bea zilnic o cana de suc pe stomacul gol sau se ia o lingurita de pulbere de trei ori pe zi. O cura dureaza 2-3 saptamani.
Oboseala vizuala, miopie progresiva - coacazele negre, fructele si frunzele, cresc acuitatea vizuala (inclusiv cea nocturna), favorizeaza corectarea anumitor deficiente ale vederii. Se fac cure indelungate (3-6 luni) cu pulbere sau cu macerat de coacaze negre.
Cresterea la copii - coacazele negre crude, la fel ca si sucul, stimuleaza formarea tesuturilor, a oaselor mai ales. Se consuma zilnic 100-200 g de coacaze negre sau se bea un pahar de suc. In afara sezonului, se ia inainte de fiecare masa jumatate de lingurita de pulbere de coacaze negre.
Sensibilitate la infectii (respiratorii, intestinale, renale) - se consuma zilnic 100 g de fragi si 100 g de coacaze negre. In afara sezonului se ia o jumatate de lingurita de pulbere de coacaze negre si o jumatate de lingurita de pulbere de macese pe zi.
Articulatii umflate, dureroase - sucul si ceaiul de coacaze negre (obtinut cu apa calduta din fructe si frunze) are efecte antiinflamatoare si depurative ideale, fiind in mod deosebit indicat in cure de 21 de zile pentru reumatici.
Reumatism cronic degenerativ - se recomanda cura cu suc (500-750 ml pe zi) sau, in afara sezonului, un pahar de macerat dimineata si doua cani de ceai fierbinte (obtinut din fructe si frunze) spre seara.
Ateroscleroza, arterita, trombagenita obliteranta, hipertensiune - in toate aceste cazuri se recomanda o cura de fructe - 500 g pe zi, vreme de doua saptamani.
Litiaza renala (cu urati) - in fiecare zi se bea de dimineata o cana de suc proaspat, iar seara o cana de ceai fierbinte de fructe si frunze. In a zecea zi de cura se bea un litru din ceaiul obtinut dintr-o lingura de frunze de mesteacan, o lingura de boabe de ienupar si o lingura de frunze de coacaz negru, la un litru de apa clocotita.
Alcoolism - doua linguri de fructe uscate si o lingurita de seminte de patrunjel se fierb la foc domol in trei sferturi de litru de apa, vreme de 15 minute, dupa care se lasa sa se raceasca. Se bea tot acest preparat o data, pe stomacul gol; cura dureaza 6 luni. Pot aparea reactii puternice de voma, diaree, ca semn al dezintoxicarii organismului. Daca cura nu este intrerupta cateva saptamani si nu este consumat alcool, dependenta dispare relativ repede si apare chiar o anumita intoleranta la alcool.
Tulburari specifice debutului menopauzei - pulberea de fructe uscate, la fel ca si ceaiul fierbinte, are efecte usor sedative, opreste hemoragiile, normalizeaza activitatea endocrina. Se beau una-doua cani de ceai pe zi sau se iau trei lingurite de pulbere pe stomacul gol.

AFINELE
Cu fructul lor ca niste margele negre, brumate, afinele inglobeaza in ele toata energia solara captata pe platourile muntoase pe care cresc. Sunt fructe specifice marilor inaltimi, facute special, parca, pentru a completa hrana destul de saraca a oamenilor de munte. O portie de afine valoreaza cat 3-4 casete cu vitamine, cu specificatia ca vitaminele A, E, F, PP si B (B1 si B2) continute de afine sunt mult mai usor de asimilat, deoarece sunt in formula naturala. Cat despre actiunile terapeutice, lista impresioneaza nu atat prin marime, cat prin efectul neobisnuit al acestor alimente-medicament sau, mai bine zis, medicamente-aliment care sunt afinele.
Fructul proaspat de afin, dar mai ales cel uscat, ajuta la regenerarea vaselor de sange, la normalizarea glicemiei si la regenerarea purpurei retinei, creste sensibilitatea fotoreceptorilor de la nivelul ochiului, neutralizeaza infectiile din intestin, dilata usor vasele coronare, protejeaza organismul contra radioactivitatii. Mirtilina, o substanta continuta de fructe si frunze, penetreaza celula bacteriei si ii slabeste vitalitatea, iar administrata intern, scade glicemia. Pigmentii care dau nuanta albastruie fructului protejeaza corpul impotriva radioactivitatii si regleaza anumite procese imunitare. Din lista de afectiuni in care se folosesc cu succes fructele de afin am selectat cateva:
Ateroscleroza cerebrala, tulburari de circulatie encefalica - se consuma in fiecare zi 200-300 g de fructe proaspete, inainte de fiecare masa. In afara sezonului se consuma o lingurita de pulbere de afine uscate de trei ori pe zi.
Diaree, enterocolita de fermentatie - pulberea de afine uscate este un leac care actioneaza fara gres in aceste afectiuni. In cazurile acute se ia o lingurita rasa din doua in doua ore. Suplimentar, se poate bea un ceai cald din fructe si frunze pentru rehidratare.
Enterocolite de putrefactie - se face o cura de afine proaspete - 300-500 g zilnic - repartizate in trei portii egale. Prima portie se ia dimineata pe stomacul gol, iar restul inainte de mesele principale.
Oxiuroza - se face un macerat dintr-o lingura de fructe zdrobite la 400 ml apa rece; in afara sezonului, se pune pulbere de fructe in apa si se lasa la temperatura camerei, vreme de 8 ore; se bea in trei reprize, in decursul unei zile.
Diabet, maladii vasculare ale diabeticilor - se pun la inmuiat de seara pana dimineata doua linguri de frunze maruntite in jumatate de litru de apa. Dimineata se strecoara, se pune licoarea obtinuta deoparte, iar frunzele se oparesc cu o cana de apa clocotita si se lasa sa se raceasca 20 de minute. Se combina cele doua extracte si se bea acest amestec, pe parcursul unei zile, pe stomacul gol. Tratamentul se tine 40 de zile, apoi se face pauza 14 zile, dupa care se repeta.
Infectii urinare - se folosesc fructele uscate si macinate, se ia cate un varf de cutit din doua in doua ore. Se poate face si o tinctura dintr-o cana de afine zdrobite si frunze de afin taiate marunt, peste care se toarna patru cani de alcool diluat (50ˇ) sau rachiu. Se lasa la macerat 10-14 zile, timp in care sticla se scutura de doua-trei ori pe zi. Se strecoara in sticle inchise la culoare. Se consuma circa doua-trei linguri pe zi.
Arterite ale membrelor inferioare, sechele dupa infarct, coronarite - se bea macerat de fructe uscate (o lingurita de pulbere la un pahar de apa) in cure de sase luni, doua-trei pahare pe zi.
Tulburari specifice varstei a treia - o serie intreaga de probleme, cum ar fi tulburarile vasculare, tulburarile de vedere (presbitia) si senilitatea se atenueaza daca se bea zilnic jumatate de litru din preparatul obtinut prin combinarea unei cani de macerat la rece de afine cu o cana de decoct de afine. Maceratul se obtine la fel ca in reteta anterioara, in timp ce decoctul se obtine astfel: o lingura de fructe zdrobite se fierb 2-3 minute intr-o cana de apa, se lasa la racit, dupa care se combina cu maceratul.
Candidoza bucala si digestiva - jumatate de kilogram de afine proaspete consumate zilnic, vreme de o saptamana, elimina aceasta afectiune, care de altfel este destul de refractara la tratamentele clasice.
Tulburari produse de folosirea antibioticelor - sechelele abuzului de antibiotice (tulburari de imunitate, infectii cu ciuperci parazite, tulburari digestive, hormonale s.a.) sunt atenuate si, gradat, eliminate, daca se consuma doua saptamani la rand cate 300 g de afine crude. Pe timpul iernii se fac cure indelungate cu afine, de-a lungul carora se beau una-doua cani de macerat de afine uscate zilnic.
Faringite, stomatite, afte - se face o infuzie din doua lingurite de afine uscate zdrobite, peste care se toarna 200 ml apa clocotita; se infuzeaza 20-30 minute. Se face gargara de mai multe ori pe zi, din care una inainte de culcare.
Micoze, eczeme, rani sangerande - se fierbe o lingurita de fructe uscate intr-un pahar de apa, vreme de 5 minute, la foc domol; se filtreaza, dupa care cu solutia obtinuta se fac lotionari cu un tampon de vata; fructele ramase dupa filtrare se aplica pe locul afectat sub forma de cataplasme, folosindu-se un pansament steril.
IMPORTANT
Din afine se obtine la Cluj-Napoca medicamentul original romanesc ERIDIAROM, cu rezultate terapeutice spectaculoase in toate afectiunile prezentate mai sus. Acest produs este usor de administrat si inlocuieste foarte bine afinele uscate.

MURELE
Forma fructelor si a frunzelor, micii spini de pe tulpina recomanda murele ca fiind un fel de verisor primar, ceva mai salbatic, al zmeurei. De altfel, murele au in linii mari aceleasi proprietati terapeutice ca si zmeura. Cele mai importante virtuti tamaduitoare le au frunzele de mur, care sunt dezinfectante, cicatrizante, reglatoare hormonale si antihemoragice redutabile. Fructele sunt depurative, racoritoare, usor astringente, laxative in stare proaspata si antidiareice in stare uscata; in medicina populara, fructele erau frecvent folosite pentru a trata raguseala si bolile de gat, in general. Iata un mic indrumar terapeutic pentru mure:
Constipatie - cu 15 minute inainte de fiecare masa se mananca 3-4 pumni de mure proaspete, dupa care se iau 1-2 lingurite de miere.
Dureri de gat, raguseala - jumatate de pahar de mure proaspete se combina cu un pahar si jumatate de miere lichida si se amesteca bine, dupa care se lasa sa se intrepatrunda intr-un borcan inchis, vreme de 40 de zile. Se consuma ca atare sau filtrat, patru-sase lingurite pe zi.
Ciclu menstrual prelungit ori cu sangerari abundente - se ia o lingurita de fructe uscate si una de frunze, se oparesc cu o cana de apa fierbinte si se lasa la infuzat vreme de 20 de minute. Se bea acest ceai ceva mai fierbinte, indulcit cu miere, trei-patru cani pe zi.
Infectii urinare - o lingura de frunze de mur, una de frunze de afin si o lingurita de fructe de afin se pun la inmuiat de seara pana dimineata in jumatate de litru de apa. Dimineata se strecoara, iar plantele care raman se oparesc cu jumatate de litru de apa fierbinte, dupa care se asteapta sa se raceasca. La sfarsit, se combina cele doua licori, obtinandu-se aproximativ un litru de ceai, din care se bea cate o jumatate de cana din ora in ora.
Diaree - se ia din doua in doua ore o jumatate de lingurita de frunze uscate si, eventual, un varf de cutit de mure uscate.
Leucoree - o lingura de frunze de mur se oparesc cu jumatate de cana de apa, dupa care se lasa la racit. Se fac spalaturi cu irigatorul, de doua ori pe zi, vreme de o saptamana, dupa care se face o pauza de cinci zile. La nevoie, tratamentul se reia; pentru a reduce inflamatia, in ceai se adauga si jumatate de lingurita de flori de musetel.
Hemoroizi, fisuri anale - cinci linguri de frunze se oparesc cu doi litri de apa clocotita, se lasa la racit, dupa care se filtreaza. Se face o baie de sezut cu acest extract vreme de 10 minute, dupa care se strecoara printr-un tifon, frunzele ramase folosindu-se pentru o cataplasma ce se tine o ora pe anus.
ILIE TUDOR

O noua vedeta a Laboratoarelor HOFIGAL 423
Crema SPIRULIN
- Interviu cu d-l STEFAN MANEA, directorul Laboratoarelor HOFIGAL -
- D-le Stefan Manea, pe agenda dvs. de prioritati sta, de catva timp, o microalga cu puteri curative de exceptie: Spirulina platensis. De curand, ati inceput s-o includeti in formulele tuturor medicamentelor pe care le produceti. Ba, mai nou, ati scos pe piata o noua crema cosmetico-terapeutica, mult laudata de cei care au folosit-o. Dati-ne, va rog, cateva amanunte...
- Ma bucur ca ati avut semnale pozitive din partea consumatorilor nostri. E foarte greu sa faci cunoscut un produs autohton pe piata, altfel decat prin calitate. De altfel, acesta este pentru noi un deziderat de la care nu ne abatem niciodata. Crema SPIRULIN s-a nascut in urma cercetarilor facute de farmacistii nostri asupra Spirulinei platensis. Dintre toate organismele lumii vegetale pe care le-am studiat pana in prezent, spirulina mi se pare cea mai fascinanta. Ea contine o multime de substante active cu totul speciale, care nu pot fi extrase din plantele medicinale din tara noastra. Daca ar fi sa amintesc numai cateva componente ale spirulinei, as pune accent exact pe principiile active care pot fi gasite in noul nostru produs: 70% proteina bruta, in care s-au identificat toti aminoacizii esentiali si neesentiali, inclusiv forme de ARN si ADN specifice organismului uman; lipide - foarte bogate in acizi grasi; cartenoizi, din care o mare pondere o are beta-carotenul; vitamine - B1, B2, B6, B12, E, acid folic, pantotenat de calciu, acid nicotinic; oligoelemente - Ca, Fe, Mg, Mn, Zn, K, Na. Aceste componente ale spirulinei actioneaza benefic asupra organismului uman, putand fi observate clinic o serie de proprietati terapeutice: normalizarea schimbului ionic la nivel celular, restabilirea legaturilor celulare slabite, stimularea anabolismului proteic si a metabolismului la nivel celular, actiunea antioxidanta, stimularea cresterii si refacerii tesuturilor afectate (taieturi, rani postoperatorii, tesuturi inflamate etc.), puternic rol antitoxic prin eliminarea toxinelor si a radionucleotidelor (avand rol de protector solar si dupa tratamentele cu raze X).
Obtinuta din extract total de Spirulina platensis vie, crema SPIRULIN este destinata intretinerii dermei, datorita imbinarii proprietatilor cosmetice (curatare, hidratare, revitalizare, intindere si catifelare) cu cele terapeutice, care vizeaza indeosebi procesele de regenerare celulara, vindecarea tesuturilor afectate, eliminarea durerilor si a inflamatiilor. Utilizata strict in scop terapeutic, SPIRULIN si-a dovedit eficienta in acnee, dermatoze, urticarii, entorse, edeme, rupturi musculare, febra musculara, reumatism, guta si alte inflamatii venoase (prin eliminarea acidului lactic si dezinflamarea tesuturilor), incetinirea procesului de uzura celulara. Toate elementele din aceasta crema sunt naturale si pot fi absorbite integral la nivel cutanat, reprezentand o hrana ideala pentru celulele dermei. SPIRULIN este testata dermatologic si alergologic, avand avizul Ministerului Sanatatii.
- Cat costa si de unde se poate procura?
- Crema SPIRULIN se vinde in farmacii, fiind ambalata in cutii de 50 ml. Pretul de productie este de 38.000 lei. Incercam astfel sa ne adresam unei categorii de consumatori cat mai numeroasa. Am fost sfatuiti de cei care ne fac marketing sa facem reclama produsului, dar nu ne putem permite asa ceva, deoarece asta i-ar dubla pretul. Trebuie sa stiti ca orice produs cosmetic sau terapeutic de import costa circa 25% din pretul de vanzare, restul fiind taxe vamale, taxe de publicitate si adaosuri comerciale - toate suportate de consumatori. Daca am face aceeasi politica, am avea, intr-adevar, produse cunoscute, dar inaccesibile unei importante categorii de consumatori. Or, noi vrem ca produsele noastre sa poata fi cumparate si de oamenii saraci, care de altfel sunt si cei mai bolnavi.
F. P.
Crema SPIRULIN poate fi comandata direct de la producator: S.C. HOFIGAL S.A., Intrarea Serelor nr. 2A, sector 4, cod 75669, Bucuresti. Tel. 01/334.59.05, 334.51.35, 098/80.30.29



423 Ghidul produselor toxice din alimentatia de zi cu zi
"E"-urile
Cu ceva timp in urma, sucurile contineau benzoat de sodiu (conservant cu actiune cancerigena), produsele de tip Vegeta - glutamati (conservanti alimentari foarte toxici), mezelurile - nitriti (coloranti care produc cancer la ficat) si tot felul de substante care nelinisteau cumparatorul. Acum, este mult mai "bine": sucurile contin E211, condimentele sintetice - E621 si E 622, mezelurile - E250. Probabil ati ghicit: este vorba de aceleasi substante, dar deghizate sub un nume mult mai domestic. Omul civilizat poate consuma peste o suta de asemenea E-uri in decurs de o luna, fara sa-si mai faca probleme. Unele E-uri coloreaza, altele conserva, altele dau gust, stabilizeaza aroma, afaneaza mancarea, altele ii dau volum si consistenta. Unele E-uri sunt substante ale caror nume iti dau fiori. Asa ar fi, de exemplu, E 215, care este de fapt sarea de sodiu a propil parahidroxibenzoatului de etil. Alte E-uri sunt coloranti cu nume mult mai poetice, de exemplu E110, cunoscut sub denumirea de "sunset yellow", adica galbenul de la apus de soare. Avand la dispozitie o paleta de 20 de E-uri care coloreaza, unui suc i se poate da orice culoare imaginabila. Cu cele 30 de E-uri care conserva se pot realiza sutele de produse pe care le gasesti expuse in soare, prin chioscurile alimentare. Unele E-uri sunt pasnice, altele suspecte si altele de-a dreptul periculoase. De curand, Directia de Sanatate a pus in circulatie o lista de asemenea E-uri nefaste, pe care v-o punem la dispozitie in continuare. Datele nu sunt deocamdata complete, studiile continua, dar ceea ce urmeaza este probabil cel mai serios semnal de alarma pe care comunitatea medicala internationala l-a dat vreodata cu privire la alimentatia chimizata in general si la acesti aditivi sintetici omniprezenti in produsele de larg consum, in special. Iata, grupate, substantele toxice intalnite frecvent in alimente:
- aditivi alimentari care produc cancer: E131, 142, 211, 213, 214, 215, 216, 217, 218, 239, 330.
- aditivi alimentari care afecteaza vasele de sange: E250, 251, 252.
- aditivi alimentari care produc boli de piele: E230, 231, 232, 233.
- aditivi alimentari care ataca sistemul nervos: E311, 312
- aditivi alimentari care pot produce tulburari digestive (indigestie, voma, colici abdominale s.a.): E338, 339, 340, 341, 363, 465, 466, 450, 461, 407 (din inghetata).
- distruge vitamina B12: E200.
"Topul" celor mai periculosi aditivi:
E123 - este interzis in SUA si in fostele state sovietice. Se gaseste in bomboane, jeleuri, dropsuri mentolate, branzeturi topite si creme de branza. Este considerat cel mai puternic cancerigen dintre aditivi. In aceeasi categorie face parte si E110, care intra in componenta dulciurilor (mai ales a prafurilor de budinca), colorandu-le in acel galben de "apus de soare", de care vorbeam ceva mai sus.
E330 - produce afectiuni ale cavitatii bucale si are actiune cancerigena puternica. Se gaseste in aproape toate sucurile din comert.
E102 - este un alt colorant care se gaseste in dulciuri, mai ales in budinci. Are actiune cancerigena si el.
Aceasta lista este extrasa din raportul Oficiului Consumatorilor din Piata Comuna Europeana si a fost intocmita la inceputul anului 2000. Folositi aceste liste atunci cand faceti cumparaturi si evitati alimentele care contin aditivi alimentari periculosi. Persoanele care deja sufera de anumite afectiuni, cum ar fi cele vasculare, dermatologice etc. vor evita in mod special sa consume orice aliment ce contine aditivi care agraveaza afectiunea de care sufera.

MARGARINA
Margarina a aparut in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand untul se gasea tot mai greu. O echipa de cercetatori americani a avut atunci ideea sa ia diverse uleiuri vegetale, sa le incalzeasca la 150?C si sa le adauge hidrogen in prezenta unor catalizatori de nichel, ca sa se intareasca. A fost obtinut un produs alb asemanator cu untul ca si consistenta si cu... plasticul ca structura moleculara, adica margarina. Din al Doilea Razboi Mondial pana acum, margarina s-a "imbogatit" cu coloranti, cu vitamine sintetice, mai nou cu aromatizanti artificiali, care o fac sa miroasa a lapte mai tare decat laptele. Aceasta este mica legenda a margarinei - un amestec de grasimi asemanatoare cu cele din alimentele prajite mult timp, greu de transformat de organism in energie. Atunci cand aceste grasimi sunt metabolizate de catre organism, au "darul" sa incurce o multime de procese naturale:
- sunt incorporate in membrana celulelor sistemului imunitar, impiedicand activitatea acestora. Aceasta inseamna sensibilitate mai mare la infectii, la intoxicatii, la cancer. Nutritionistii spun ca nu exista mijloc mai eficient de paralizare a sistemului imunitar decat consumul de margarina si de alimente prajite.
- iau locul anumitor substante naturale care au rolul de a curata peretii vaselor de sange, ceea ce inseamna sclerozarea acestora, cu rezultate nefaste pentru inima, creier, sistemul circulator pe ansamblu.
- favorizeaza formarea de depozite de grasime pe talie si pe fese, precum si aparitia celulitei.
- solicita excesiv ficatul pentru a fi metabolizate.
Din fericire, margarina are suficienti substituenti naturali, care nu numai ca o inlocuiesc cu succes, dar si ajuta la eliminarea efectelor sale nefaste.

Inlocuitori naturali ai margarinei
- Untul romanesc in general este mai bun decat cele de import, deoarece este mult mai putin procesat si denaturat.
- Uleiurile obtinute prin presare la rece, de floarea-soarelui, masline, arahide, susa s.a. duc la scaderea colesterolului si curata vasele de sange.

ZAHARUL
Este, fara indoiala, unul dintre alimentele cele mai studiate si mai contestate de medicina, fie ea clasica ori naturista. Fiind un aliment foarte concentrat, el uzeaza pur si simplu anumite organe, asa cum un combustibil cu cifra octanica prea mare uzeaza un motor. Pentru un organism adaptat de milioane de ani sa se hraneasca cu zaharuri complexe din fructe, miere, cereale si legume, ingerarea unei ciocolate sau a altor dulciuri concentrate este un adevarat soc, care produce dezechilibre in lant:
- zaharul strabate cu usurinta intestinul subtire ajungand in sange, unde provoaca o stare de hiperglicemie;
- aceasta va determina o stare de excitare fizica si nervoasa;
- pancreasul alertat peste masura, secreta mai multa insulina decat normal, ceea ce are ca rezultat scaderea zaharului din sange sub medie, asa incat in scurt timp se instaleaza o stare de hipoglicemie;
- ficatul isi face datoria si transfera o parte din rezervele sale de glucide in sange.
Aceste alternante deregleaza intreg metabolismul si, in timp, obosesc si uzeaza organismul (mai ales pancreasul), epuizand in acelasi timp sistemul nervos.
Organismul uman are o mare capacitate de adaptare, asa incat la cei mai multi dintre noi aceste fenomene sunt suportate o buna perioada de timp, abia intr-un tarziu aparand problemele de sanatate. Faptul ca aceste probleme apar ceva mai tarziu nu inseamna insa ca nu apar sau ca sunt mai putin grave. Iata care sunt principalele tulburari cu care se confrunta consumatorii de zahar:
- pancreasul suprasolicitat se deregleaza pur si simplu, normalizand tot mai greu glicemia, ceea ce duce la diabetul zaharat, cu toate consecintele sale cumplite: de la orbire la tulburari circulatorii majore ori boli cardiace fatale. In Romania se estimeaza ca peste sase sute de mii de oameni sufera, in diferite stadii, de diabet.
- sistemul imunitar este partial inactivat vreme de cateva ore dupa ingerarea zaharului printr-un lant de procese hormonale prea complexe pentru a fi descris aici. Aceasta duce la o expunere periculoasa si inutila la gripa, boli de plamani, infectii urinare si intestinale, rinita, sinuzita etc.
- lipsa de calciu se instaleaza si ea cu timpul, mai ales daca consumul regulat de zahar in diferite forme este insotit si de un stres puternic.
- caria dentara apare la 94% din populatia care consuma produse cu zahar (de sase ori mai mult decat in urma cu 200 de ani, inainte de descoperirea zaharului). Cauza nu este, asa cum se credea acum zece ani, faptul ca zaharul si dulciurile favorizeaza dezvoltarea bacteriilor pe dinti, ci perturbarea unui lant de procese metabolice ale calciului.
- obezitatea se instaleaza frecvent la marii consumatori de dulciuri. Acest lucru se produce desi zaharul nu este atat de bogat in calorii pe cat se crede, dar are "darul" de a perturba echilibrul hormonal, ceea ce duce la cresterea apetitului si la dezvoltarea in exces a tesutului adipos.
- o serie de alte boli cum ar fi: reumatismul, anemia, astenia, degenerescenta osoasa, cancerul, scleroza multipla, sinuzita si rinita cronica, tulburarile hormonale se agraveaza ca o consecinta a consumului de zahar si se retrag ca prin farmec o data ce am renuntat la el.
Iata de ce va propunem ca in aceasta vara sa renuntati doar pentru o perioada, sa zicem o luna, la zahar, pentru a verifica in practica efectul miraculos al renuntarii la otrava alba, cum "alinta" naturistii occidentali zaharul.
Inlocuitorii naturali ai zaharului
Cel mai potrivit inlocuitor natural al zaharului este mierea de albine, care este nu doar un amestec foarte complex de zaharuri naturale, ci si un produs viu, care contine substante special facute sa ajute organismul sa asimileze fara probleme acest aliment. In perioada de vara, un inlocuitor si mai bunt sunt fructele proaspete, care acum se gasesc din abundenta. Sucurile, salatele de fructe, fructele consumate ca atare sunt o adevarata relaxare pentru organism, ducand la normalizarea glicemiei, la reglarea functiilor pancreasului, la rafinarea gustului, precum si a perceptiilor olfactive. Iarna, fructele uscate: stafidele, smochinele, curmalele, caisele deshidratate etc. sunt un excelent inlocuitor al zaharului. Ele sunt foarte dulci, foarte bogate in zaharuri (aproape 80% din masa lor), dar sunt mult mai usor de suportat de organism fata de zaharul alb.
Antidoturi naturale pentru zahar
Exista anumite plante care au darul de a corecta intr-o buna masura efectele nefaste ale consumului de zahar si de alimente indulcite cu zahar. Cele mai cunoscute si la indemana antidoturi de acest fel sunt:
- tijele si frunzele proaspete de papadie - consumate ca atare sau sub forma de salata.
- frunzele de dud, de afin, de nuc - se ia o lingurita pulbere de planta uscata de patru ori pe zi, la doua ore dupa masa, cu putina apa.
- afinele proaspete si sucul de afine.
ILIE TUDOR

FORMA MAXIMA 424
Plante care vindeca sufletul

Paradisul naturii contine toate alimentele si medicamentele de care omul are nevoie pentru a se hrani si a fi sanatos. Chiar si sufletul are in Gradina lui Dumnezeu plante de leac, care il ajuta sa-si regaseasca seninul si bucuria.
Din perfectiunea creatiei nu lipseste nimic
Nu este usor pentru omul modern sa-si imagineze cum ar putea o simpla planta alina si vindeca ceva atat de gingas si complex ca sufletul uman. Privind lucrurile teoretic, e dificil de inteles, de exemplu, cum ar putea disparea o stare de panica coplesitoare, de depresie sau de gelozie cu doar cativa stropi de licoare facuta din ierburi de leac. Asa ceva pare mai degraba de domeniul legendei, al unor practici vrajitoresti, a caror vreme a apus de mult. Si totusi, cel care are curiozitatea de a experimenta acest lucru poate observa cum un manunchi de flori de tei poate reda sensibilitatea afectiva, cum o radacina de valeriana poate anula, pe moment cel putin, cea mai imposibila stare de nervozitate, ori cum iarba de sulfina trimite in lumea viselor persoanele cu cea mai indaratnica insomnie.
Prin padurile si fanetele noastre cresc peste o suta de plante care actioneaza benefic asupra psihicului si mintii. Multe erau cunoscute in trecut ca ierburi vrajitoresti, cu care se faceau farmece si descantece. Odinioara, sunatoarea era folosita pentru a alunga varcolacii si zmeii care deranjau somnul copiilor. Acum, ea este speranta farmacistilor pentru inlocuirea sofisticatelor si nocivelor tranchilizante de sinteza. Valeriana, care era folosita pentru alungarea ielelor si zburatorilor, este in prezent sursa unor medicamente sedative de ultima generatie, folosite in tratamentul celor mai grave boli psihice. Fiecare buruiana de leac de acest fel are tainele sale. Stiinta moderna nu si-a gasit inca termenii pentru a descrie marile sau mai micile miracole, pe care fiecare dintre ele le poate infaptui, in mintea si sufletul celor bolnavi. Cu o conditie: fara bunavointa si participarea activa a celor tratati, plantele de leac nu vor putea sa faca foarte multe miracole doar prin simpla lor ingerare. Ele sunt, insa, un ajutor extraordinar pentru cei care vor cu adevarat sa-si depaseasca anumite probleme, fiind dispusi sa-si schimbe modul de viata cu unul mai sanatos, sa devina mai buni, mai toleranti, mai intelegatori cu ei insisi si cu cei din jur. Folosirea plantelor cu efecte asupra psihicului (numite in mod curent psihotrope, pentru ca produc modificari sau miscari in plan psihic) este o adevarata arta, pe care vindecatorii populari de la noi au stapanit-o intr-un grad neegalat (deocamdata) de catre stiinta moderna. Iata, pe scurt, cateva legi fundamentale ale folosirii plantelor de leac pentru suflet.
Trei legi fundamentale in folosirea plantelor de leac pentru suflet:
1. Mai intai de toate trebuie stiut ca, desi multe plante au acelasi efect, ele sunt totusi total diferite ca nuanta. De exemplu, plante calmante sunt valeriana, sunatoarea si lavanda. Numai ca valeriana este o planta grea, care face mintea sa lucreze mult mai incet si te adoarme degraba, in timp ce sunatoarea netezeste gandurile, lasandu-te sa judeci in continuare, dar anuland parca pe moment toate nelinistile, iar lavanda este diafana, blanda, accentuand predispozitiile afective si dand o stare de placuta reverie. Asadar, cand se indica o planta trebuie stiut nu doar efectul sau luat in mare, ci si nuantele sale.
2. O planta isi schimba proprietatile pe masura ce este marita doza. Nucsoara, de exemplu, este un banal condiment cand este pusa intr-un desert, insa devine somnifer si tranchilizant, cand este luata in cantitati mari (cateva lingurite) si un... drog foarte puternic cand este luata in cantitati foarte mari, producand efecte asemanatoaare cu ale hasisului sau LSD-ului. Acelasi lucru este valabil si pentru lavanda, valeriana, maghiran si multe alte plante. Nu sunt putine cazurile cand aceeasi planta are efecte diametral opuse atunci cand este folosita in doze diferite.
3. Modalitatea de preparare poate “ucide” proprietatile binefecatoare ale unei plante ori, din contra, le poate potenta. Vesnicul ceai (infuzia) nu are ce cauta de obicei in lumea plantelor de leac pentru suflet. Eficienta si rafinamentul plantei de origine o pastreaza doar preparatele care nu au trecut prin foc. Acesta este un principiu unanim acceptat in alimentatie, dar care paradoxal este neglijat in prepararea plantelor, care sunt infinit mai sensibile decat alimentele. In continuare, vom descrie trei modalitati principale de preparare a plantelor cu efecte psihotrope.
Modalitati de preparare
Maceratul. Intr-o cana de apa (250 ml) se pun 1-2 lingurite rase de pulbere de planta (obtinuta prin macinarea plantei uscate cu rasnita electrica de cafea). Se lasa la macerat la temperatura camerei timp de opt ore, eventual de seara pana dimineata. Se filtreaza si se consuma in maximum 8 ore de la preparare (cu conditia sa nu fie pastrat la temperaturi mai mari de 21?C).
Tinctura. Se umple pe trei sferturi un borcan de sticla cu pulbere de planta (obtinuta prin pisare in mojar sau prin macinare cu rasnita electrica de cafea). Pulberea nu se indeasa deloc si apoi se adauga alcool alimentar, agitand din cand in cand vasul pentru ca alcoolul sa patrunda cat mai bine planta, pana la umplerea borcanului. Se lasa la macerat zece zile, dupa care se filtreaza prin tifon si se pune in sticlute mici, care se pastreaza in loc intunecos. Se iau 1-2 lingurite de tinctura de trei ori pe zi, diluate intr-un pahar de apa, pe stomacul gol.
Extractul fluid. Se iau sase linguri de tinctura, se pun intr-o farfurie intinsa si se lasa vreme de 4-5 ore la evaporat, pana cand mai raman doua linguri (deci scade cantitatea de trei ori). Se obtine o pasta inchisa la culoare si cu efect foarte puternic. Aceasta se administreaza in termen de cateva ore dupa terminarea evaporarii sau se conserva prin adaugarea unei tincturi din alta planta ori prin depozitare in frigider (maximum sapte zile). La evaporare, nu vor fi supuse plantele care contin uleiuri volatile: busuioc, arnica, lavanda, valeriana. Pentru afectiunile usoare, se administreaza o lingurita de extract fluid de trei ori pe zi; in afectiunile mai serioase, se iau 6-10 lingurite de extract pe zi. Din plantele cu grad ridicat de toxicitate nu se fac extracte fluide pentru uz intern.
Mic dictionar de plante
Arnica (Arnica montana) - este celebra in medicina naturista si in homeopatie ca “planta antisoc”. Aceasta deoarece absoarbe socurile emotionale si vindeca sechelele traumatismelor de tot felul, de la cele produse de accidente pana la cele produse de emotiile foarte puternice. Cateva indicatii: paralizie, pierderi de memorie, dureri de cap produse de traumatisme craniene. Administrata impreuna cu cimbrul si rozmarinul este un leac foarte bun pentru recapatarea memoriei. Este indicata pentru revenirea rapida dupa socuri emotionale, ca cele produse de despartirile dureroase, pierderea unei fiinte dragi, esecul intr-o actiune importanta in plan profesional etc. Are o toxicitate ridicata, motiv pentru care nu se folosesc mai mult de 2 g de pulbere pe zi, 3 lingurite de tinctura sau o ceasca de macerat la rece pe zi.
Busuiocul (Ocimum basilicum) - este o planta mai putin cunoscuta in medicina ca psihotropa, deoarece nu are efect sedativ (ca cele mai multe din plantele si medicamentele folosite in prezent), ci din contra e stimulent. El favorizeaza trairea unor stari de buna dispozitie, voiosie, ajuta la regenerare (mai ales nervoasa si mentala), este un excitant usor. Un element foarte interesant este ca intensifica trairile religioase (la fel ca smirna si tamaia), motiv pentru care este folosit in ritualul religios ortodox; el mareste, de asemenea, puterea rugaciunii. Este utilizat pentru vindecarea unor numeroase boli din sfera psihica: depresie, surmenaj, epuizare nervoasa, frigiditate, impotenta psihica ori produsa de inaintarea in varsta. Are efecte foarte rapide asupra celor cu o vitalitate scazuta. Impreuna cu sunatoarea, se foloseste cu succes in tratarea schizofreniei in faze incipiente.
Captalanul (Petasites off.) - se foloseste frunza culeasa vara, la maturitate. Este o planta foarte speciala, care ajuta la deschidere afectiva, diminueaza iritabilitatea, nervozitatea, orgoliul. Inlatura cosmarurile la copii; este utila pentru persoanele care viseaza urat, care se trezesc la jumatatea noptii si apoi nu mai pot adormi. Cateva boli care se vindeca cu captalan: tulburarile nervoase din hipertiroidie, cosmarurile si insomnia la copii, problemele emotionale traduse prin inghetare afectiva, lipsa de dorinta de comunicare cu fiintele dragi, pesimism. Este o planta foarte rafinata ca actiune, care poate fi folosita in asociere cu sedativele mai puternice (talpa-gastei, sunatoare, mac) in tratamentul nevrozelor si al depresiilor severe.
Lavanda (Lavandula angustifolium) - pentru ca este atat de parfumata si rafinata ca miros, este mai putin luata in serios ca planta de leac si mai mult ca mijloc de alungare a moliilor si de inmiresmare a dulapurilor. Totusi, lavanda se dovedeste a fi o planta extrem de puternica deoarece, fiind lipsita de toxicitate, poate fi folosita in doze mari si foarte mari. Tinctura (4-6 linguri pe zi) este un leac foarte bun pentru tratarea starilor de tristete, de depresie ori angoasa, precum si a insomniei. Lavanda are calitatea ca amestecata cu alte plante le imblanzeste si le rafineaza actiunea, punandu-le foarte bine in valoare. Impreuna cu sunatoarea este un somnifer redutabil, care pe deasupra face somnul lin si da vise frumoase; impreuna cu talpa-gastei creeaza un sentiment durabil de confort afectiv si ajuta la aprofundarea unor sentimente si trairi binefacatoare cum ar fi tandretea, altruismul, optimismul ponderat (care este opusul exaltarii); impreuna cu captalanul, sulfina si teiul formeaza un remediu cu un parfum adormitor si la propriu si la figurat, care este recomandat persoanelor cu nervi slabiti, aflate in convalescenta, care nu au un somn odihnitor ori care au o stare de proasta dispozitie pronuntata dupa trezire.
Sunatoarea (Hypericum perforatum) - este un fel de regina neincoronata a plantelor calmante, deoarece reduce agitatia, nelinistea, teama, dar nu inhiba complet capacitatea de gandire, nici chiar in doze mai mari. Din acest motiv, in Occident se foloseste intens pentru producerea unor medicamente-minune, care calmeaza pacientul fara insa a-l impiedica sa faca eforturi constiente de a-si reveni prin forte proprii. La ora actuala, este una dintre cele mai folosite plante de pe planeta (mai ales pentru prelucrarea sa in industria medicamentelor psihotrope). Indicatii: nevroze, nevroze la alcoolici, inclinatii spre violenta, diverse sindroame maniacale. Este folosita cu succes impreuna cu busuiocul in tratarea schizofreniei. In bolile grave, se folosesc 4-6 lingurite de extract fluid pe zi. Este probabil una dintre cele mai eficiente plante in eliminarea starilor de anxietate.
Valeriana (Valeriana officinalis) - impreuna cu macul este piesa grea a arsenalului plantelor calmante. In doze mari stopeaza toate fenomenele chinuitoare din sfera psihica, trimitand prompt pacientul in lumea viselor. Din aceasta planta se produc - in tari cum ar fi Germania, Canada si S.U.A. - tranchilizante pentru suferinzii de psihoze cu manifestari violente, greu de stapanit cu medicatia usoara. In doze medii, are efect de somnifer puternic, inlatura dezechilibrele psihice produse de neimplinirile si frustrarile de origine sexuala, stopeaza evolutia depresiilor si da un ragaz pentru a reveni la o stare de normalitate din punct de vedere emotional. Este o planta singuratica, care combinata cu altele, in diverse preparate, nu prea da roade. Exceptie fac talpa-gastei, impreuna cu care formeaza un calmant cu efecte mai blande, si sulfina, care ii potenteaza efectul somnifer. Valeriana este contraindicata in cazurile de paralizie.
Talpa-gastei (Leonurus cardiaca) - este o planta calmanta, care prezinta particularitatea ca favorizeaza interiorizarea, fiind indicata mai ales firilor extrovertite, care tind sa-si risipeasca foarte usor energia in discutii, polemici, certuri. Este folosita pentru eliminarea bolilor si tulburarilor produse de stres. Ea are darul de a diminua sensibilitatea excesiva la factorii perturbatori, conferind o anumita imunitate fiintelor mai sensibile ori foarte influentabile la agresivitatea si ostilitatea celor din jur. Cateva indicatii: tulburari produse de menopauza (iritabilitate, depresie, anxietate), nevroze (se fac cure de sase luni), hiperexcitabilitate sexuala, nimfomanie, sindroame maniacale. Impreuna cu lavanda si captalanul este folosita in combaterea depresiei, produsa de insingurare, de neimplinirile afective.
Cateva observatii
Pentru ca tratamentul cu plante sa fie eficient, el trebuie sa dureze minimum doua luni. Pentru toate plantele prezentate aici, mai putin pentru arnica, doza zilnica este:
- 1-2 lingurite de tinctura luate de trei ori pe zi, cu apa sau
- 2-3 cani de macerat la rece pe zi sau
- 1 lingurita de extract fluid de trei ori pe zi.
In bolile mai grave se ia mai ales extractul fluid: 6-10 lingurite pe zi, scazand in timp doza, pe masura ce dispar problemele.
Alimentatia lacto-vegetariana, in special cruditatile, pregateste foarte bine terenul pentru tratamentul cu plante, care va fi in acest fel mult mai eficient. Regretatul Valeriu Popa recomanda chiar pacientilor sai cu nevroze grave sau psihoze in stadiu incipient postul negru de mai multe zile, in timpul caruia se luau plante, se faceau plimbari in natura, gimnastica usoara si se practica intensiv rugaciunea.
ILIE TUDOR

MEDICINA NATURISTA 424

Leacuri din creuzetele naturii:
TINCTURILE
Cu siguranta, sfarsitul mileniului doi este marcat de intoarcerea lumii la natura, la leacurile taranesti care si-au dovedit de sute de ani eficienta. Nici n-ar putea fi altfel, mai ales la noi, romanii, pe care Dumnezeu ne-a binecuvantat cu paduri si dealuri pline de flori si ierburi de leac. Numai ca Dumnezeu da, dar nu baga si-n traista. Noroc insa ca mai exista oameni pasionati, pentru care valorile primare ale naturii constituie adevarate tezaure. Valorificate in fel si chip, plantele sunt transformate in medicamente veritabile, numai bune sa ne scape de boli si de suferinte. Un astfel de exemplu este d-na Maria Pop, profesoara de biologie, care traieste in mirifica zona a Maramuresului. Pentru ea, natura inseamna totul. Din seva padurii isi extrage culori naturale, pentru tesut; plantele, insa, le foloseste in scop terapeutic...


TINCTURILE SIMPLE
(dintr-o singura planta)

- D-na Maria Pop, experienta dvs. in domeniul plantelor medicinale este deja cunoscuta, iar ceaiurile, unguentele, siropurile si mai ales bitterul “Taina Plantelor” pe care le produceti ne-au fost laudate de foarte multa lume. De curand, ati realizat o gama variata de tincturi, pe care vrem sa le facem cunoscute cititorilor nostri. Ce ne puteti spune despre acestea?
- Tincturile sunt extracte naturale hidroalcoolice obtinute prin macerare naturala in alcool de 40? dintr-o singura planta sau din combinatii de plante medicinale, in functie de natura bolii careia i se adreseaza. Principiile active din tincturi sunt in concentratie mai mare si isi pastreaza calitatea terapeutica timp indelungat. De aceea, am considerat necesar ca, pe langa ceaiurile din plante medicinale si celelalte produse naturale pe care le-am lansat deja pe piata, sa venim in sprijinul bolnavilor si cu aceasta gama de tincturi. Mai mult, numerosi terapeuti naturisti cu care colaboram ne-au sugerat sa ne extindem aria de productie, cunoscand faptul ca plantele pe care le folosim sunt foarte bogate in principii active si provin din Muntii Gutaiului si imprejurimi, zone ecologice nepoluate.
- Pentru ce boli sunt folosite aceste tincturi?
- Ma voi referi pentru inceput la tincturile simple, realizate dintr-o singura planta medicinala:
- Tinctura de aloe este recomandata pentru efectele biostimulatoare, cicatrizante, antimicrobiene, antituberculoase si antitumorale date de principiile active extrase din frunzele de aloe. Pe cale interna, se folosesc cate 10-30 picaturi, de 3 ori pe zi. Pe cale externa se aplica direct pe ulceratii, plagi si arsuri, grabindu-le vindecarea. Da rezultate foarte bune in boli de piele: tuberculoza cutanata, pionefrite, lupus eritematos. Administrata intern, tinctura de aloe amelioreaza si vindeca boli digestive si tumori.
- Tinctura de cimbrisor se foloseste pe cale interna in tuse convulsiva, tuse spastica, astm, raguseala, anorexie la anemici; actioneaza ca antiseptic asupra ficatului si rinichilor, ameliorandu-le functia; elimina viermii intestinali. Se administreaza cate 20-30 picaturi pe zi pentru copii si 30-60 picaturi pe zi pentru adulti. Extern, tinctura de cimbrisor se foloseste sub forma de: tamponari, masaje, comprese, gargara, frictionarea musculaturii membrelor si coloanei vertebrale; in dezinfectarea si cicatrizarea ranilor, scleroza in placi (leuconevraxita).
- Tinctura de coada-soricelului. Extern, se pun comprese si se fac spalaturi pentru calmarea tenurilor inrosite si iritate, arsuri, plagi purulente, eczeme, ulcer varicos, hemoroizi; spalaturi bucale in abcese dentare. Intern, se iau 10-20 picaturi in ceai care se bea dimineata pe stomacul gol, pentru eliminarea viermilor intestinali; in leucemie, pentru reinnoirea sangelui, se folosesc 10-20 picaturi pe zi. In boli interne (enterocolite, colici gastrice, cistite, dismenoree, hipermenoree, marirea secretiei biliare) se iau cate 10-15 picaturi de 3 ori pe zi.
- Tinctura de sunatoare se foloseste la prepararea apei de gura (se face gargara cu 10 ml tinctura dizolvata in 100 ml apa fiarta si racita). In boli reumatice, se fac frectii pe zonele dureroase. In boli de piele, arsuri si degeraturi se pun comprese imbibate cu tinctura de sunatoare. Pe cale interna se utilizeaza de la 20-30 picaturi pana la 6 lingurite pe zi pentru depresii nervoase, icter infectios, insomnii, somnambulism, boli urinare, incontinenta urinara, dereglari ale ciclului menstrual. Tratamentul dureaza 7 zile. Se poate relua dupa 2-3 zile de pauza.
- Tinctura de galbenele (filimica) se foloseste pe cale externa in afectiuni bucale infectate si gingivite, sub forma de gargara si spalaturi bucale; pentru infectia cu trichomonas, leucoree si candidoza se fac spalaturi vaginale in dilutie cu apa; pentru dezinfectarea ulceratiilor cronice purulente, pentru eczeme, arsuri si degeraturi se fac spalaturi sau se pun comprese; de asemenea, sub forma de frectii se foloseste in intinderi musculare, spasme musculare si intepaturi de insecte. Pe cale interna se folosesc 10 pana la 60 picaturi, dizolvate in apa sau ceai, pentru tratarea bolilor gastro-intestinale, curatirea sangelui de toxine, viroze, infectii bacteriene si intarirea vederii. In bolile neoplazice, inflamatii ale ganglionilor si pentru diminuarea efectelor menopauzei se iau ca adjuvant cate 30 de picaturi pe parcursul unei zile. Sub forma de masaje, comprese sau adaugata la apa de baie, combate micozele picioarelor.
- Tinctura de rostopasca are actiune antibiotica asupra unui numar mare de agenti patogeni; are actiune antitumorala (distruge celulele canceroase in multiplicare), actiune coleretic-colagoga, fiind indicata in colecistopatii (inflamatii ale vezicii biliare), litiaze biliare (pietre in vezica biliara), boli de ficat. Tinctura de rostopasca are actiune sedativa asupra centrilor nervosi superiori si in special asupra coronarelor. Stimuleaza respiratia si scade tensiunea arteriala; da rezultate bune in insuficienta cardiaca si angina pectorala. Are actiune antispastica asupra tractului gastro-intestinal. Pe cale interna se administreaza 10-20 de picaturi pe zi, dizolvate in ceai sau apa. Extern, se foloseste sub forma de tamponari si masaje in: boli de piele, negi, pecingine, matreata, muscaturi de insecte si serpi.
- Tinctura de propolis are un spectru foarte larg de actiune farmacologica: bacteristatica, antifungica, analgezica, trofica si regeneratoare a tesuturilor, cicatrizanta si antiinflamatoare. Pe cale externa se utilizeaza in afectiuni dermatologice (eczeme, arsuri), prin tamponari, fara a se pansa locul respectiv. Se mai utilizeaza in boli ORL si boli ale cavitatii bucale (gingivite, stomatite, abcese, parodontoza), sub forma de gargara si spalaturi bucale - cate 30-40 picaturi dizolvate in apa. Intern, se iau 20-30 picaturi pe zi, cu o ora inaintea meselor, pentru normalizarea tensiunii arteriale. in cazuri de alcoolism, 50 de picaturi dizolvate intr-un pahar cu apa rece administrate omului beat il vor face sa se trezeasca. Cate 10 picaturi de tinctura dizolvate intr-un pahar cu apa, luate cu o ora inaintea meselor, dau rezultate foarte bune intr-o mare gama de boli (pulmonare, digestive, ginecologice, boli ale sistemului nervos si boli glandulare).
TINCTURILE COMPLEXE
(din combinatii de plante)
- Ati realizat si tincturi din combinatii de plante, cu rol curativ bine determinat. Caror boli le sunt adresate?
- Plecand de la premisa ca majoritatea oamenilor moderni ar dori sa urmeze tratamente naturiste, dar nu au timp sa-si faca ceaiuri de cateva ori pe zi, am studiat cateva retete traditionale care folosesc combinatii de plante pentru anumite boli si am determinat concentratiile substantelor active prezente in fiecare planta, reusind sa obtinem o gama de tincturi cu rol curativ. Este important sa precizez ca este totusi mai bine, pentru acei care au posibilitatea si timpul necesar, ca tratamentul sa se faca in paralel cu ceaiurile de plante recomandate, pentru rezultate mai rapide.
- Tinctura antiacneica amelioreaza sau in cele mai multe cazuri elimina acneea. Se utilizeaza pe cale externa sub forma de tamponari, de 2-3 ori zilnic. Avand in vedere multiplele cauze interne care genereaza acneea, concomitent cu tratamentul extern se face si un tratament intern cu urmatoarele ceaiuri: sunatoare, galbenele, salcie, musetel, pin, brusture, cicoare si hamei (se beau 2-3 ceaiuri pe zi din acest amestec de plante). Cura dureaza 4-6 saptamani si se poate relua dupa doua saptamani.
- Tinctura antianemica este obtinuta din mai multe plante medicinale cu rol in formarea globulelor rosii prin stimularea maduvei hematogene si imbogatirea sangelui in fier si vitamine. Pe cale interna se utilizeaza cate 3 lingurite pe zi, dizolvate in “Ceai antianemic” indulcit cu miere de albine.
- Tinctura anticolitica este un extract natural hidroalcoolic realizat dintr-o combinatie de plante medicinale cu rol antiseptic intestinal, antivomitiv, carminativ, antispasmodic si sedativ. Se utilizeaza pentru calmarea colicilor intestinali si stomacali atat la copii, cat si la adulti; combate indigestiile insotite de greturi, gazele, aciditatea gastrica si enterocolitele. Pe cale interna se dozeaza cate 8-15 picaturi, de 3 ori pe zi, dizolvate in “Ceai anticolitic”.
- Tinctura antigripala este preparata dintr-o mare varietate de plante medicinale cu rol depurativ, emolient, antiseptic, calmant, antispasmodic, antiviral si antimicrobian. Se utilizeaza in stari gripale insotite sau nu de febra. Se administreaza cate 4-6 lingurite de doua ori pe zi, dizolvate in “Ceai antigripal” indulcit cu miere de albine (neindulcit pentru diabetici). Extern, se fac inhalatii cu vapori de tinctura, gargara, baie generala in care se pune tinctura antigripala si ceaiuri din plante (“Flori de camp”).
- Tinctura antistres este un extract natural obtinut din plante medicinale cu rol sedativ asupra sistemului nervos central. Se utilizeaza in stari de oboseala, stres, insomnii, stari de agitatie nervoasa, tulburari cardiace si digestive. Tratamentul intern consta in administrarea a 10-15 picaturi de 3 ori pe zi, ultima doza seara, la culcare. Extern, se fac bai generale in care se adauga tinctura antistres sau infuzie din plante sedative (tei, sunatoare, sovarv, cimbru, menta, ciubotica cucului) sau “Ceaiul Antistres”.
- Tinctura contra caderii parului este obtinuta din mai multe plante medicinale cu rol in regenerarea parului, intarirea radacinii parului, inlaturarea matretei si seboreei. Tratamentul consta in masaje zilnice sau de 2-4 ori pe saptamana. Pe langa tratamentul extern, recomandam si un tratament intern (2-3 cani de ceai obtinut din urmatorul amestec de plante: urzica, mesteacan, stejar, nuc, tintaura, brusture, hamei si salvie).
- Tinctura gastrica este un extract natural hidroalcoolic obtinut din plante medicinale cu actiune astringenta, antiseptica, cicatrizanta si hemostatica. Tinctura gastrica se utilizeaza in hiperaciditate gastrica, ulcer gastric si duodenal, spasme gastro-intestinale, gastrite. Se consuma inaintea meselor principale cate 3 lingurite de tinctura, dizolvate in “Ceai gastric”. Tratamentul dureaza 6 saptamani.
- Tinctura hepato-biliara are actiune coleretica si colagoga, antispastica, bactericida, decongestiva, antiseptica si antiinflamatoare. Se utilizeaza pentru stimularea si imbunatatirea functiei hepatice, insuficienta biliara, colecistite subacute si cronice, ciroza hepatica si diskinezii biliare. Se utilizeaza cate 10 picaturi de 3 ori pe zi, adaugate in “Ceai hepato-biliar”. Tratamentul dureaza 4-6 saptamani.
- Exista, totusi, bolnavi carora le este interzis cu desavarsire consumul de alcool. Pot ei sa urmeze un tratament cu tincturi?
- Persoanele carora le este interzis consumul de alcool vor pune tinctura in ceai fierbinte sau in apa fiarta inainte de folosire, alcoolul evaporandu-se dupa 5-10 minute.
- Care este pretul unei tincturi?
- Tincturile sunt ambalate in flacoane de 50 ml si costa intre 20.000 si 25.000 lei.
- De unde pot fi procurate?
- Tincturile se gasesc deja in unele farmacii si magazine Plafar din tara, dar pot fi comandate si direct de la firma noastra: S.C. HYPERICUM IMPEX Baia Mare, tel./fax 062/27.13.38, tel. 094/27.92.84. FLORENTIN POPA

Numarul 425
07 aug - 14 aug
MEDICINA NATURISTA 425
Doua metode de relaxare cu uleiuri aromate de plante
1. Uleiurile volatile naturale difuzate in incapere
Anumite uleiuri volatile (numite si esentiale sau eterice) actioneaza, atunci cand sunt inspirate, extrem de rapid asupra sistemului nervos, producand aproape imediat efecte benefice de relaxare. Difuzarea uleiurilor in lipsa unei lampi de aromoterapie sau a unui pulverizator electric se poate face foarte usor cu o improvizatie: intr-o farfurie intinsa (plasata in incapere cat mai aproape de locul in care doriti sa va relaxati) se pune apa de un deget si apoi se adauga 50 de picaturi de ulei volatil, lasandu-se ca uleiul sa se evapore de la sine, gradat, inmiresmand camera. Daca vrem ca aromatizarea sa fie mai puternica, punem un vas cu apa si ulei volatil pe foc - aroma se va raspandi in cateva minute in intreaga incapere. Efectele relaxante ale aromelor naturale sunt aproape instantanee. Fiecare esenta are efecte specifice, care-i dau personalitate:
- uleiul de menta este indicat mai ales in zilele foarte calduroase, deoarece da senzatia de racoare si prospetime. De asemenea, este recomandat spiritelor mai incinse, deoarece este asemenea unui dus racoros, diminuand iritabilitatea, nervozitatea.
- uleiul volatil de busuioc este indicat mai ales persoanelor foarte obosite sau astenice, deoarece combina intr-un mod nemaiintalnit efectul de relaxare cu cel de revitalizare si chiar cu cel de stimulare.
- uleiul esential obtinut din coaja de lamaie este preferat in mod special de persoanele care sufera de pe urma traiului sedentar, intre patru pereti, deoarece are o aroma care confera prospetime, limpezime si claritate, creand o stare de destindere asociata cu buna dispozitie.
- uleiul aromat obtinut din coaja de portocala produce o stare de multumire, de intimitate si cheama somnul.
- lavanda netezeste tensiunile psihice, favorizeaza trecerea gradata spre starea de somn. Este preferata mai ales de catre femei, deoarece are o aroma foarte rafinata, diafana.
- uleiul de trandafir, folosit in doze mici (20 de picaturi), confera o stare placuta de confort, inlatura tensiunea psihica si musculara, creeaza o predispozitie spre reverie. Este probabil cea mai rafinata aroma cu efect relaxant.
- uleiul de brad, la fel ca si cel de pin, transmite vigoare, confera un sentiment de siguranta si stabilitate. Este recomandat mai ales persoanelor care se simt slabite, fara vlaga.
Toate aceste uleiuri sunt produse la noi in tara si le gasiti la Plafar sau in magazinele cu profil naturist.
2. Masajul de relaxare
Cel mai simplu masaj se face printr-o usoara miscare de mangaiere, cu toata palma sau, cand masajul se face pe portiuni mai inguste, doar cu varful degetelor. Dozand bine atingerea, ca sa nu produceti durere, puteti face si usoare frictionari, apasand ferm, dar bland pielea cu degetul mare si masand in profunzime. Degetul nu va freca superficial pielea, ci o va mobiliza si va actiona adanc asupra fibrelor musculare. Zonele cele mai potrivite pentru masajul de relaxare sunt:
- ceafa - este "sediul" tensiunilor psihice, mai ales al nelinistilor, temerilor si anxietatii, care se vor risipi ca prin farmec sub atingerile ferme si blande. Se va porni masajul de deasupra omoplatilor si se va continua pana spre zona cervicala, masand usor si baza craniului, pana spre zona de insertie a urechii.
- mainile - masajul palmelor facut ferm, dar cu atentie, sa nu produca dureri sau jena, indeparteaza mai ales tensiunile generate de neimplinirile afective, de singuratate, de micile sau mai marile conflicte cu cei apropiati.
- masajul in talpa (care este el singur o adevarata terapie cu zeci de subtilitati) - are ca efect global o stare de revigorare. Este un masaj care face sa dispara ca prin fermec oboseala, starea de contractura generata de munca excesiva, o parte din tensiunea musculara de la nivelul picioarelor si de la nivelul bazinului.
- masajul plexului cardiac - favorizeaza dilatarea afectiva, inlatura starile de inhibitie, de timiditate.
- masajul umerilor si al musculaturii spinale - induce, mai ales daca este facut lent si cu blandete, o stare de relaxare foarte ampla, vecina cu somnul.
Pentru ca masajul sa fie eficient, trebuie facut minimum 10 minute, actionand pe o singura zona (pe palme, de exemplu), dar variind miscarile, mai ales ca intensitate, ca sa nu devina monoton, mecanic. Cu ajutorul sau se obtin efecte profunde si durabile.
Cand soarele si brusturii fac minuni 425
- Filtrul clorofilian aplicat la tratarea unor boli -
Inepuizabilele resurse de sanatate ale naturii continua sa ne fie dezvaluite prin scrisorile cititorilor nostri. Surprinzatoare, adesea, prin ineditul lor, ele sunt garantate prin zeci de cazuri de vindecari. Putin cunoscuta si practicata, terapia invelirii in frunze si a expunerii ulterioare la soare coboara in timpuri stravechi, fiind regasita in satele noastre de munte, dar si in practicile calugarilor tibetani. Activat de caldura si lumina solara, filtrul de clorofila este un veritabil medicament.
Descrierea tratamentului
In lunile iunie, iulie, august si inceputul lui septembrie, in zilele insorite, intre orele 13.00-15.00, vreme de 20-30 de minute se acopera pielea intregului corp cu frunze mari de brusture. In timpul expunerii, razele solare, filtrate de clorofila, strabat epiderma si patrund pana in vasele de sange, de unde sunt reflectate inapoi. In acest proces, toxinele existente pe circuitele sangelui sunt eliminate la suprafata pielii o data cu transpiratia. La acest veritabil act terapeutic participa intreg organismul, care elimina o sudatie toxica de circa 300-400 de miligrame, in timp de 30 de minute.
Expunerea corpului se face in pozitie orizontala, cu partea dreapta orientata in jos (intorsi pe o parte). Se recomanda ca sedinta de expunere sa se faca la inceput la intervale de o zi, timp de 8-10 zile, iar apoi zi de zi, pana la ameliorarea si vindecarea bolii.
Sa avem in vedere necesitatea ca deshidratarea sa nu fie excesiva, pentru a nu se elimina prea multe saruri de potasiu, natriu, calciu si magneziu din organism.
In timpul sedintelor, capul trebuie acoperit cu o palarie cu boruri largi sau cu o umbrela, pentru a se evita insolatia.
Sa nu va nelinisteasca situatia in care dupa un interval de timp de la practicarea acestui tratament vor aparea simptomele de eliminare pe cale bucala a unei compozitii cu aspect purulent si cu miros respingator. Aceasta demonstreaza cresterea potentialului organismului de a elimina toxinele ce dospeau in anumite organe interne.
Dupa cele 30 de minute de expunere la soare sub filtru clorofilian, se face un dus cald, in timpul caruia se maseaza usor mai intai talpile si mainile, apoi intregul corp.
Ce boli pot fi tratate - toate formele de reumatism, afectiuni ale stomacului, plamanilor, intestinului, ficatului si ale cailor urinare.
Regimul alimentar indicat in perioada terapiei cu filtru clorofilian este urmatorul: grau si alte cereale incoltite, paine graham, de secara sau de tarate, lapte si produse lactate, oua, miere, legume, fructe, polen, propolis. Sunt interzise: carnea, fumatul, alcoolul, cafeaua si condimentele, bauturile acidulate sau care contin cofeina si coloranti sintetici.
Alte recomandari: evitati stresul, discutiile agresive, starile emotive. Cultivati-va credinta in Dumnezeu si convingerea ca veti fi sanatosi. Pentru a avea un somn cat mai reconfortant, dormiti pe partea dreapta, cu capul orientat spre nord. Impuneti-va sa stati cat mai putin in apropierea aparatelor electronice aflate in functiune (televizor, mobil, radio etc.). Organismul nostru este o antena de absorbtie a undelor electromagnetice, care pun in alarma sistemul nervos vegetativ.
Fie ca randurile din prezenta scrisoare, izvorate din speranta in fortele tamaduitoare ale naturii, sa fie spre binele si bucuria celor aflati sub calvarul unor boli.
IONASCU MIHAI - Str. Simion Barnutiu nr. 2, bl. C, sc. 2, et. 3, ap. 31, Focsani, jud. Vrancea, cod 5300


Retete impotriva oboselii, a frigiditatii si impotentei 425

TELINA SI PATRUNJELUL DE CAMP
Intrucat numerosi cititori ai revistei solicita tratamente de vindecare a unor afectiuni sexuale provocate de oboseala si stres, va propun cateva retete care s-au dovedit deosebit de eficiente in practica bogata si indelungata a cabinetului "Natura" din Arad.
Recomandari generale: se bea zilnic, pe o perioada de 2-4 saptamani, dimineata si seara, cu cel putin 15 minute inainte de masa, cate o cana de 250 ml ceai din flori de morcov de camp. Concomitent, se consuma si macerat din radacini de telina si seminte de ovaz.
Modul de preparare a retetelor:
- ceaiul de flori de morcov de camp: se infuzeaza seara doua lingurite cu varf de flori tocate sau netocate de morcov de camp cu 0,5 litri apa fierbinte (inainte sa dea in clocot). Jumatate din aceasta cantitate de ceai se consuma seara, iar cealalta cantitate de ceai se bea dimineata. Este bine ca ceaiul sa fie cald si neindulcit sau usor indulcit, dar numai cu miere de albine.
- maceratul din radacini de telina si seminte de ovaz: se curata radacinile de telina (cantitatea lor trebuie sa ocupe o treime dintr-un borcan), se spala cu apa rece, se taie in felii mici, apoi se dau prin masina de tocat carne si se introduc intr-un borcan. In alt borcan, de aceeasi capacitate, se pun seminte de ovaz nedecorticate (si cantitatea lor trebuie sa ocupe o treime din vas), iar peste ele se pune apa rece pana se umple borcanul. Se amesteca cu o lingura de lemn. (Semintele de ovaz se dau prin masina de macinat cafea, dar prin rotirea rotorului numai de doua-trei ori, ca sa nu se transforme in faina.) Atat radacinile de telina, cat si semintele de ovaz se lasa la macerat fix 24 de ore, dupa care fiecare macerat se strecoara separat (prin carpa de tifon), apoi se amesteca in parti egale. Amestecul trebuie consumat in rastimpul a doua zile, dupa care se prepara cantitati noi. Se consuma 1-1,5 litri de macerat pe zi.
Recomandari: e bine ca acest tratament sa se repete de mai multe ori in decursul unui an, cu pauze de 1-2 luni. Tratamentul cu radacini de telina si seminte de ovaz da rezultate deosebite si in urmatoarele afectiuni: surmenaj, digestie deficitara, inapetenta, insuficienta suprarenala, colici renale, reumatism, guta, litiaza renala si vezicala, afectiuni pulmonare, hepatice, splenice, demineralizare, diabet, obezitate, insomnie, sterilitate, insuficienta tiroidiana, astenie fizica si nervoasa, diferite forme de cancer, circulatia proasta a sangelui, detoxifiere, regenerare sangvina, gripe, raceli, bronsite, eliminarea gazelor intestinale, drenarea bilei, hipertensiune, normalizarea ciclului menstrual, eliminarea viermilor intestinali, hidropizie, retentie urinara, ulcer gastric, afectiuni cardiace.
Ing. GROZA IOAN - cabinetul "Natura", Arad, tel. 057/28.09.46

FORMA MAXIMA 430

Energizantele toamnei:

NUCILE si ALUNELE

Cri, cri, cri, toamna gri,/ Nu credeam c-o sa mai vii...", dar iata ca totusi "zana melopeelor" vine, anuntandu-si sosirea printr-o solie de ploi. Vor cadea frunzele, va veni iarna, cu gripele si racelile ei. Noroc ca mama-natura ne poarta de grija, adunand in camarile ei provizii imbelsugate, care sa le tina de foame vietuitoarelor din paduri, iar noua sa ne dea energie, pentru a invinge cu fruntea sus anotimpul. E suficient sa iesiti la margine de oras sau sa va plimbati prin gradina bunicilor de la tara si veti vedea darurile pline de sanatate ale naturii, pregatite sa va pice in cos. Prin cranguri, alunii si-au scos deja la vedere fructele mititele si cafenii, in gradini, nucii au inceput sa-si scuture rodul, in timp ce la umbra deasa a fagilor incepe sa cada jirul, delicatesa multor salbaticiuni. Pe campii, hranitoarele seminte de floarea-soarelui si de dovleac s-au maturizat, acumuland in ele rezerve de energie.
In trecut, taranii nostri, mai ales cei din zonele mai apropiate de munte, mergeau la vremea toamnei sa adune alune si jir, necesare pentru hrana lor si a animalelor. Departe de a fi anotimpul melancoliei, pentru omul care traia in preajma naturii, toamna era anotimpul vitalitatii, in care agonisea rezervele de hrana si energie care trebuiau sa-i ajunga pana in primavara. Un anotimp lasat de la Dumnezeu pentru a acumula constient resurse de sanatate, care sa il fortifice si sa transforme venirea iernii intr-un eveniment firesc.
In randurile care urmeaza, va familiarizam cu cateva din secretele acestor rezervoare de energie care sunt fructele si semintele toamnei.
ALUNELE
Alunul romanesc este un arbust, o tufa ceva mai mare, care creste mai ales la marginea palcurilor de padure, acolo unde este lumina din belsug si pamant afanat. Mai exista o specie de alun, turceasca, mai productiva, dar ale carei fructe nu au virtutile tamaduitoare si vitalitatea alunului autohton. Fructele alunului sunt o adevarata mina de energie, avand o valoare calorica si nutritiva foarte apropiata de cea a carnii, dar fiind mai digerabile si avand o toxicitate mult mai mica. In plus, aluna este foarte bogata in vitamine (A, B1, B2, C) si in minerale (fier, fosfor, potasiu, calciu). Ca medicament, alunele au valoare terapeutica atunci cand sunt consumate crude, neprajite, fiind indicate pentru:
Anemie - continutul de fier si asimilatia usoara recomanda alunele ca pe un antianemic puternic, util mai ales convalescentilor, persoanelor subponderale. Alunele sunt indicate mai ales in anemia hemolitica.
Anemie posthemoragica - o alta calitate a alunelor este aceea ca favorizeaza coagularea, ceea ce le face foarte pretioase in tratamentul anemiei care apare dupa sangerari abundente. Ele sunt foarte indicate femeilor care se simt foarte slabite in perioada ciclului menstrual, din cauza pierderilor masive de sange.
Crestere - continutul de calciu, potasiu si fosfor fac din acest fruct un stimulent ideal pentru crestere la copii. Consumul regulat de alune intareste sistemul osos, ajuta la maturizarea cerebrala, fereste de afectiuni cum ar fi rahitismul, tulburarile grave de pubertate, anemia.
Diabet - aluna este foarte bogata in calorii si foarte saraca in hidrati de carbon (sub 15%), motiv pentru care nu produce cresteri sensibile ale glicemiei (asa cum fac alte alimente), fiind un aliment ideal pentru diabetici, cu atat mai mult cu cat scade si cantitatea de colesterol din sange. Conditia este ca alunele sa fie consumate crude, neprajite.
Fragilitatea capilara - doua lingurite de frunze de alun maruntite si 50-100 g de alune crude consumate zilnic intaresc vasele capilare si combat tendinta de invinetire rapida a obrazului.
Pietre la rinichi - in medicina populara, bolnavii care aveau pietre la rinichi erau hraniti cu alune si ulei de alune din belsug, fiind in acelasi timp pusi la o cura de ceai de ienupar (Juniperus communis) si de merisor (Vaccinium vitis idaea). Relativ recent s-a constatat ca, intr-adevar, alunele - la fel ca si celelalte doua plante mentionate - au calitatea ca dizolva calculii renali si calculii din vezica urinara.
Sarcina - 20 de alune mancate dimineata si aceeasi cantitate seara constituie un intaritor remarcabil pentru femeile gravide. Ele inlocuiesc cu mult succes sofisticatele si scumpele tablete cu minerale si vitamine, asigurand energia necesara in aceasta perioada si ajutand la fortificarea organismului in vederea nasterii.
Tuberculoza, boli pulmonare in general - avand o valoare calorica superioara carnii si fiind in acelasi timp mult mai usor asimilabile, alunele constituie un mijloc rapid de vitalizare, foarte util persoanelor care sufera de aceste afectiuni. In locul fripturilor in sange si al altor mancaruri asemanatoare - care sunt calduros recomandate uneori, dar care pot obosi tubul digestiv si blocheaza procesele imunitare - este recomandata o portie de 150-200 g de alune pe zi.

De retinut!
Taranii nostri din zonele de deal mai obtin inca, prin presare la rece, uleiul de alune, care nu se conserva foarte mult timp, dar care are efecte tamaduitoare foarte puternice. O lingurita de ulei luata seara si una dimineata, timp de 15 zile, duc la eliminarea teniei; luat zilnic, uleiul de alune protejeaza gatul impotriva infectiilor, fiind folosit cu mult succes si contra hipertensiunii arteriale - doza este aceeasi (o lingurita dimineata si una seara, luate inainte de masa).
Prin zdrobirea alunelor crude in piua sau macinarea lor cu rasnita se obtine o "faina" foarte gustoasa, care amestecata cu miere si busuioc da un vitalizant de exceptie. Pentru copii, mai ales, aceasta forma de administrare a alunelor este foarte indicata.
NUCILE
Miezul de nuca este unul dintre cele mai consistente si sanatoase alimente cunoscute. Este un inlocuitor perfect al carnii, mai bun si decat soia, atat de in voga astazi si in Occident. Miezul de nuca dat prin masina de tocat inlocuieste perfect carnea tocata in aproape orice, de la chiftele la sarmale sau rulade. Fiind foarte bogata in grasimi si proteine, nuca intrece carnea ca valoare calorica, avand o toxicitate de cateva ori mai mica si fiind foarte usor digerabila. In raport cu sora sa descrisa mai sus, aluna, nuca e mai greu digerabila, dar si mai consistenta, mai puternica din punct de vedere energetic.
Ca medicament, nucile sunt acum mai putin cunoscute, desi odinioara erau la concurenta cu plantele medicinale. In prezent, este recunoscuta actiunea lor vitaminizanta, fiind de retinut prezenta vitaminei E, cu efect intineritor, reglator al activitatii hormonale, protector al pielii, alaturi de vitamina F, care favorizeaza asimilarea primeia. In plus, nuca este fructul cel mai bogat in cupru si zinc, motiv pentru care este folosita in tratarea bolilor vasculare, a tulburarilor de crestere si maturizare, a deficientelor imunitare. Dintre bolile in care consumul nucilor are un efect favorabil evident, mentionam:
Accident vascular - consumul regulat de nuci neprelucrate termic intareste vasele de sange si previne, mai ales la persoanele in varsta, ruperea lor. Iata o reteta foarte eficienta: 3 miezuri de nuca pisate, o lingurita de polen de albine si doua linguri de miere de albine se amesteca foarte bine, modelandu-se sub forma unor bomboane. Se ia zilnic tot acest amestec, pe stomacul gol, dimineata.
Boli de piele - miezul a 20-30 de nuci, consumate zilnic, grabeste vindecarea bolilor de piele si refacerea pielii dupa arsuri, opreste procesele degenerative. Consumul de nuci este indicat ca substitut pentru carne, dar si ca tratament in sine contra psoriazisului, a eczemelor alergice rebele, a infectiilor cu ciuperci la nivelul pielii.
Constipatie - se consuma miezul a patru nuci prajite usor, la zece minute dupa ce s-au consumat unu-doua pahare de compot de prune sau doua linguri de miere lichida cu apa. Tratamentul se face pe stomacul gol.
Diabet - la fel ca si alunele, nucile sunt foarte sarace in zahar, ceea ce le face un aliment de baza in diabet, unde se recomanda in mod special cruditatile si renuntarea la carne. In plus fata de alune, nucile au chiar si o actiune usor hipoglicemianta, contribuind la ameliorarea acestei afectiuni.
Greutate corporala sub cea normala - datorita continutului mare de grasimi usor de asimilat si care nu cresc colesterolul atunci cand sunt consumate in cantitati mari, nucile sunt o piesa de baza in curele de ingrasare. Persoanelor care vor sa-si mareasca greutatea, fara a risca o crestere brusca a colesterolului, o suprasolicitare a aparatului cardiovascular ori aparitia unor probleme cum ar fi celulita ori vergeturile, le este calduros recomandat acest aliment.
Hipertiroidie - nucile au un efect reglator asupra activitatii tiroidei si, in plus, aduc un aport considerabil de calorii, care in aceasta afectiune sunt consumate in exces, de unde si starea de devitalizare pronuntata care apare frecvent.
Sterilitate, impotenta - aportul de vitamina E, prezenta unor substante reintineritoare, care protejeaza si curata vasele de sange, fac din nuci un aliment foarte indicat in tratamentul acestor doua afectiuni. Este de notat efectul benefic al nucilor in prevenirea impotentei vasculare (care reprezinta peste 50% din cazurile de impotenta).

MEDICINA NATURISTA 430

ORA DE CONSULTATIE
HIPOTENSIUNEA ARTERIALA

Descrierea bolii
Sindromul hipotensiv are uneori cauze necunoscute (constitutionale), alteori e provocat de prezenta unor afectiuni: infectii, intoxicatii, afectiuni cronice cu slabire accentuata, afectiuni endocrine, afectiuni cardiovasculare, boli nervoase, hemoragii.
Hipotensiunea arteriala este o stare de rau care se manifesta in mod diferit: de la o usoara ameteala pana la pierderea aproape completa a cunostintei. Cand boala are o oarecare vechime, manifestarile ei sunt accentuate de modificari rapide ale pozitiei corpului, a capului sau de purtarea unui guler prea strans. Cand apare pierderea cunostintei, bolnavul este de obicei pe picioare, iar trecerea in decubit (pozitia culcat) restabileste rapid situatia. Aceasta "cadere" este precedata, posibil, de o jena in capul pieptului, cascat repetat, oftat, transpiratii reci, fata palida, umezirea si racirea degetelor, incetosarea vederii, stare ce apare atunci cand tensiunea scade sub opt. Alte simptome ale bolii: oboseala permanenta, scaderea capacitatii de a efectua eforturi fizice, dispnee si palpitatii, nervozitate, vajaieli in urechi, eclipse vizuale, dureri de cap.
Factorii ce favorizeaza hipotensiunea sunt convalescenta, statul prelungit in pat, insuficienta venoasa si varicele mari, depresia, frica, administrarea excesiva de medicamente (cortizonice, tranchilizante, Diazepam s.a.). Scaderea libidoului, tulburarile de erectie si scaderea volumului de ejaculat intregesc de multe ori suferinta persoanelor cu tensiunea arteriala scazuta.
Complicatiile hipotensiunii arteriale decurg din agravarea ischemiei (sange insuficient) miocardice, cerebrale, renale si periferice, mai ales la persoanele in etate.
Implicatii sociale: Persoanele hipotensive au frecvent si tulburari de respiratie in somn (crize de apnee). Cercetatorii americani au aratat de curand ca acestea provoaca o somnolenta diurna si pierderea concentratiei, cauzand 36% din accidentele mortale de circulatie si peste 45% din toate accidentele, fiind un risc chiar mai mare decat cel provocat de consumatorii de alcool.
Tratamentul
Tratamentul se stabileste in raport cu intensitatea suferintei, provocata de scaderea usoara sau mai accentuata a tensiunii arteriale, de durata ei, de pastrarea sau pierderea cunostintei. Bolnavul trebuie interogat in intervalul de timp cat este constient. Obiectivul imediat al masurilor de tratament il constituie mentinerea in viata a bolnavului, pana cand va putea fi stabilit un diagnostic sigur.
Masuri generale
Bolnavul va fi asezat culcat lateral, cu fata intoarsa intr-o parte, cu capul dat pe spate. Atentie: niciodata sa nu fie culcat pe spate sau cu barbia apropiata de piept. Daca este necesar, limba va fi trasa in afara, cu degetele infasurate in tifon, si mentinuta in aceasta pozitie, pentru a se evita sufocarea prin inghitirea ei. Pentru mentinerea unei ventilatii adecvate, se inlatura orice presiune din jurul gatului si abdomenului (cravata, cordon s.a.). Bolnavul va fi dus intr-o incapere fara caldura in exces, asezat cu capul mai jos decat restul corpului si, daca este necesar, se poate recurge la o usoara inhalare de otet aromat sau spirt rafinat. Important: in faza critica a bolii nu se fac masaje (masajul aduce sangele in piele, in detrimentul irigatiei organelor vitale: inima, creier, rinichi); cel mult se maseaza usor pavilioanele urechilor. In functie de starea pacientului si de capacitatea de a inghiti, i se vor administra de urgenta lichide, care sunt foarte necesare, dar in cantitati mai reduse (cu paiul, cu lingurita), pentru a evita sa patrunda in trahee si plamani. In acest caz, bolnavul va fi supravegheat permanent, iar pozitia corpului va fi schimbata la fiecare jumatate de ora (precautie necesara si pentru a inlatura afectarea plamanilor).
Dieta, mai ales in perioada de vara, va cuprinde salata verde, spanac, stevie, varza dulce, fructe de sezon - toate in stare cat mai proaspata si cat mai putin trecute prin foc (negatite). Atunci cand este posibil, tratamentul trebuie sa inlature cauza bolii. In acest scop, se intrerupe sau se reduce administrarea medicamentelor care scad tensiunea arteriala. (Un bolnav care stie ca are tensiune mare, daca are ameteli si ia medicamente ce scad tensiunea, iar ameteala se intensifica, ori chiar ii vine rau, sa evite sa respecte medicatia hipotensiva, pentru ca poate ajunge la colaps.) Importanta este si recomandarea ca medicamentele ce se adreseaza bolilor cardiovasculare sa nu se administreze seara, la culcare, pentru ca exista un mare pericol de oprire a respiratiei (crize de apnee nocturna). Bolnavul cu tensiune arteriala mica ce are si varice mari, care se pot umple si goli brusc la schimbarea pozitiei corpului cu pana la 1-2 litri de sange, sa se culce sau sa se ridice din pat lent, in decurs de 3-4 minute, pentru a evita perturbari majore circulatorii, cardiace sau cerebrale. Pranzul si cina vor cuprinde cantitati moderate de alimente, pentru a nu antrena mari cantitati de sange in procesul de digestie, mai ales la masa de seara, in detrimentul irigarii inimii si a creierului. Pe masura ce starea bolnavului va permite, exercitii respiratorii simple, acestea vor ameliora oxigenarea sangelui si circulatia cerebrala, ambele deficitare la suferindul hipotensiv. (Ameliorarea poate fi obtinuta si prin cateva minute de "intindere" a segmentelor corpului, inainte de ridicarea din pat, dupa o noapte de somn.) Purtarea unei centuri abdominale poate fi de real folos persoanelor hipotensive, care in plus au si ptoza viscerala (stomac, intestine, rinichi, ficat "cazute"), la fel ca si purtarea ciorapilor elastici, in cazul persoanelor cu varice mari.
Tratamentul bazat pe medicamente care ridica tensiunea arteriala (vasoconstrictoare) pot fi si ele incercate, dar de regula ele raman fara efect pe termen lung, motiv pentru care recomand sa se apeleze la vitamine (B12, E, C, D), minerale (magneziu, potasiu, calciu, seleniu, fier), pe cat se poate in stare naturala, sub forma de vegetale cat mai putin prelucrate termic. Una sau doua cafele cu 1-2 bucati de zahar, in prima parte a zilei, pot ameliora starea de astenie fizica sau somnolenta. Foarte putin acid acetilsalicilic (20 de miligrame, adica doar jumatate din tableta de 50 de miligrame), administrat zilnic, fluidizeaza eficient sangele, asigurand o mai buna perfuzie a organelor vitale. (E cazul sa amintim ca acidul acetilsalicilic nu trebuie sa fie administrat copiilor inainte de varsta de 16 ani, pentru ca pot face boala Reiter.)
Mesajul final este ca pentru a evita alterarea starii de sanatate, deteriorarea calitatii vietii produse de aparitia modificarilor valorilor tensionale arteriale, marite ori scazute, este nevoie de un control medical periodic, de un regim de viata echilibrat si, daca este cazul, de tratament corespunzator, urmat cu vointa si perseverenta.

FORMA MAXIMA 432
Fructele rosii de padure
CORNUL, MACESUL si PADUCELUL

Daca vreo zi linistita de toamna va va indemna sa porniti pe potecile care duc spre cranguri si spre paduri, cu siguranta ca privirea dvs. va fi atrasa de bogatia de fructe rosii, stralucitoare, aninate de crengile arbustilor. Sunt atat de frumoase, incat multa lume le culege cu ramuri, pentru a duce acasa semnele rubinii ale toamnei care, asezate in glastre, inveselesc incaperile. Ca multe dintre ele au si valori curative se stie mai putin, din pacate, exceptie facand fructele de maces, vestite in toata lumea pentru magiunul care se face din ele - o veritabila "bomba" de vitamina C. In randurile care urmeaza vom vorbi, fireste, si despre ele, dar si despre suratele lor, la fel de rosioare si de bogate in substante energizante - COARNELE si GHERGHINELE.
CORNUL (Cornus mas)
In lumea copacilor, cornul secular, cu lemnul sau indesat, dur si rezistent cum nu mai e altul, este un fel de imparat. Bogatiile lui sunt scoase la lumina spre inceputul toamnei, sub forma unor fructe purpurii, cu gust dulce-astringent si care ii desfata pe copiii din satele de sub munte. In lumea ciobanilor, cornul este un lemn venerat nu numai fiindca din el cioplesc "sceptrele" pastoresti, ci si datorita puterii tamaduitoare a fructelor, frunzelor si cojii sale, care au nenumarate virtuti. Uitat astazi ca medicament, cornul era foarte cunoscut in medicina populara mai ales in nordul Moldovei. In randurile care urmeaza va prezentam o reconstituire a "stiintei medicale taranesti" legata de corn.
Diaree, dizenterie - Peste o mana de fructe bine uscate la soare se pune un litru de apa clocotita, se lasa sa stea jumatate de ceas, dupa care se filtreaza. Se bea acest preparat indulcit cu miere in loc de apa, pe parcursul zilei. Daca boala nu trece intr-o zi, atunci fiertura nu se mai indulceste si se iau cu ea 2-3 linguri de fructe de porumbar (porumbe) uscate si pisate.
Crampe la stomac - Se bea o cana de ceai fierbinte, pregatit dupa reteta de mai sus, dupa care se pune ceva cald pe stomac, vreme de un ceas.
Febra - O lingura de fructe de corn uscate la soare si o lingura de coaja de corn (culeasa dupa ce au cazut frunzele) se inmoaie intr-o cana de apa cateva ore, dupa care se scot si se mai fierb intr-o cana de apa 5 minute. Se combina cele doua preparate si se bea intreaga cantitate rezultata cu inghitituri mici.
Gusa cu hipotiroidie - Iata o straveche reteta magica: se umple trei sferturi o oala de lut (aproape 1,5 l) cu apa neinceputa, adica prima apa scoasa din fantana dimineata, inainte de rasaritul soarelui. In aceasta apa, se pune o mana de iarba de drobita (Genista tinctoria - o planta des intalnita prin fanete), 9 fructe de corn si 9 pietricele de forma oului (ovoidala). Se lasa totul sa se inmoaie de la rasarit pana la amiaza, cand se bea lichidul pe stomacul gol (pana atunci se posteste). Acest tratament se face 12 zile la rand.
Eczeme - Se bea trei zile la rand un litru de fiertura preparata dintr-o lingura de coarne uscate, o lingura de macese si o lingura de fructe de soc (se coace cam o data cu cornul) la un litru de apa. In a treia zi, se ia un bat de corn proaspat, inca verde, si i se da foc la un capat, iar la celalalt i se face o taietura prin care va iesi seva. Cu aceasta seva se ung locurile afectate.
Frunzele de corn
Frunzele cornului se culeg o data cu fructele si se usuca in strat subtire. Intern, ele sunt folosite separat ori impreuna cu frunzele malinului impotriva ascarizilor si, impreuna cu cele ale cretisoarei - impotriva avortului spontan.
Extern, este cunoscuta folosirea frunzelor de corn impotriva miopiei. Intrucat acest tratament anti-miopie s-a dovedit in multe cazuri foarte eficient, il redam in continuare, integral:
- frunzele de corn se farama intre degete, apoi peste 1-2 lingurite de frunze faramitate se toarna o cana de apa clocotita.
- in acelasi fel se prepara un ceai de musetel (Matricaria chamomilla)
- seara, la culcare, trebuie sa avem la indemana cele doua ceaiuri: de musetel - pentru a ne spala in prealabil ochii - si ceai de frunze de corn caldut pentru tratamentul efectiv.
- se foloseste un tifon curat, impaturit, care se inmoaie in ceaiul caldut de corn si se pune pe ochi fara sa fie stors. Se sta asa 15-30 de minute, clipind din pleoape, pentru ca lichidul sa patrunda si inauntru. Compresele se aplica alternativ: trei zile da, trei zile nu.
- in perioada tratamentului este strict interzisa folosirea televizorului, statul in lumina fluorescenta (cea de la reclamele luminoase, din vitrine, baruri etc.).
- daca apare o imbunatatire a vederii, atunci se va renunta la ochelari. Dupa 18 zile, tratamentul se intrerupe o luna.
MACESUL (Rosa canina)
In trusa de medicamente a toamnei, macesul ocupa un loc cu totul privilegiat. Fructele sale rosiatice contin mai multa vitamina C decat orice alt fruct sau leguma (de zece ori mai multa decat lamaia), iar alaturi de vitamina C mai gasim inca cinci vitamine, care fac din macese un veritabil elixir. Se spune ca momentul cel mai bun pentru culesul fructelor de maces este atunci cand da prima bruma. Pentru gem si jeleuri se ia fructul bine copt, iar pentru intrebuintari medicale se culege fructul tare, abia parguit. Se usuca rapid la caldura si in locuri bine aerisite. (Daca aveti o aeroterma veti reusi o uscare optima, care-i va conserva foarte bine proprietatile.) Nu intamplator, macesul creste alaturi de paducel, cei doi "vecini" facand adevarate minuni in bolile cardiace, vasculare si nervoase. Iata cateva intrebuintari ale macesului:
Alergie - Primul ajutor in caz de reactie alergica puternica va consta in administrarea a doua lingurite de pulbere de macese (fara samburi), care se tine sub limba cateva minute, dupa care se inghite cu putina apa. Vitamina C va actiona prompt asupra sistemului imunitar, temperand reactia alergica.
Fragilitatea capilara - Micile vase de sange, care atunci cand se sparg produc pe picioare petele vinetii atat de inestetice, sunt intarite de un tratament de lunga durata cu macese si paducel: o lingura din pulberea celor doua tipuri de fructe (fara samburi) se pune la inmuiat de seara pana dimineata in jumatate de litru de apa. Se adauga doua lingurite de miere si se bea acest preparat nefiltrat pe stomacul gol, dimineata.
Rezistenta la frig - creste foarte mult daca in zilele mai reci consumam pe stomacul gol o lingura de pulbere de macese amestecata cu miere. Daca trebuie sa facem mai mult efort in frig, e bine sa avem la noi in loc de apa un suc de macese si paducel, preparat dupa reteta de mai sus.
Crize de ficat - In judetul Bistrita-Nasaud, babele mestere dadeau bolnavului zeama de la 20 de macese zdrobite, lasate la inmuiat intr-o cana de apa nefiarta, combinata cu fiertura de la alte 20 de macese, puse pe foc intr-un sfert de litru de apa. Durerea, greata si moleseala dispareau numaidecat.
Hepatita epidemica, sechele ale hepatitei - Ca sa nu te imbolnavesti de galbinare trebuie sa bei inainte de masa de pranz si de seara un ceai (preparat dupa reteta de mai sus) din macese. Cura dureaza o luna.
Diareea - In Muntii Apuseni se fierbea 10 minute o lingura de macese impreuna cu 2-3 varfuri inflorite de sanziana galbena si se bea preparatul astfel obtinut pe stomacul gol, neindulcit.
Febra - Vindecatorii populari stiau ca gripa si guturaiul trec mai repede daca bolnavul naduseste putin. Ca sa reziste trupul la naduseala si ca sa se vindece mai repede, se ia faina de macese (pulbere de macese) - cate o lingurita din jumatate in jumatate de ceas. Daca febra creste prea mult, in faina de macese se pune frunza de menta pisata si, eventual, cateva flori de paducel.
Pietre la rinichi - In Tara Fagarasului, se lua o mana de macese care se sfaramau ("ca sa se sfarme piatra"), se puneau imediat intr-un litru si jumatate de apa clocotita si se lasau 5 minute pe foc, dupa care se scoteau. Cand zeama devenea calda, cat sa poti baga mana, se mai adauga o lingura mare de fructe de ienupar (Juniperus communis) zdrobite, se invelea oala in stergar, se lasa patru ceasuri, dupa care se strecura totul. Acest elixir se bea tot dimineata, pe nemancate. Tratamentul incepe a doua zi dupa luna plina si tine pana la Crai Nou.
De retinut:
Macesul cules din zona de campie nu are putere; abia de la 800 de metri altitudine are bogatia de vitamine pentru care este atat de pretuit.
Atunci cand preparam macesele, fie ca e vorba de suc, macerat sau ceai, nu trebuie sa folosim obiecte de metal, pentru ca vitamina C se va oxida rapid.
Cea mai mare putere tamaduitoare o au fructele macesului de munte, o specie care creste numai pe culmile inalte.
In trusa de medicamente a casei, macesul este mai bun decat pastilele de vitamina C, actionand la fel de prompt, dar fiind mult mai usor de asimilat de organism si putand fi luat in cantitati mari.

PADUCELUL (Crataegus sp.)
Oricat de mohorata ar fi o zi de toamna, tot pare ca se lumineaza atunci cand vezi pe deal un paducel incarcat de fructe - o explozie rosie, intrerupta ici-colo de verdele si galbuiul frunzelor care incep sa cada. Nici combinatia de alburiu si portocaliu a catinei, nici rosul-portocaliu al fructelor de maces nu pot sa intreaca farmecul fructelor rosii de paducel. Numit si "gherghinar" sau "maracine", acest copacel spinos de nici cinci metri inaltime este foarte iubit in popor, fiind deopotriva leac, hrana si planta magica. In prezent, paducelul este una dintre cele mai folosite plante la nivel mondial. Anual, mii de tone de paducel sunt inghitite de bolnavii de pe toate meridianele, mai ales de catre cei cu boli cardiace si vasculare grave. Sa cunoastem in continuare impreuna cateva din secretele tamaduitoare ale paducelului:
Hipertensiune - Peste patru maini de fructe de paducel uscate si zdrobite bine in piua sau mojar se pune un litru de rachiu natural. Se lasa acest amestec intr-un borcan vreme de doua saptamani, dupa care se strecoara si se pune intr-o sticla bine infundata. Se iau 3-4 lingurite pe zi, cu putina apa, pe stomacul gol. Daca este interzis aportul de lichide in organism, tinctura se ia cu miere.
Dureri de inima (ischemie cardiaca) - Se face o plamadeala in rachiu dupa aceeasi reteta de mai sus, insa din doua maini de fructe de paducel si doua maini de talpa-gastei (maruntita). Se iau 40 de picaturi din acest preparat de sase ori pe zi, cu miere sau apa.
Nevroza, insomnie - Se pun 100-150 de picaturi de plamadeala de fructe de paducel in rachiu, intr-un pahar cu ceai de maghiran in concentratie slaba (1-2 varfuri de cutit la un pahar cu apa fierbinte). Se bea totul dintr-o data.
Leucoree - Vindecatorii populari din Moldova recomandau femeilor care nu se puteau vindeca de "poala alba" sa consume zilnic 2-3 maini de fructe de paducel crude, fara samburi, si sa faca sapte zile la rand spalaturi cu fiertura de coaja de paducel si stejar.
Zgomote in urechi - Vajaiturile si pocniturile care apar in urechi sunt in general consecintele tensiunii arteriale ridicate, iar leacul consta in 40-60 de picaturi de tinctura de paducel, luate de trei ori pe zi, intr-o cana de ceai de melisa sau de talpa-gastei.
Fragilitate vasculara - Se pune intr-o cana de apa cate o lingurita din urmatoarele pulberi de fructe de padure (fara samburi): paducel, macese si afine. Se bea acest preparat in fiecare dimineata, pe nemancate, vreme de minimum patru luni.
Circulatie slaba la extremitati (maini si picioare reci) - De cum incepe anotimpul rece, se bea in fiecare zi un macerat in apa calduta (preparat dupa reteta de mai sus) din macese si fructe de paducel. Cura dureaza pana in primavara. In zilele foarte friguroase, se bea ceai fierbinte de maghiran (condiment care se gaseste in magazinele alimentare): o lingurita de maghiran la o cana de apa fierbinte va potenta actiunea paducelului de stimulator al circulatiei.
De retinut:
In orice reteta in care sunt indicate flori de paducel, acestea pot fi inlocuite cu o cantitate dubla de fructe.
Farmacistii spun ca in bolile de inima, un tratament cu paducel este cu adevarat eficient daca este tinut vreme de cel putin sase luni pe an.
Paducelul, spre deosebire de alte plante medicinale, nu contine nici o "substanta-minune" care sa-i justifice proprietatile terapeutice extraordinare, insa suma substantelor secretate de el are efecte vindecatoare foarte puternice. Pentru a pastra neatinsa aceasta "suma" este bine ca paducelul sa nu fie preparat prin fierbere, ci sub forma de macerat.
ILIE TUDOR

MEDICINA NATURISTA 433
ORA DE CONSULTATIE

Dr. ION NICA in dialog cu cititorii
HIPERTENSIUNEA ARTERIALA (HTA)
Este cea mai agresiva boala cardiovasculara, cu cea mai crescuta incidenta la populatia adulta
Cand se poate afirma ca o persoana are tensiune marita? Cu toate ca au trecut doua secole de la prima masurare a presiunii cu care sangele circula in artere, nici in prezent nu exista unanimitate de pareri cu privire la valorile ei normale. (Indiferent de pozitia corpului, in momentul masurarii presiunii arteriale, bratul trebuie tinut la orizontala, la nivelul inimii.) Expertii O.M.S. (Organizatia Mondiala a Sanatatii) apreciaza normale valorile tensiunii aflate sub 14/9, iar anormale, hipertensive, pe cele care trec peste 16/9,5 pana la varsta de 60 de ani. La nastere tensiunea este 5/3, la o luna - 8/6, iar de la varsta pubertatii pana la maturitate, tensiunea ar trebui sa-si pastreze aceleasi valori. Persoanele cu obezitate au de doua pana la sase ori mai frecvent HTA decat cele cu greutate normala. Semnificatia cifrelor: prima cifra, totdeauna mai mare, reprezentand tensiunea maxima sau sistolica, arata mai ales starea inimii, iar a doua cifra, mai mica, minima, reprezentand tensiunea diastolica, este relevanta pentru starea arterelor periferice. Se vorbeste de tensiune oscilanta numai cand diferenta intre masuratori este de peste 5-6 cm.Hg (coloana de mercur).
Este asa de important sa stim toata viata ce tensiune avem? Raspunsul este categoric “DA”. Apeland la o simpla masurare cu tensiometrul, putem afla mai din vreme daca “viata, fara sa ne dam seama, a luat-o mai mult sau mai putin razna” si masura urgenta este, in caz de alerta, intoarcerea la natural si natura.
Cauze ce pot produce cresterea presiunii arteriale. Cresterea tensiunii poate sa fie de sine statatoare sau poate sa fie urmarea unor boli de tot felul (aproape toate alterarile renale, vasculare, cardiace, de colagen, metabolice, diabet, guta, dereglari ale sistemului nervos vegetativ si central, cancer, mai ales feocromocitom la suprarenale, boli ale sangelui sau ale glandelor endocrine si inca multe altele). Iata de ce consider ca este foarte important ca, atunci cand la un control intamplator se descopera o tensiune ridicata, investigatia medicala sa continue cu analize suplimentare, pentru ca rar se intampla ca hipertensiunea sa fie provocata de suferinte necunoscute.
Simptomele hipertensiunii (cele mai frecvente) sunt: ameteli, dureri vagi de cap (mai ales in zona occipitala), palpitatii, tulburari de vedere, zgomote in urechi, amorteli ale fetei, limbii ori membrelor, tulburari de echilibru, greturi sau voma, jena precordiala, senzatie de cap greu (epistaxis), somnolenta s.a.
Tratamentul hipertensiunii arteriale. Desi majoritatea hipertensivilor nu necesita imobilizare prelungita la pat, repausul si relaxarea le sunt de folos. Bolnavul hipertensiv trebuie sa evite toate obiceiurile si activitatile care ii pot face rau: abuzul de cafea, bauturi alcoolice, tigari, mese copioase (cu multe grasimi), dulciuri, condimente, multa sare, eforturi fizice si sexuale exagerate, administrarea de afrodisiace (Viagra), expunerile prelungite la soare, bai fierbinti, frig excesiv, abuz de medicamente (dupa regula: “Am auzit ca face bine”.), cure de slabit si de post prelungit, fara supraveghere medicala. Pentru evitarea efortului defecatiei la cei constipati (medicamentele constipa) se recomanda clisme cu apa la 37?C, aproximativ 1500 ml, fara a apela la purgative ori ceaiuri, care pot irita mucoasa foarte fina a intestinelor, prezentand riscul aparitiei colitelor si cancerului. In zilele urmatoare, aportul de apa si alimente bogate in fibre trebuie sporit. Reducerea aportului de sare in mancare este o masura importanta in tratarea tensiunii ridicate, in schimb cantitatea de apa ce trebuie consumata zilnic nu trebuie micsorata. Nu apa produce hipertensiune. Dimpotriva! Ea este tratamentul de urgenta al hipotensivilor, al celor care cad de pe picioare, pentru ca au tensiunea arteriala mica. In mare masura, ne imbolnavim si pentru faptul ca nu ne preocupam sa avem apa suficienta in organism. Multe persoane spun: “De ce sa beau apa daca nu mi-e sete?”, fara sa stie ca senzatia de sete apare abia dupa ce in corp lipsesc peste trei litri de apa, cand sangele deja are o vascozitate mai crescuta, fapt ce ingreuneaza circulatia in micile arteriole si capilare ce hranesc toate celulele corpului. Pacientii obezi si cu tensiune mare trebuie sa faca efortul ca, printr-o dieta cu mai putine calorii, saraca in grasimi animale si dulciuri rafinate, sa ajunga la normalitate ponderala. (Valorile ideale prevad o greutate cu 10 kg mai mica decat ultimele doua cifre ale inaltimii exprimate in centimetri. De exemplu: un barbat de 1,90 m inaltime trebuie sa aiba 80 de kg.)
Tratamentul hipertensiunii se stabileste in raport cu cresterea usoara sau mai mare a tensiunii, de scurta ori de lunga durata, de starea inimii, a irigatiei creierului, a rinichilor. In cazul in care o persoana ce stie ca are un istoric de boala hipertensiva (ori cardiovasculara) simte brusc ameteala, o stare de frica de neexplicat, tendinta de dezechilibru si cadere, incetosarea vederii, durere de cap sau in dreptul inimii, amorteala la o jumatate a fetei, la limba, la o mana, la un picior, daca are senzatie de voma sau varsa, ori daca ii curge sange din nas, inseamna ca pe moment se afla in mare pericol.
Prima masura ce trebuie rapid luata in asemenea imprejurari este intreruperea oricarei activitati. Bolnavul trebuie sa se aseze, ba chiar sa se intinda pe pat, sa se elibereze din stransoarea hainelor si, cu vointa, sa-si impuna sa ramana cat mai linistit. Este total gresita incercarea de a depasi activ acest moment de real impas. In schimb, un sfat intelept, cu bune urmari, este acela ca iesirea din cumpana sa fie insotita de rugaciune (bineinteles, e vorba doar de oamenii credinciosi), care induce speranta si echilibru, o pozitivare, ideea ca esti auzit si ajutat.
Bolnavul de hipertensiune sau orice persoana, aparent sanatoasa, care resimte starea de rau descrisa mai sus, declansata pe neasteptate, trebuie sa ajunga la spital in cel mai scurt timp. In cazul unui infarct de cord sau al unui accident vascular al creierului, daca tratamentul nu se aplica in primele cateva ore, orice alte tentative ulterioare raman fara rezultat.
Tratamentul cu medicamente completeaza celelalte masuri, urmarind scaderea presiunii arteriale si a grasimilor din sange. La inceput, daca tensiunea este mare (peste 18-20 cm.Hg), medicamentele se administreaza in ritm sustinut, concomitent cu celelalte masuri. Cu trecerea timpului, daca tensiunea scade, medicamentele se reduc treptat, pana la renuntare. Total riscanta este optiunea ca la depistarea hipertensiunii, bolnavul sa apeleze doar la medicamente, continuand acelasi mod de viata si de hranire ce au dus de-a lungul anilor la deteriorarea functionarii organismului. (Medicamentele ce scad tensiunea sa nu se administreze tarziu, seara, pentru ca pot produce scaderi brutale ale presiunii arteriale, chiar oprirea respiratiei in somn.)
O parte dintre hipertensivi pot vietui multa vreme chiar si fara tratament, cu conditia sa apeleze definitiv la o dieta saraca in sare si fara excedente calorice. Grasimile sa nu depaseasca 15-20% din totalul caloric, iar originea lor sa fie predominant vegetala.
Cateva sfaturi legate de administrarea medicamentelor:
- Deoarece majoritatea medicamentelor folosite in maladia hipertensiva sunt cele ce produc dilatarea vaselor de sange, ele nu trebuie administrate timp prea indelungat. - Este indicat ca la bolnavii cu forme usoare de hipertensiune sa fie preferate medicamentele mai putin toxice. - Cand un bolnav cu tensiune ridicata are simptome de agravare a bolii dupa administrarea medicamentelor (se accentueaza ameteala, apar palpitatii, o stare de frica), el nu mai trebuie sa repete medicatia pana la un nou control al presiunii arteriale, care ar putea avea valori mult mai scazute. - Administrarea obligatorie a medicamentelor hipotensive se aplica in cazurile de insuficienta cardiaca, encefalopatie sau vatamare a ochilor, toate produse de prezenta presiunii arteriale ridicate. - Gradul de reducere a tensiunii trebuie sa fie moderat in prima saptamana, fara a forta coborarea la valori normale. (Daca sunt suportate tensiuni de 15-16, fara simptome grave, acestea pot sa apara in schimb la o tensiune prea scazuta, dobandita cu ajutorul medicamentelor.)
Mesajul final este acela ca pentru a evita inrautatirea starii de sanatate ca urmare a modificarilor valorilor tensiunii arteriale, este neaparat nevoie de control medical periodic, de un regim de viata echilibrat si, daca este cazul, de un tratament urmat cu credinta.
435 FORMA MAXIMA
Stiinta de a fi frumos
Colaborati intens cu creierul dvs. El e cel care ne face sa aratam ca niste plante ofilite sau dimpotriva, sa stralucim
Crede-te frumos
Infatisarea atragatoare incepe in cap. De indata ce ne acceptam pe noi insine asa cum ne-a facut Dumnezeu, corpul primeste impulsuri creatoare de frumusete. Aratam asa cum ne imaginam ca suntem. Cu cat impresia pe care o avem despre noi este mai buna, cu atat mai intensa este stralucirea pe care o raspandim. Atatia oameni urati au o prezenta naucitoare. Atatia oameni frumosi sunt ghebosi si inspaimantati. Ce se intampla de fapt?
Faceti urmatoarea incercare simpla: stati drept, cu capul sus, privind catre linia orizontului. Apoi, incovoiati-va spatele, cu capul in piept si bratele atarnate. O diferenta ca intre noapte si zi. Cu schimbarea pozitiei corpului se schimba si sentimentele. Si invers. Si o data cu ele, emotiile care ne influenteaza direct mimica, gesturile, expresia intregului comportament. Asta e tot secretul strategiei "crede-te frumos": constiinta faptului ca exista o legatura stransa intre ganduri (sentimente) si expresia exterioara. Centrala care dirijeaza acest joc complex este creierul. Dar creierul are si el nevoie de sarcini clare, un scop precis - care e frumusetea.
Imaginea ideala pe care ne-o facem despre noi este un izvor de energie inepuizabila. Ea ne livreaza forta creatoare, optimism, indrazneala in actiuni si, mai ales, putere de a lupta cu noi pentru a ne indrepta defectele. Majoritatea barbatilor si femeilor isi dau note mai mici decat acelea pe care le primesc de la cei care ii inconjoara. Se cred mai urati decat sunt si mai neinsemnati. Bineinteles ca nici prin cap nu le trece ca lucrurile s-ar putea indrepta, ca, in loc sa se considere propriii lor dusmani, ar trebui sa inceapa de-ndata sa-ndrepte lucrurile. Aceasta reprezentare negativ-agresiva despre noi insine face ca gimnastica si dietele alimentare sa devina adevarate pedepse, motivatia pentru a le duce la bun sfarsit lipsind cu desavarsire. Dar cand mintea si corpul se afla in legatura, cand te accepti asa cum esti - cu toate defectele si slabiciunile tale -, cand te simti bine in pielea ta - asta confera imediat o iradiere exterioara. Lumea simte ca esti puternic. Siguranta de sine seduce, iar dorinta de a face cat mai mult pentru tine e sortita succesului.
10 metode de infrumusetare interioara
1. Zambiti cat mai des. Incercati sa aveti permanent o expresie bine dispusa. Asta va imbunatati stralucirea dvs. obisnuita si va veti simti mult mai bine.
2. Observati cu atentie ce va place la altii. Studiind un model, veti putea prelua multe aspecte pozitive, fara sa va pierdeti din originalitate.
3. Nu incercati niciodata sa imitati un model. In felul acesta, va blocati propriile forte creatoare.
4. Daca aveti posibilitatea, rugati pe cineva sa va inregistreze pe o caseta video (la plimbare, acasa, la o petrecere etc.). Pe film, veti putea recunoaste obiectiv cand aratati bine si relaxat si cand sunteti crispat ori tensionat.
5. Puneti-va in cap scopuri clare si amanuntite. Sarcini generale ca: "Vreau sa arat bine" nu sunt receptate de corp. Nici cand ne rugam nu cerem ceva general. Creierul primeste doar comenzi precise.
6. Nu va cantonati niciodata la un anumit gen. Incercati din cand in cand o alta vestimentatie decat cea obisnuita, o alta frizura. In felul acesta, veti primi impulsuri de intinerire.
7. Cu cat va simtiti mai abatut si mai deprimat, cu atat incercati sa aratati mai bine si mai elegant. Infatisarea atragatoare va va corecta rapid starea de spirit.
8. Incercati sa adoptati cat mai des o pozitie dreapta si simetrica a corpului. In felul acesta, activitatea celor doua emisfere ale creierului se sincronizeaza si deveniti mai creativ si mai echilibrat.
9. Femeile, mai ales, sunt sfatuite sa foloseasca cat mai multe culori: de par, farduri, materiale, mai ales cele care le vin bine. Culorile actioneaza direct asupra starii sufletesti.
10. Ingaduiti-va, indiferent daca sunteti femeie sau barbat, un tratament cosmetic lunar. De pe urma lui profita nu doar pielea, ci si sufletul, care se deschide spre frumusete.
Asa functioneaza dialogul cu corpul dvs.
Cu cat ii aratati corpului dvs. mai multa afectiune, cu atat mai bine va recepta planurile dvs. de frumusete. Cand va relaxati in timpul unei bai cu plante, cand va ungeti cu crema ori va masati, el este perfect pregatit pentru a va primi sarcinile. Imaginati-va in culori luminoase, cat de bine v-ar sta cu o rochie anume, cat de bine va respira pielea de indata ce va miscati prin aer curat, ce incantat e metabolismul dvs. cand mancati o portie mare de salata de cruditati. In felul acesta, atingeti doua scopuri: va motivati pentru un program de infrumusetare constient si imprimati organismului un comportament pozitiv. Creierul poate tot. Colaborati cu el in tot ce faceti. Ganditi-va mereu ca ceea ce faceti - mancare, miscare, vestimentatie - va face bine si chiar asa va si fi. Mai ales seara, cand va culcati, aceste reprezentari pozitive au forta maxima. Ele patrund in vise adanc si in subconstientul care va guverneaza. Acolo e locul lor.RODICA DEMIAN

FORMA MAXIMA 436
Programul de toamna
Trei campioni in lupta cu raceala si gripa:
ARDEIUL IUTE, HREANUL si CEAPA
Toamna da semne ca se apropie de sfarsit. Mai rupem o fila din calendar. Superba agonie a copacilor, incarcata de aur si de rugina, e pe sfarsite, aleile parcurilor si potecile din paduri sunt troienite de frunze. Degeaba lumineaza soarele acest spectacol de gala, caci ziua e tot mai mica, iar diminetile sunt tot mai reci. Din punctul de vedere al sanatatii, aceasta perioada de trecere spre iarna este o incercare serioasa, pe care trebuie sa stim sa o depasim. Sfarsitul lui octombrie si inceputul lui noiembrie reprezinta perioada de varf a guturaiului si racelilor de tot felul, deoarece organismul este inca in curs de adaptare la sezonul rece, alimentatia incepe sa fie saracita, starea de buna dispozitie (care este cel mai bun medicament) este in scadere, iar zilele insorite, urmate de cele friguroase, creeaza socuri, in urma carora sistemul imunitar devine foarte vulnerabil. Din fericire, in afara de stropii de tina si guturai, toamna ne aduce si nenumarate remedii, pentru a lupta eficient cu frigul si cu consecintele sale de tot felul, dintre care raceala este, fara indoiala, pe primul loc.
Utilizand farmacia naturii, este foarte posibil sa nu mai fie nevoie sa apelam la pilulele costisitoare si care adesea nu au nici un efect, punandu-ne la adapost organismul de capriciile vremii si mentinandu-ne mereu in forma maxima. Iata in continuare cateva comori de sanatate, scoase la lumina de prin camarile toamnei.
ARDEIUL IUTE
Cu conditia sa poata fi suportat, ardeiul iute este un prieten de nadejde in timpul perioadelor friguroase. El pune circulatia in miscare, incalzeste corpul, distruge rapid germenii infectiosi din zona gatului, desfunda nasul si usureaza respiratia, doar prin simpla lui ingerare. In medicina populara, el este foarte folosit in tratamentul tuturor formelor de raceala, prin raceala intelegandu-se o gama larga de afectiuni, de la guturai si bronsita, pana la durerile de sale (lombosciatica) produse de statul in frig sau curent. Iata cateva retete foarte eficiente cu ardei iute, care, se spune, "iau boala cu mana":
- Dureri de gat - Doua linguri de apa clocotita se pun peste un varf de cutit de seminte de ardei iute, se lasa 20 de minute, apoi se amesteca cu miere lichida (3 linguri). Se consuma cu inghitituri mici, lasand sa alunece bine pe gat. Efectele sunt imediate.
- Gripa - Atunci cand boala are ca focar de iradiere gatul, procesul imbolnavirii poate fi stopat daca se beau doua-trei cani de ceai fierbinte de maghiran (Majorana hortensis) sau rozmarin (Rosmarinus Officinalis) (se vand in magazine, la raionul de condimente), in care s-a pus un varf de cutit de seminte de ardei iute.
- Guturai - Ciorbele, supele si sosurile cu ardei iute desfunda imediat nasul, intensifica circulatia in zona capului si cresc temperatura corpului. In cazul in care din cauza guturaiului simtiti ca nu mai aveti miros, inspirati in dreptul unei despicaturi facuta cu cutitul intr-un ardei iute.
- Sensibilitate la frig - Frigurosilor, mai ales in timpul iernii, le este foarte utila introducerea in alimentatie a ardeiului iute. Acesta nu numai ca intensifica circulatia si creste temperatura corpului, dar are si efecte stimulente asupra sistemului nervos, marind capacitatea de efort, creand o stare de vioiciune si buna-dispozitie. Doza? - jumatate de ardei iute pe zi.
- Tuse - O lingurita de plamadeala in rachiu de ardei iute pusa intr-un pahar de apa si bauta cu inghitituri mici opreste pe loc un acces de tuse, anesteziind pur si simplu terminatiile nervoase de la nivelul gatului. Acest preparat are in plus si un efect antiinfectios foarte energic la nivelul gatului. Plamadeala se face simplu: peste 20-30 de ardei iuti bine maruntiti cu cutitul se toarna o jumatate de litru de rachiu; se lasa sa stea intr-un borcan bine inchis, vreme de o saptamana, dupa care se filtreaza si se trage intr-o sticla, care va fi bine infundata si tinuta la intuneric.
- Durerile musculare care apar la frig trec imediat daca se maseaza foarte usor locul afectat cu o solutie formata din cinci linguri de ardei maruntit, jumatate de pahar de otet si jumatate de pahar de spirt, care au stat sapte zile la macerat. Acest preparat este foarte bun pentru masaj (o data sau de doua ori pe zi) si pentru cei care au extremitatile reci.
- Raceala la sale (lombosciatica) - Iata o reteta straveche: se iau 9 ardei iuti rosii si doua linguri de seminte de ciumafaie. Se piseaza impreuna in piua, apoi se pun intr-un ulcior, se adauga jumatate de litru de rachiu si se lasa 9 zile incheiate, dupa care se strecoara. Se face masaj in fiecare seara, dupa asfintitul soarelui, si in fiecare dimineata, inainte de rasarit.
HREANUL
Leac popular stravechi la romani, hreanul este un medicament natural deosebit de eficient in gripe si in raceli. Ceva mai bland decat ardeiul iute, este foarte bun si in tratamentul bolilor cronice. De aceea, cei care au sinuzita, bronsita ori rinita cronica pot apela la ajutorul lui din timp, pentru a avea o toamna si o iarna lipsite de probleme.
- Sinuzita, rinita acuta si cronica (nasul infundat) - Se vindeca toate fara gres, folosind o reteta babeasca. Se pun pe frunte doua-trei linguri de hrean ras, invelite intr-o basma rosie (nu se stie de ce, dar e musai sa fie rosie!). Hreanul se tine 5-30 de minute pe frunte si la radacina nasului. Cei cu o piele foarte sensibila se vor unge in prealabil cu o alifie de galbenele si vor tine mai putin cataplasma, altfel pot aparea inflamatii serioase. In tratamentul gripei si al guturaiului, desfundarea nasului este foarte importanta, deoarece daca respiram normal, pe nas, sunt evitate complicatiile bronsice si pulmonare. Ca tratament rapid al sinuzitei, acest leac nu are echivalent, o cura de cinci zile, in care facem aceasta aplicatie de unu-doua ori pe zi, eliminand rapid aceasta afectiune.
- Bolile pulmonare grave se vindeca foarte bine daca pe langa tratamentul clasic, pe care este foarte necesar sa nu-l intrerupeti, mai folositi si urmatorul remediu: 12 oua, cu coaja cu tot (atentie sa fie spalate foarte bine!), se tin timp de 12 ore in suc natural de lamaie (trebuie sa le acopere), apoi se bat bine, se amesteca cu un kilogram de hrean curatat de coaja si dat pe razatoare, un litru de tuica naturala tare (palinca de prune), un kilogram de miere. Daca avem, adaugam si putin sirop din muguri de pin sau brad (se gasesc si la Plafar). Amestecul se tine la macerat intr-un borcan, vreme de noua zile, dupa care se strecoara prin tifon si se ia zilnic cate un paharel, dupa mesele principale. Este un tratament bun si pentru vindecarea sechelelor pneumoniei, precum si pentru tuberculoza pulmonara.
- Bronsita se trateaza eficient cu hrean si miere de albine. Peste trei lingurite de hrean ras se pun trei linguri de miere, dupa care se amesteca bine si se lasa un sfert de ora sa se intrepatrunda. Se administreaza tot acest amestec pe parcursul unei zile. Tratamentul dureaza minimum trei saptamani.
CEAPA
Atunci cand cele mai puternice remedii, mai mult sau mai putin naturale, au dat gres, ceapa se poate dovedi un ajutor de nadejde. Ea drege gatul si plamanii, calmeaza tusea si elimina infectia ca prin farmec. Din nenumarate leacuri cu ceapa, am ales doar trei, pe care este bine sa le aveti la indemana in aceasta iarna, pentru urmatoarele afectiuni:
- Bronsita - O ceapa mai mare, taiata rondele, se fierbe cu un pahar de alcool rafinat pe foc foarte mic, pana cand spirtul se evapora complet, iar ceapa se ingalbeneste putin. Se adauga: un borcan de 400 ml de miere de albine, un pachet de unt si 250 g ulei de floarea-soarelui. Se fierb pana se obtine un sirop putin legat. Se strecoara, iar ceapa se arunca. Se adauga 30-40 de picaturi de tinctura de propolis luat de la un magazin apicol, cand produsul s-a racit. Se iau trei lingurite pe zi (copiii) si trei linguri pe zi (adultii).
Rezultatele sunt excelente!
- Durerile de gat - Sase linguri de zahar caramelizat (ars in craticioara) se sting cu o cana de apa. Se fierb timp de zece minute, impreuna cu o ceapa mica (necuratata de coaja), o nuca in coaja (spalata si sparta), o lingurita de seminte de chimen si trei frunzulite de dafin. Dupa cele zece minute se ia de pe foc, se tine vasul acoperit pana la racirea lichidului, care se strecoara, se baga intr-o sticla si se tine la rece. Se iau o data pe zi cinci lingurite, intre mese, pana cand siropul se termina. La terminarea lui, a disparut si boala.
- Tusea - Un doctor batran din Piatra-Neamt, m-a invatat ca atunci cand tusea si bronsitele nu mai trec, trebuie baut un decoct de ceapa fierbinte. Se iau doua cepe intregi, cu tot cu coaja, de marime medie, se spala si se pun la fiert intr-o cana si jumatate de apa, timp de un sfert de ora. Se bea decoctul cat mai cald, indulcit sau nu, pe stomacul gol si fara alte adaosuri. Daca supravietuiti gustului acestui elixir, sigur ca vindecati. Se zice ca nu exista leac mai bun contra tusei si durerilor de gat si de piept, mai ales pentru copii.
- Febra - Reteta din muntii Apuseni: sosete cu ceapa. Se taie trei-patru cepe mijlocii, foarte marunt, apoi se baga in niste sosete de lana si se incalta. Deasupra, se mai pune o pereche de sosete, tot de lana, si se doarme cu ele pana dimineata. Picioarele raman calde pana ce febra scade, iar - fiind doua perechi de ciorapi - mirosul de ceapa nu se va simti.
ILIE TUDOR

FARMACIA NATURII 436

Plantele aromate alunga bolile
MAGHIRANUL
(Majorana hortensis)
In magazinele noastre, aceasta minunata planta se gaseste sub forma de condiment (se mai numeste si magheran sau majoran), dar puterea sa tamaduitoare deosebita o recomanda in primul rand ca iarba de leac. Atunci cand simtim ca ne da tarcoale raceala, vom bea trei-patru cani de ceai fierbinte de maghiran, preparat foarte simplu: la o ceasca de apa clocotita se pune o lingurita cu varf de planta maruntita (asa cum se afla in pungile in care se vinde in magazin); se lasa sa stea un sfert de ora - douazeci de minute, dupa care se filtreaza. Se bea fierbinte, indulcit cu una-doua lingurite de miere de albine.
Acest ceai baut fierbinte, cate o cana la jumatate de ora, creste temperatura corpului si ne face sa transpiram, eliminand astfel intens toxine. O explicatie pentru uimitoarea putere a acestui ceai de a opri racelile in faze incipiente este aceea ca produce o crestere brusca a temperaturii corpului (ca intr-un acces de febra, dar fara a da dureri de cap ori de muschi, ameteala). Or, este stiut ca anumite celule imunitare actioneaza cel mai eficient la temperaturi ale corpului situate in jurul a 38?C, aceasta fiind si explicatia faptului ca facem febra atunci cand suntem bolnavi. In plus, dozele repetate de maghiran, luate la intervale mici, produc o stare de relaxare musculara si de buna dispozitie, care sunt un adevarat elixir atunci cand vrem sa invingem boala.

MACESUL
(Rosa Canina)
Vitamina C naturala este unul din cele mai eficiente si verificate remedii pentru a rezista la frig si pentru a invinge raceala. Macesele sunt de departe cea mai importanta sursa de vitamina C, dintre plantele cunoscute. O portie de o lingurita de macese pe zi, atunci cand suntem sanatosi si efectuam efort in limite normale, ori de doua-trei lingurite de pulbere de macese (Rosa Canina), atunci cand suntem bolnavi ori trebuie sa depunem eforturi mari in frig, sunt mult mai eficiente decat orice pastila vitaminizanta. Se recomanda macesele luate in aceasta doza in tratamentul gripei si guturaiului, ca adjuvant in infectiile bronsice si pulmonare, precum in orice boala care produce febra.

BUSUIOCUL
(Ocimum basilicum)
Busuiocul trebuie administrat sub forma de ceai fierbinte cu miere. El revitalizeaza rapid organismul si ne invioreaza, ajutandu-ne, de asemenea, sa stopam procesul gripal, in orice faza a sa, dar mai ales in faza de debut. Se bea foarte cald, inghitind lent si lasandu-l sa alunece pe gat, abtinandu-ne sa mancam in timpul tratamentului. O doza de soc consta in sase-sapte cani cu infuzie de busuioc indulcit cu miere, baute la intervale de 15-30 de minute una de alta. Ceaiul se prepara prin punerea a una-doua tulpini florifere de busuioc la o cana de apa clocotita si lasarea la infuzat timp de 15 minute; daca apare febra, se adauga si una-doua lingurite de menta, la o cana de ceai.

FORMA MAXIMA Numarul 438
Legumele ca medicament
MORCOVUL, SFECLA si TELINA
Este destul de dificil pentru un "neinitiat" sa inteleaga cum de legumele care-i alcatuiesc hrana de zi cu zi pot deveni peste noapte miraculoase elixiruri de sanatate, care iau "cu mana" boli care nu se vindeca nici cu cele mai noi si sofisticate medicamente. Greu de crezut, dar adevarat: banalele radacini ce cresc in gradina de legume devin medicamente forte, atunci cand sunt consumate netrecute prin foc (sub forma de salate sau de suc), in cantitati mari si pe perioade lungi de timp. Radacina este o camara tainica a plantei, unde se strang acum, in prag de iarna, toate substantele de rezerva pentru primavara viitoare. Putem spune fara sa gresim ca aceste radacini contin mai multe taine decat seiful unei uzine de medicamente. De-a lungul timpului, in paginile noastre au fost facute cunoscute nenumarate cazuri de boli grave vindecate sau ameliorate miraculos cu ajutorul acestor alimente vii. Acum, la sfarsit de toamna, cand toate aceste elixiruri se gasesc din abundenta, proaspete si pline de forta curativa, este si momentul sa facem un bilant al binefacerilor lor. O descriere completa ar ocupa, fara nici un fel de exagerare, paginile unei carti intregi. De aceea, vom intoarce doar o fila din ghidul sanatatii cu legume proaspete.
MORCOVUL
Este un fel de rege neincoronat al legumelor care alcatuiesc regimurile cu cruditati. La faima sa de medicament-minune au contribuit deopotriva proprietatile sale terapeutice de exceptie, gustul agreabil si... apetisanta culoare a sucului extras din el, culoare care parca emana ceva din energia vietii. Fiecare parte a morcovului este folosita in medicina populara: radacina este foarte hranitoare si ajuta la eliminarea masiva a toxinelor din organism, frunzele (mai putin cunoscute) au efecte vitaminizante si usor calmante, in timp ce inflorescentele sunt un stimulent hormonal de exceptie, iar semintele au efecte de reglare a digestiei si a activitatii nervoase. Practic, in aparent banalul morcov se ascund nu mai putin de patru plante medicinale cu efecte extraordinar de puternice. Totusi, de aceasta data, ne vom ocupa doar de radacina morcovului, care prin dubla sa calitate de aliment si de remediu este un sprijin de nadejde in tratamentul bolilor grave.
Iata in continuare cateva afectiuni in care se foloseste cu succes radacina de morcov:
- Cancerul - Se spune, iar realitatea o confirma, ca boala canceroasa nu mai poate avansa atunci cand organismul este hranit in exclusivitate cu suc de morcov. Este o solutie dura, intr-adevar, dar care a dat in practica de prea multe ori rezultate, ca sa nu fie luata in seama. Bolnavul se va hrani in primele trei zile doar cu suc de morcov 1,5 - 3 litri pe zi. Apoi, gradat, va introduce si sucul de mere in alimentatie, vreme de alte doua-trei zile, abia apoi trecand la alimente solide, dar numai netrecute prin foc.
- Cariile dentare, tulburarile de crestere - Se face o cura in care se consuma zilnic, dimineata si seara, pe stomacul gol, o combinatie din 100 ml suc de morcov si 100 ml lapte. Tratamentul dureaza 21 de zile.
- Intarirea vederii (inclusiv a celei nocturne) - La schimbarea anotimpurilor, se face o cura de doua saptamani in care se bea in fiecare dimineata un pahar de suc de morcov, pe stomacul gol.
- Boli de plamani - O veche reteta din Apuseni suna astfel: intr-un vas de lut se pune jumatate de cana de zeama (proaspata) de morcov, o lingura mare de miere si doua galbenusuri de ou. Se amesteca totul bine, dupa care se incalzeste putin pe plita sau pe alta sursa de caldura (pana ajunge la temperatura corpului), dupa care se bea cu inghitituri mici. Se fac cure indelungate cu acest remediu administrat zilnic.
- Colita de putrefactie - Se ajuneaza pana la apusul soarelui, cand se mananca jumatate de kilogram de morcovi dati prin razatoare, frecati cu putina sare si ulei de masline presat la rece. Pana a doua zi dimineata, nu se mai consuma nimic altceva decat suc de morcov (eventual "imblanzit" cu suc de mere). Pe o perioada de doua saptamani, veti manca o salata de morcov cu o jumatate de ora inainte de fiecare masa. Minimum sase luni nu veti manca nici carne sub nici o forma.
- Diaree la sugari - Jumatate de kilogram de morcovi taiati felii se fierb timp de 40-50 de minute intr-un litru de apa, dupa care se zdrobesc si se stoarce totul printr-un tifon. La sfarsit, se adauga apa clocotita pana se completeaza un litru. Va fi administrat acest remediu in loc de lapte, vreme de 24 de ore (trei zile, la nevoie), dupa care treptat decoctul de morcovi va fi combinat cu lapte.
Cateva secrete
- Morcovii nu se razuiesc cu cutitul si nici nu se curata prin taiere, ci se spala sub jet de apa rece, frecandu-se cu o perie aspra. In felul acesta, se pastreaza coaja care este cea mai bogata in vitamine. - Morcovii romanesti sunt mult mai eficienti din punct de vedere terapeutic decat cei adusi din import, care fiind "ameliorati" genetic nu mai au bogatia de vitamine, enzime si minerale necesara (in ciuda aspectului comercial de invidiat).
Frumusete
- Petele care apar cu varsta pe fata sunt atenuate daca se consuma multe sucuri de legume si fructe si daca folosim urmatoarea masca: un morcov ras fin se intinde pe toata fata cu tot cu suc si se tine timp de 15-30 de minute, dupa care fata se spala cu lapte. Pentru tenul uscat, morcovul ras se combina cu doua-trei linguri de smantana.
- Ridurile dispar sau sunt estompate daca se face in fiecare zi o masca din urmatoarele ingrediente: un morcov ras fin, sucul de la jumatate de lamaie, 4 linguri de smantana si putin talc. Totul se intinde in strat de grosime medie pe fata si se tine o ora, dupa care se face o curatare cu vata inmuiata in lapte.
TELINA
Stiinta moderna se straduieste de mult timp sa descopere secretele acestei plante, adusa, se pare, in urma cu mii de ani, din indepartata Indie. Se stie ca este un reglator hormonal de exceptie, care face o concurenta foarte serioasa sofisticatelor pilule din farmacii, ca face o curatenie exemplara in organism, eliminand toxinele, ca impiedica tumorile sa se dezvolte, iar lista este departe de a fi inchisa. Din medicina populara romaneasca, ca si din studiile medicale moderne, am alcatuit un mic ghid terapeutic al telinei:
- Sterilitate - Se bea zilnic cate un paharel de suc de telina pe stomacul gol, dimineata si seara. Atunci cand gasim frunze verzi, vom combina sucul de frunze cu cel de radacina.
- Ciclul menstrual neregulat, dureros - Timp de 49 de zile se beau in fiecare zi, dimineata, pe nemancate, sase linguri de suc de frunze si radacina de telina. Tratamentul incepe la doua saptamani dupa terminarea ciclului.
- Psoriazis, boli de piele grave - O zi pe saptamana se consuma numai cruditati si se bea un pahar de suc de telina combinat cu doua pahare de suc de morcov. Sucul de telina va fi cat mai proaspat posibil.
- Afectiuni insotite de febra - In trecut, cand nu existau atatea medicamente, decoctul si mai ales sucul de radacina de telina erau considerate un febrifug redutabil. Este stiut ca, in anumite limite, febra este benefica pentru organism; tocmai de aceea sucul de telina este intrebuintat numai pentru combaterea acceselor lungi de febra. Se bea jumatate de pahar de suc de telina indoit cu apa, de 4-6 ori pe zi.
- Diabet - Alaturi de ceapa si usturoi, telina cruda este un aliment care nu ar trebui sa lipseasca din alimentatia diabeticului. Ea are un usor efect hipoglicemiant, mareste diureza si, foarte important, echilibreaza sistemul nervos si astfel contribuie activ la reglarea tuturor proceselor metabolice.
- Vitiligo, degeraturi - Se face un decoct dintr-o telina intreaga (radacina si frunze) de marime medie, bine maruntita, in prealabil, care va fi fiarta vreme de cinci minute. Cu acest decoct vor fi facute spalaturi de 20 de minute, dupa care vor fi puse comprese cu decoct pe locurile afectate.
- Tumori - Frunzele zdrobite sau, cand nu avem, radacina de telina rasa se pun vreme de o ora pe zi, pe locul afectat. Este o reteta eficienta si in cancerul tegumentar.
- Cura de slabire - Telina, sub forma de suc pur, taie apetitul, favorizeaza eliminarea apei din tesuturi si accelereaza tranzitul intestinal. Bautul unui pahar de suc de telina pe zi, inainte de masa principala, este o metoda miraculoasa de reglare a greutatii.
Cateva secrete
Dupa ce folosim extern telina, nu trebuie sa ne expunem la soare, deoarece pielea devine foarte sensibila la arsuri si o simpla raza de soare poate produce leziuni incredibil de grave. Aceeasi restrictie se recomanda si celor care recolteaza frunzele de telina.
- Gustul foarte puternic al telinei nu este suportat de majoritatea pacientilor, motiv pentru care sucul de telina se va consuma amestecat in proportia de 1:2 cu suc de mere. - Curele cu suc de telina cruda au un efect de intinerire atat de puternic, incat pot produce la femeile in varsta redeclansarea ciclului menstrual. Acest fenomen se poate produce chiar si la femeile ajunse la manopauza de zece ani (sau chiar mai mult, dupa cum o demonstreaza cazurile concrete). Acest simptom nu trebuie sa va sperie, ci, din contra, sa va bucure - este semnalul ca organismul se reface rapid.
Frumusete
Nici o leguma nu are o asemenea putere de infrumusetare ca telina, care ar trebui sa devina o "arma" a femeilor de toate varstele. Sucul de telina infrumuseteaza si da stralucire pielii, incetineste viteza de crestere a pilozitatii inestetice (nu si a parului din cap), inlatura gradat mirosul neplacut al transpiratiei si stimuleaza dezvoltarea caracterelor feminine, in general.
SFECLA ROSIE
Raspandita astazi pe toate continentele, leguma al carei suc are culoarea sangelui, este printre putinele plante care au ca loc de origine Europa. Candva, ea crestea spontan pe tarmurile Mediteranei si ale Atlanticului; acum, este cultivata pe toate meridianele, pentru calitatile sale nutritive si terapeutice exceptionale. Celebritatea ca medicament si-o datoreaza efectelor sale foarte puternice in tratamentul leucemiei si anemiei, afectiuni in care este de neegalat. Frunzele sale sunt folosite in medicina populara pentru tratarea ranilor si a plagilor greu vindecabile, iar radacina - pentru intremarea convalescentilor, oprirea dezvoltarii tumorilor, echilibrarea tensiunii si a sistemului nervos. Este una din legumele cel mai bine studiate de catre medicina moderna, care i-a confirmat puterea vindecatoare in mai multe afectiuni.
- Anemie - Sucul de sfecla rosie stimuleaza puternic formarea de globule rosii, mai ales atunci cand este consumat pe stomacul gol. Se consuma impreuna cu sucul de morcovi - un sfert de pahar de suc de sfecla si trei sferturi de suc de morcovi, de doua ori pe zi, dimineata si la pranz.
- Leucemie - Se tine o cura de 49 de zile, in care se consuma doar vegetale (deci fara carne, lactate, margarina etc.) netrecute prin foc. In primele trei zile ale curei, se consuma doar suc de sfecla rosie - 250 ml de suc pe zi, care se bea cu lingurita, inghititura cu inghititura, trecandu-l pe sub limba. Zilnic, pana la completa vindecare, se va consuma acest suc, in cantitatea si in modul descris anterior.
- Cancer - S-a demonstrat ca sfecla rosie opreste multiplicarea celulelor canceroase din sange, oprind astfel dezvoltarea tumorilor, indiferent de localizare. Se face un cocktail din zece linguri suc de sfecla rosie, 20 de linguri suc de morcovi si un pahar suc de mere, din care se administreaza patru pahare pe zi, vreme de minimum 60 de zile.
- Convalescenta - In multe sate de la noi, bolnavilor, ca sa prinda putere, li se amesteca in supa calduta un paharel de suc de sfecla rosie, proaspat stors. Acest tratament confera o stare de vioiciune, stimuleaza digestia si eliminarea, grabind vindecarea.
- Gripa, viroze, in general - Inca nu se cunoaste exact mecanismul prin care substantele din sfecla rosie actioneaza, dar cert este ca aceasta leguma ajuta corpul sa se apere de majoritatea bolilor produse de virusi. In perioadele critice ale bolilor virale, nu se consuma nici un fel de aliment solid sau bogat in calorii, ci doar sucuri si extracte lichide de plante. Doza minima de suc de sfecla este de 150 ml pe zi, care se bea ca atare sau diluat cu un suc mai gustos (de mere, de pilda).
- Boli hepatice - Toate cele trei radacinoase prezentate aici au efecte drenoare asupra ficatului, favorizand in acelasi timp regenerarea celulei hepatice si ajutand la combaterea infectiilor localizate aici. Se face o cura de minimum o luna, in care se beau zilnic 300 ml din combinatia de sucuri: morov + telina + sfecla rosie.
Contraindicatii: diabet.
ILIE TUDOR
Metoda de obtinere a sucului din radacini
Celor care nu au storcator electric cu centrifuga le este recomandata urmatoarea metoda: radacinile se spala foarte bine, curatandu-le cu peria acolo unde este cazul, dupa care se taie marunt. Bucatile bine maruntite se dau prin masina de tocat, apoi imediat se storc printr-un tifon pus in doua.
Sucul se bea imediat sau in maximum 40 de minute de la preparare, deoarece prin oxidare se pierd foarte multe din proprietatile sale terapeutice.

MEDICINA NATURISTA 439

Invatati apiterapia de la profesori VASILE ANDRITOIU
"Stupul este o farmacie in care gasesti leac pentru orice boala"

D-l Vasile Andritoiu este un personaj aparte. La prima vedere, nici n-ai crede ca in spatele figurii aspre, de om de munte, se ascunde un profesor bland si sfatos. Istoria e cartea lui de capatai: citeste chirilica, traduce slavona, a scris peste o suta de studii si doua carti de istorie. Chiar daca-si face meseria cu drag, predand istoria la un liceu din Targu-Jiu, acest om este pur si simplu indragostit de stuparit. O pasiune care il poarta in fiecare an din campie in munti, de primavara pana toamna, in cautare de flori de sezon. Iar dupa el vin cateva milioane de albinute, gata sa zboare in cautarea nectarului. Veti spune desigur ca asa fac toti stuparii si chiar nu veti vedea nimic deosebit in acest lucru. Insa obisnuinta studiului l-a determinat pe profesorul Andritoiu sa se aplece cu atentie asupra valentelor terapeutice ale produselor stupului. Si fiindca s-a convins singur de puterea tamaduitoare a acestora, s-a apucat serios de apiterapie. De atunci, a scris o carte despre apiterapie, dar a realizat si cateva produse originale, cu efecte terapeutice deosebite.
- D-le profesor, de unde se trage pasiunea dvs. pentru albinarit?
- M-am nascut si am crescut intre stupi, iar stupina noastra s-a mostenit vreo sase generatii la rand. Am invatat tainele apiculturii, vrand-nevrand, in familie. A fost o traditie si, sincer vorbind, sunt mandru sa duc mai departe ceea ce au inceput stramosii mei.
- Dar spre apiterapie cand ati facut primul pas?
- Veneau oameni, uneori de departe, pentru a cere mamei mele produse apicole sau buruieni de leac. Nu pot spune ca ma interesau pe atunci asemenea lucruri, dar cate ceva tot am tinut minte. Eu insumi am fost beneficiarul valorii profilactice a produselor apicole: n-am fost internat niciodata in spital, n-am inghitit nici o pastila si n-am facut nici o injectie. Cu vreo 22 de ani in urma, sotia mea suferea de ulcer, hipocalcemie (ajunsa in stadiul spasmofiliei), astm bronsic si chisturi ovariene. Medicul i-a recomandat operatia, dar tocmai atunci, toamna fiind, ulcerul se reactivase, provocandu-i probleme serioase. Inghitise farmacii intregi de medicamente sintetice, mancase cantitati insemnate de biscuiti si toata coaja de pe painile cumparate pentru masa, dar nu se putuse vindeca. Cu destula greutate, eu insumi nefiind deplin convins de eficienta lor, am determinat-o sa foloseasca unele produse si preparate apicole. Asa cum m-am priceput atunci, incercam sa-i atenuez macar crizele provocate de ulcer si accesele de spasmofilie. Rezultatele au fost uluitoare: hipocalcemia, ulcerul si astmul s-au vindecat. Luandu-ne cu treburile zilnice, cu cresterea celor doi copii ai nostri, aproape uitaseram de chisturile ovariene. Dupa vreo cinci luni, a facut un control medical. Surpriza a fost la fel de mare si pentru medic, dar si pentru noi: chisturile disparusera! Acesta a fost "clopotelul" care m-a determinat sa rascolesc satele, in cautarea batranilor care stiau taine ale tamaduirilor, dar si sa studiez metodic tot ceea ce se publicase despre apiterapie. Fascinat de puterea tamaduitoare a produselor apicole, am facut diverse combinatii si am pus la punct cateva preparate noi. Eficienta lor in tratarea unor afectiuni ale membrilor familiei, prietenilor sau cunoscutilor m-a determinat sa-mi sintetizez experienta acumulata de 20 de ani incoace in domeniul apiterapiei, publicand in 1999 cartea "209 retete apiterapeutice". De un lucru sunt sigur: stupul este o farmacie in care gasesti leac pentru orice boala.
- Ne vorbeati de preparatele dvs. originale, realizate din diverse combinatii ale produselor stupului. Puteti sa ne dati cateva exemple?
- Studiind efectele terapeutice ale produselor stupului, am observat ca o valoare terapeutica importanta o au unele combinatii ale acestora, dintre care as aminti cateva. - Miere cu laptisor de matca - folositoare in toate afectiunile, profilactic si terapeutic. Este anticancerigena, combate anemia, stimuleaza metabolismul, are efect imunodepresor. - Miere cu apilarnil - recomandata in hipogonadism, disfunctii sexuale, infertilitate, pubertate intarziata, menometroragii, mastoze, noduli mamari, hipertrofie de prostata. - Miere propolizata cu extract moale de propolis - recomandata in anemii, hipoglicemii si osteoporoza. - Propolis natural - folosit ca dezinfectant bucal impotriva cariilor dentare, pentru afectiuni respiratorii, paradontoza, intretinerea acuratetii vocii. - Tinctura de propolis - cu indicatii terapeutice cunoscute de toata lumea (boli de piele, infectii urinare, boli de prostata, antiviral de exceptie etc.). - Miere cu hrean - indicata in afectiuni cardiace. - Miere cu telina - indicata in disfunctii sexuale. - Miere propolizata cu laptisor de matca - un produs cu efecte antivirale deosebite, eficient in tratamentul virusului herpetic, dar si impotriva virusului hepatic B.
De-a lungul timpului, am realizat o serie de preparate in conceptie proprie. - Miere cu germeni de grau - indicata in avitaminoze, remineralizarea organismului, afectiuni digestive, adjuvant in boli neoplazice, arterita, artroza etc. - Miere cu suc de orz verde - folosita in tratamentul avitaminozelor, afectiunilor respiratorii, tuberculozei pulmonare, afectiunilor hepatice, pancreatitelor, circulatiei sangvine deficitare, fiind totodata si un produs geriatric de exceptie. - Sirop din miere si muguri de brad cu extract de propolis - folosit cu succes in combaterea tusei, tratarea afectiunilor respiratorii si a celor ale sistemului nervos. - Sirop din patlagina si miere propolizata - indicat in afectiuni respiratorii, cu rezultate de exceptie in bronsite si astm bronsic. - Untul-pamantului propolizat - o frectie eficienta in reumatisme, lumbago, spondilite si spondiloze. - Nikeprop - unguent folosit impreuna cu untul-pamantului propolizat pentru afectiunile amintite. - Nikederm - o solutie deosebit de eficienta in terapia bolilor de piele, a nodulilor mamari, a furunculozelor si a efectelor terapiei radioactive. - Hemofort - unguent indicat in circulatie sangvina deficitara, boli de piele, psoriazis, Zona Zoster, edeme, tumori de suprafata, noduli mamari, furuncule. - Venosan - unguent folosit pentru tratamentul varicelor si al fragilitatii capilare. - Hemorstop - supozitoare pentru tratarea hemoroizilor interni si a fisurilor anale. - Forteviz si Mipromat - indicate in terapia afectiunilor oculare (keratite, keratoze, conjunctivite, cataracta). - Otet "Prisaca" (din miere, mere, macese, malaiul-cucului si tarate de grau) - remineralizant, regleaza metabolismul. - Lichior hipotensiv "Prisaca", vin tonic "Prisaca" (din miere, macese, malaiul-cucului si coacaze negre).
- Cum explicati eficienta terapeutica a produselor si preparatelor apicole?
- Aici sunt foarte multe lucruri de lamurit. Albina aduna din plante numai lucruri folositoare. In produsele apicole gasim proteine, enzime, aminoacizi, minerale, vitamine, substante hormonale, factori de crestere, substante antibiotice, citostatice etc. Spre exemplu, mierea contine 22 din cele 24 de elemente care compun sangele, iar impreuna cu laptisorul de matca, pastura si polenul au si o importanta actiune hematopoietica (de refacere a sangelui). Este demonstrat faptul ca valoarea alimentara, profilactica si terapeutica a acestor produse are la baza inestimabile proprietati biostimulatoare, imunodepresoare, antidepresive, decongestionante, inhibitorii, antibiotice, bactericide, antivirale, gerontologice, antitoxice, analgezice, anestezice etc. In diverse afectiuni, spre exemplu, medicii recomanda cure cu polivitamine, dar rezultatele nu sunt cele asteptate. Pacientul ar trebui sa primeasca si mineralele necesare. Vitaminele A, B, C, E si PP actioneaza in procesul de osteogeneza, dar numai daca in organism exista cantitati suficiente de calciu, cobalt si cupru. Apiterapeutul stie ca toate acestea (vitamine si minerale) se afla in pastura, iar propolisul este substanta care nu are rival in fixarea calciului necesar "masinii" umane. Metabolismul are de suferit in lipsa mineralelor, enzimelor, vitaminelor si hormonilor. Or, indubitabil, toate acestea se afla in produsele apicole.
- Ati avut numerosi pacienti. Ce boli au raspuns cel mai bine la tratamentele dvs.?
- Cele mai bune rezultate le-am observat in tratamentul urmatoarelor boli: anemii, hipocalcemii (chiar in stadiul de spasmofilie), leucoree, fibroame uterine, Zona Zoster (la care aplic si apipunctura), afectiunile oculare amintite anterior, chisturi ovariene, hipogonadism, afectiuni digestive (inclusiv ulcere cu nisa), parodontoza, afectiuni ale pielii (chiar si radiodermite).
- Cum se impaca apiterapia cu celelalte terapii complementare?
- Acolo unde este nevoie, apelez - alaturi de produsele si preparatele apicole - la fitoterapie, hidroterapie sau reflexoterapie. In ceea ce ma priveste insa, acestea sunt adjuvante ale apiterapiei. Spre exemplu, in tratarea afectiunilor hepatice, inclusiv a cirozelor, produselor apicole le-am asociat si unele plante, printre care pedicuta este nelipsita. Evident, in unele cazuri, si regimurile alimentare restrictive sunt necesare.
- Sa lamurim un aspect oarecum controversat: ce eficienta are apiterapia in bolile tumorale?
- Exista afectiuni in care apiterapia este remediul unic si suficient, iar in altele reprezinta doar un adjuvant. M-am documentat indelung si nici acum nu inteleg motivul pentru care medicii oncologi nu folosesc pastura, polenul si laptisorul de matca in lupta impotriva cancerului. S-a demonstrat ca acestea au certe proprietati antitumorale, citostatice. In plus, depasesc orice medicament prin valoarea lor biostimulatoare, imunodepresoare. Apiterapia, dar si celelalte terapii complementare vor fi apreciate la reala lor valoare doar atunci cand medicina alopata, renuntand la mitul chimioterapiei, va recurge la acestea acolo unde este cazul.
- D-le profesor, exista contraindicatii in apiterapie?
- Terapia cu produse si preparate apicole poate fi urmata simultan cu oricare alte tratamente, fara nici o contraindicatie sau incompatibilitate. O antibioterapie, spre exemplu, nu poate fi decat potentata prin folosirea produselor apicole. Evident, sunt unele probleme legate de varsta pacientului, de dozarea cantitatilor, de toleranta diferita a subiectilor sau de starile alergice pe care le poate provoca veninul de albine si, in cazuri foarte rare, propolisul. O anumita prudenta se cere si in curele cu laptisor de matca: luat in doze prea mari si pe perioade prea lungi de timp, poate provoca unele dereglari hormonale. De asemenea, mierea nu poate fi folosita de bolnavii cu diabet zaharat.
FLORENTIN POPA
D-l profesor VASILE ANDRITOIU poate fi contactat la tel. 053/21.21.04, 095/52.96.46
sau in scris, la adresa: str. Unirii, bl. 4, sc. 3, ap. 45, Targu-Jiu, jud. Gorj, cod 1400

FORMA MAXIMA 441

Tineretea si batranetea depind de ei
HORMONII
Cum pot depasi femeile menopauza fara a suferi? Cum poate fi amanata imbatranirea?
Preparatele cu hormoni nu reprezinta un risc de aparitie a cancerului?

Hormonii sunt responsabili de mii de cazuri de cancer mamar si uterin
Tratamentele cu hormoni au aparut in urma cu circa 40 de ani, iar femeile au apelat la ele fiindca nu voiau copii sau tocmai pentru ca voiau, ca sa aiba tenul curat si neted sau ca o garantie impotriva imbatranirii, a starilor depresive, a pernutelor de grasime, a osteoporozei si a infarctului. Dar despre hormoni nu s-a vorbit numai de bine, ei fiind facuti raspunzatori si pentru producerea unor boli grave, precum trombozele si cancerul. Femeile au devenit circumspecte, iar medicii - mai zgarciti cu dozele prescrise, inlocuind tratamentul hormonal cu asa-numita "terapie de completare", adica inlocuirea stricta a hormonilor lipsa. Dar starea de "alarma" n-a durat mult si lucrurile au reintrat in "normal". Iata insa ca astazi, cercetarile de specialitate provoaca din nou neliniste: anual, in tarile europene, hormonii sunt responsabili pentru aparitia a zeci de mii de noi cazuri de cancer mamar si uterin. De curand, semnalul de alarma a fost tras si in Statele Unite, unde Institutul American pentru Studierea Cancerului a avertizat populatia asupra riscului ridicat de imbolnavire, cu deosebire in cazul terapiilor hormonale (de completare) de durata lunga. Un mesaj demn de luat in seama, daca ne gandim ca in tarile civilizate, o femeie din trei (intre 40-75 de ani) urmeaza un asemenea tratament pentru a depasi mai usor perioada menopauzei.
Intrebarea care se pune este: sa se renunte la medicamente, chiar daca asta inseamna, practic, nopti nedormite si, in general, reducerea calitatii vietii din toate punctele de vedere?
Pentru a veni in ajutorul cititoarelor noastre afectate de probleme legate de varsta, dar si ca avertisment pentru adolescente si femeile tinere, am preluat un interviu acordat de o specialista in tratamentele hormonale, postului de televiziune german SAT3. Este vorba de dr. Agneta Rajter, de la Clinica Naturista din Heidelberg.
- Medicii americani au tras un semnal de alarma legat de administrarea hormonilor. Ce le recomandati pacientelor dvs., sa arunce pilulele cu hormoni la gunoi?
- In nici un caz. Exista femei care sufera cumplit din pricina dereglarilor produse de menopauza, de fapt, de scaderea productiei de hormoni sexuali, iar singurul mod in care le pot ajuta este sa le recomand terapia complementara cu hormoni.
- Asta inseamna sa ne asumam riscul de a ne imbolnavi de cancer daca bufeurile si insomnia devin insuportabile?
- Trebuie sa spun din capul locului ca numarul cazurilor nou aparute anual, datorita - pare-se - tratamentelor hormonale, nu se bazeaza pana-n momentul de fata decat pe aprecieri. Din pacate, nu exista nici un studiu care sa confirme aceasta afirmatie. De aceea, medicul trebuie sa cantareasca exact avantajele si riscurile pe care le presupune un asemenea tratament de completare cu hormoni. Noi nu-i dam organismului decat ceea ce-i lipseste: hormonii de care are nevoie, in cantitatea de care are nevoie. Si dupa foarte scurt timp, femeile se simt evident mai bine.
- O insuficienta cantitate de hormoni poate provoca stari depresive sau caderea parului. De ce?
- Pentru ca in organismul nostru, fiecare hormon preia - la comanda creierului - anumite sarcini de control, deci "comunica" in mod permanent cu celulele nervoase sau imunitare. Hormonii ajung - prin sange - la nervi si la organe si le "transmit" celulelor ce trebuie sa faca. Daca aceasta orchestra, atat de fin acordata, iese din ritm, in organismul nostru apar dereglari.
- Caror paciente le prescrieti tratamente cu hormoni?
- Femeilor carora dereglarile produse de menopauza le afecteaza grav calitatea vietii. Si nu ma refer aici la simple bufeuri sau la uscarea tenului. Din cauza haosului hormonal iscat in organism, unele femei devin brusc depresive, iar starea lor este atat de insuportabila, incat pur si simplu nu mai vor sa traiasca. Sau sunt coplesite de senzatia de spaima, si in acest caz, progesteronul, de pilda, este foarte eficient.
- Ce efect are progesteronul?
- Combate starile depresive, netezeste tesuturile, stopeaza bufeurile si ajuta la evitarea incontinentei (pierderea de urina), care apare frecvent la o varsta mai inaintata. Dar atentie: prea mult progesteron provoaca o stare de oboseala permanenta. Si - la fel ca toate preparatele cu hormoni sexuali - amplifica riscul trombozelor si al calculilor biliari.
- La ce ajuta estrogenii (hormonii feminini)?
- Intaresc oasele, improspateaza creierul si invioreaza mucoasele, netezesc pielea si previn unele simptome neplacute ale menopauzei, cum ar fi: palpitatiile, insomnia si iritabilitatea. In plus, "captureaza" radicalii liberi care distrug celulele.
- Cine nu trebuie sa ia hormoni?
- Femeile cu afectiuni hepatice, cu probleme de coagulare a sangelui, cu tromboze sau cu cancer dependent de hormoni.
- E adevarat ca exista femei care nu au nici un fel de probleme la instalarea menopauzei?
- Cel putin o treime din numarul total al femeilor nici nu observa aceasta transformare hormonala: brusc, nu mai au ciclu si pana sa se dumireasca de ce, menopauza a si trecut. O alta treime au necazuri nesemnificative si doar o treime sufera realmente.
- Femeile mai grase si cele active sufera mai putin?
- Da, exista studii care arata ca la femeile constiente de valoarea lor, cu activitate profesionala intensa, aceasta schimbare trece - de cele mai multe ori - fara urma. Iar la femeile plinute, celulele adipoase continua sa produca hormoni (din colesterol), chiar daca ovarele au sistat de mult productia de estrogeni. Dezavantajul: din cauza acestei productii continue de estrogeni, la femeile supraponderale exista, din pacate, si un risc mai ridicat de cancer mamar sau uterin.
- Cat de riscant este tratamentul hormonal de lunga durata?
- Studiile efectuate contin indicii ca riscul imbolnavirii creste paralel cu durata tratamentului. Oricum, dozajul preparatelor hormonale recomandate de noi astazi este mult mai redus decat cel folosit in studiile clinice mai vechi. Ginecologii si specialistii in hormoni au cazut de acord asupra unei formule, si anume ca terapia hormonala de completare, cu o durata de pana la 5 ani, nu este nociva.
- Americancele iau in cantitati uriase DHEA - un hormon la mare moda - impotriva imbatranirii, a crizelor produse de inaintarea in varsta si a tulburarilor de menopauza...
- Adevarat, dar nici aici riscurile nu sunt foarte clare. DHEA participa la producerea de energie, la regularizarea stresului si la descompunerea grasimilor, invioreaza celulele creierului si este o componenta importanta a hormonilor sexuali. Studiile au aratat ca el poate amplifica apetitul sexual si placerea femeilor (aflate la climacteriu), cu conditia ca acestea sa fi avut un deficit de DHEA. Dar in experientele efectuate pe animale el a declansat cancerul hepatic.
"Extrasele din plante sunt la fel de eficiente ca si preparatele chimice cu hormoni"
- N-ar fi mai bine sa apelam la farmacia naturii si sa scapam de depresii consumand hormoni vegetali?
- Ba da, iar eu le recomand unora dintre pacientele mele - celor cu sindrom premenstrual sau celor cu dereglari de menopauza - produse pe baza de plante care rezolva cu succes unele probleme mai putin grave. Astazi, stim cu totii ca extrasele din plante sunt la fel de eficiente ca si preparatele chimice cu hormoni.
- Dar si la fel de periculoase?
- Nu. Dupa cate stim in momentul de fata, hormonii vegetali nu sporesc riscul aparitiei cancerului, ba dimpotriva: estrogenii vegetali, de exemplu genisteina, existenta in boabele de soia, protejeaza sanii si mucoasa uterina de cancer. In plus, estrogenii vegetali mentin tinere vasele de sange si "inarmeaza" oasele impotriva fragilitatii. Singurul dezavantaj: femeile tinere care consuma multa soia si vor sa ramana gravide ar putea avea probleme. Pentru ca soia in cantitati mari prelungeste ciclul si intarzie ovulatia.
- Se stie ca femeile din Japonia isi rezolva problemele hormonale mancand mult tofu...
- ...Si au in sange de 43 de ori mai multa genisteina decat europencele, un ciclu prelungit la 32 de zile si un risc de cancer la san cu 75% mai redus decat la femeile din tarile occidentale. Iar osteoporoza este mult mai putin frecventa. Ca sa nu mai spun ca in limba japoneza nu exista cuvant echivalent pentru "tulburari de menopauza".
- Le recomandati pacientelor dvs. si un gen de regim alimentar antimenopauza?
- Da. Deficitul de estrogeni poate fi compensat cu doar 50-100 mg de tofu sau cu 1/2 l de lapte de soia pe zi (si in Romania se comercializeaza produse de soia - n.r.), la care se adauga 1-2 linguri de seminte de in si 5 portii de legume si fructe, fiindca ele contin albumine care leaga hormonii din sange (cancerigeni sunt considerati doar estrogenii "nelegati").
- Alcoolul si zaharul sunt "prohibite"?
- Da, pentru ca alcoolul ridica evident nivelul estrogenilor din organism, care, la randul lor, sporesc riscul imbolnavirii de cancer. Zaharul ar trebui evitat, pentru ca intensifica productia de insulina. Iar in prezent, acest hormon este suspectat de stimularea dezvoltarii celulelor canceroase.
- Oare femeile aflate la menopauza trebuie sa treaca pe la sala de sport?
- Ca profilaxie in combaterea osteoporozei, eu recomand saptamanal trei ore de antrenament de forta pentru coloana vertebrala plus de trei ori pe saptamana jogging sau mers cu bicicleta. In felul acesta, inima, circulatia sangelui si vasele sangvine sunt in forma maxima. Programul sportiv asigura o irigare mai buna cu sange si producerea amplificata de hormoni (ai fericirii) care "pun pe fuga" depresiile provocate de menopauza.
- Si chiar inlocuieste acest program sportiv si alimentar pilulele cu hormoni?
- La majoritatea femeilor, da. Iar dupa ce necazurile au trecut, multe dintre ele se-ntreaba: oare de ce nu mi-a spus doctorul ca e asa de simplu si m-a lasat sa ma indop cu hormoni?
(In numarul viitor: "Barbatii si... menopauza")

MEDICAMENTE HORMONALE NATURALE

Semintele de marar
Sunt considerate un elixir al tineretii si al feminitatii deopotriva. Secretul aparent banalelor seminte de marar este efectul lor similar cu cel al hormonului estrogen, cel care de la varsta de 40 de ani incepe sa fie secretat in cantitati mai mici. Efectele tratamentului cu seminte de marar, 3 lingurite de pulbere luate pe stomacul gol, zilnic, este spectaculos:
- sanii devin mai fermi si mai plini;
- pielea devine mai stralucitoare si mai catifelata;
- secretiile vaginale devin mai abundente (nu este deloc vorba de un fenomen patologic; glandele secretoare, care in mod normal se atrofiaza cu varsta, devin mai active);
- ritmul de crestere a parului de pe corp se reduce simtitor.
Totusi, semintele de marar sunt contraindicate in toate bolile in care se observa o secretie prea abundenta de hormon estrogen in organism: fibrom si adenofibrom uterin si mamar, cancer genital, sindrom premenstrual.
Mugurii de zmeur
Mugurii indragitului zmeur sunt un adevarat prieten al femeilor de toate varstele. Ei sunt considerati un progesteron natural si, mai ales, un extraordinar reglator al activitatii ovarelor. Se folosesc pentru mentinerea sub control a tuturor fenomenelor care tin de menopauza: bufeuri, usturimi in zona genitala, tulburari emotionale, hirsutism etc. Femeile care fac tratamente de lunga durata cu muguri de zmeur vor incetini considerabil procesele de imbatranire. Ei sunt, de asemenea, un antidot si o completare pentru remediile si medicamentele cu efect estrogen foarte puternic, deci si pentru semintele de marar.
Femeile care vor sa renunte la controversatele anticonceptionale pot recurge, de asemenea, la tratamentul cu muguri de zmeur pentru a preintampina tulburarile ce pot aparea.
Se mai folosesc cu efecte terapeutice spectaculoase si in tratamentul chistului ovarian, a fibromului uterin, a nodulilor mamari, indiferent de natura, si a sindromului premenstrual.
Mugurii se culeg primavara devreme si se conserva zdrobiti in miere naturala sau se usuca si se folosesc ca pulbere (o lingurita de patru ori pe zi).
Va recomandam, de asemenea, extractul de muguri de zmeur obtinut la Cluj, de firma "Plantextrakt". In farmaciile naturiste gasiti aceste extracte cu denumirea latina a zmeurului: Rubus idaeus.
Inflorescentele de morcov
Florile si semintele aparent banalelor legume au uimit lumea stiintifica cu efectele lor hormonale. Daca semintele de marar au efect estrogen, florile de morcov actioneaza asupra glandei hipofize si a ovarelor, deopotriva. Efectul curei cu inflorescente de morcov asupra femeilor care se apropie de varsta a treia este de incetinire a proceselor de degradare a organismului sau, mai simplu, de prelungire a tineretii organismului. Atrofierea ovarelor, care atrage intreg lantul de fenomene pe care il numim imbatranire, este mult incetinita sau chiar oprita cu ajutorul acestor flori.
Iata cum se face o cura de intinerire cu flori si frunze de morcov. Se pune de seara pana dimineata o mana de planta tocata (frunze si inflorescente) la inmuiat intr-un litru de apa. Dimineata se stoarce si se bea in trei reprize pe stomacul gol tot acest preparat. Cura dureaza minimum trei luni si este folosita si in insuficienta ovariana, care apare la femeile tinere. Cel mai eficient este tratamentul cu planta proaspata, dar in timpul iernii se foloseste cu mult succes si planta uscata la umbra, preparata in acelasi mod.
Regimurile de cruditati
Cel mai puternic si sigur "medicament" hormonal pentru femeile de varsta a treia raman regimurile cu hrana netrecuta prin foc. Legumele si fructele crude, sub forma de salata sau suc, consumate in cantitati mari, au niste efecte care pentru cei care nu au vazut cu ochii lor aceste fenomene par incredibile:
- pielea se curata si se netezeste de la sine; petele de batranete dispar in cel mult doua luni;
- apare o imunitate (verificata in mii de cazuri) la boli cum ar fi: cancerul mamar, cancerul genital, alte forme de cancer, tumori benigne;
- este relansata activitatea hormonala, ceea ce concret inseamna reaparitia dorintei erotice, in multe cazuri redeclansarea ciclului menstrual, incetarea proceselor de atrofiere a aparatului genital;
- imbunatatirea memoriei, cresterea tonusului psihic;
- ameliorarea spectaculoasa sau prevenirea aparitiei osteoporozei.

FORMA MAXIMA 442
Barbatii si... "menopauza"
(Climacterium masculin)
Inaintarea in varsta nu le chinuie doar pe femei. De la 45 de ani inainte, "forma" barbatilor incepe sa scada vizibil si simtitor. Cum se manifesta si daca exista solutii aflati din textul pe care vi-l prezentam
Denumirea de "climacterium virile" (climacterium masculin) poate fi gasita in toate tratatele de medicina. Oare e vorba doar de un "moft" al naturii, care atinge, din cand in cand, un numar redus de barbati sau de o faza prin care trec, in mod obligatoriu, toti reprezentantii sexului masculin?
Sa excludem, la inceput, accidentele. Exista barbati ale caror testicule nu mai produc decat o cantitate foarte mica de testosteron (hormon masculin) atunci cand tesutul acestora a fost vatamat sau distrus. Cauzele pot fi: un eventual accident sau o inflamatie (de exemplu, dupa infectarea cu virusi). In aceste cazuri, barbatii intra intr-un veritabil climacteriu, diminuarea cantitatii de hormoni atragand dupa sine o serie intreaga de neajunsuri: dereglari de potenta, afectiuni cardiace, performante profesionale reduse etc. In ce-i priveste pe barbatii sanatosi, la o varsta mai inaintata cantitatea de testosteron se diminueaza si la ei, dar in masura foarte mica. Aceasta faza nu poate fi in nici un caz comparata cu menopauza femeilor, ai caror hormoni dispar in mod natural. La menopauza, femeile intra intr-un "gol" hormonal. Cantitatea de estrogeni (produsi de organism) se reduce de la 80-90% la doar 5-10%. La barbati, nivelul testosteronului scade foarte incet si continuu si exact asa se produce si schimbarea fizica si psihica: tiptil, tiptil. Cu toate astea, criza aceasta, pe care o traverseaza multi barbati intre 45 si 55 de ani, este o lovitura puternica, insotita adeseori de manifestari dramatice - dependenta de alcool, de medicamente, depresii si atacuri de cord. Dar de vina sunt mai putin hormonii sexuali, si mai mult starea de stres, pretentiile venite din exterior sau cele pe care si le pun ei insisi. De aceea, in cazul barbatilor este vorba mai degraba despre "anii critici". Dupa 45 de ani, forma fizica scade vizibil si simtitor, este perioada in care multi barbati intra intr-o stare de criza. Suprasolicitarea, stresul si conflictele pot deregla foarte lesne "acordul" atat de sensibil existent intre nervi, hormoni, psihic si sistemul imunitar, ceea ce ii face vulnerabili la multe si diverse afectiuni.
Barbatii din zilele noastre se afla de multe ori sub presiunea grea a performantei: ei trebuie sa functioneze bine la locul de munca, sa faca miscare si sport - adica sa fie activi - si, eventual, sa satisfaca nevoia unor sotii cu mult mai tinere, in timp ce, pur fizic vorbind, ei se afla pe o panta descendenta. Pretentia de performanta si capacitatea de-a o atinge se afla in contradictie, ceea ce duce la tulburari ale somnului, la stari sufletesti oscilante si la sindromul cardiac vegetativ - adica palpitatii, "falfaieli" ale inimii si senzatie de apasare in piept. Mai grave sunt situatiile in care unii barbati isi parasesc brusc sotia si, adeseori, si copiii, de dragul unei june cu minijup. Barbatii acestia nu pot accepta ca au intrat intr-o alta etapa a vietii si ca procesul de imbatranire nu poate fi oprit. Prin aventuri erotice ei incearca, de fapt, sa retraiasca o bucatica de tinerete. E si momentul in care, in cazul unora dintre ei, intra in scena "miraculoasa" pilula albastra, menita sa le imbunatateasca performantele sexuale. Viagra este insa doar o alternativa. Numerosi barbati, cat se poate de sanatosi, recurg la tratamentele hormonale pentru a-si stimula viata sexuala. Dar o injectie cu testosteron e ca o musca efemera: "zvacnirea" de vitalitate dureaza putin, pentru ca organismul se obisnuieste sa fie alimentat cu hormoni (din afara) si sisteaza productia proprie, dupa care pacientul se afla in aceeasi dilema ca la inceput. In sensul acesta, ar fi bine sa se retina: terapia cu hormoni este recomandabila numai atunci cand cauza problemelor este deficitul hormonal real. Astazi, cu ajutorul unor procedee tehnice moderne, hormonii existenti in sange se masoara foarte exact, fie ei in cantitate cat de mica, stabilindu-se o terapie cat se poate de precisa pentru fiecare caz in parte. Dar daca nivelul hormonal este suficient de ridicat, injectiile sau medicamentele cu hormoni nu sunt recomandate. Hormonii sunt substante superactive, care intervin in numeroase procese de metabolism, si de aceea o "fortare" hormonala face mai mult rau decat bine. Pericolul dereglarii structurii hormonale atat de sensibile si al provocarii unor efecte nedorite este mult prea mare, chiar daca multi barbati viseaza sa aiba o longevitate virila (ca Charlie Chaplin, care la 88 de ani a mai facut un copil), sa aiba o forma maxima pana la adanci batranete.

1. Faza maxima (intre 20 si 35 de ani)

Intre 20 si 35 de ani barbatii se afla in faza de varf a fortei lor: inima si muschii sunt in forma maxima, oasele sunt solide, nivelul hormonal este sus de tot. In nici o alta etapa barbatii nu traiesc senzatia de fericire asa de intens. Acum se dezvolta apetitul pentru sport si sex.

2. Maturitatea necesara pentru o viata de familie armonioasa (intre 35 si 45 de ani)
Un deceniu de maturitate si echilibru. Gandirea e clara si agera, asimilarea rapida, vointa la parametri maximi. Tot acum, creierul produce din belsug endorfina, hormonul fericirii.
3. Momentul de cotitura (dupa 45 de ani)
Hormonii care stimuleaza toate procesele din organism si contribuie la mentinerea vitalitatii, fortei si apetitului sexual, incep sa cedeze simtitor. Rezistenta, forta si musculatura slabesc, tensiunea arteriala creste. Nicotina produce - in plus - o scadere a potentei. Sistemul imunitar devine mai labil, apar primele simptome psihice. Fatalitate: este exact faza in care barbatii nu-si pot permite nici o slabiciune.


4. O noua viata (dupa 55 de ani)
Echilibrul hormonal si psihic se restabileste, senzatia de multumire se instaleaza din nou. Barbatii devin mai calmi si mai rabdatori.
MEDICAMENTE HORMONALE NATURALE
Din antichitate si pana azi, nenumarati savanti, medici ori simpli vraci au cautat elixiruri care sa prelungeasca tineretea si vigoarea barbatilor pana la varste impresionante. Rezultatul a fost un patrimoniu urias de remedii, care, daca ar fi cunoscute, fara indoiala ca ar umbri cu eficienta lor sofisticatele pilule care se comercializeaza acum in farmacii. Din multitudinea de leacuri si tratamente pentru barbati, am ales doar cateva, pe care vi le prezentam foarte pe scurt in continuare.
Contra impotentei vasculare (produsa de "astuparea", cu varsta, a vaselor de sange care iriga zona genitala) - Prima masura care trebuie luata este renuntarea rapida la carne, grasimi (mai ales prajite) si tutun, care sunt principalele generatoare de probleme vasculare. Ca tratament suplimentar, exista anumite plante care produc o dilatare a vaselor de sange din zona genitala. Una dintre aceste plante este branca-ursului (numita si crucea-pamantului) - Heracleum sphondylium. Din radacinile si semintele acestei plante se face o plamada in rachiu: peste 10 linguri de planta tocata se toarna jumatate de litru de rachiu tare. Se lasa la macerat 14 zile, dupa care se filtreaza. Se iau una-doua lingurite de trei ori pe zi si de cate ori este nevoie. Nu se supradozeaza.
Contra impotentei hormonale (produsa de atrofierea glandelor sexuale) - Se face in paralel o cura cu alimente intaritoare si reintineritoare: polen de albine (2 linguri pe zi), laptisor de matca, suc de telina (frunze si radacina), miezul alb al samburilor de caisa (se consuma in cantitati mici), icre de peste, galbenus de ou fecundat.
Plantele medicinale pot fi si ele de un real folos. In flora noastra exista nu mai putin de 42 de specii, cu efecte certe de relansare a activitatii hormonale la barbati, chiar si la cei la care impotenta pare ireversibila. Dintre acestea retinem deocamdata doar doua:
- Napraznicul (Geranium robertianum) - Se ia, sub forma de pulbere, o lingurita de patru ori pe zi.
- Sculatoarea - Sub aceasta denumire destul de putin eleganta sunt cunoscute in jur de sase specii de plante din familia orhideelor (Dactylorhiza maculata, Orchis militaris, Orchis palustris s.a.), care cresc la noi spontan pe coastele dealurilor, avand efecte asupra barbatilor pe masura numelui. Din frunzele si radacinile acestor plante se face o plamada in alcool in acelasi fel ca cea descrisa la branca-ursului, ceva mai sus. Cu acest preparat, administrat de trei ori pe zi, se fac cure de lunga durata.

Ingrasarea care apare cu varsta
Este un proces care este cu atat mai pronuntat, cu cat secretia de hormoni masculini este mai redusa, deci cu cat corpul imbatraneste mai mult si activitatea gonadelor este mai scazuta. Acest fenomen poate fi stopat folosind plantele hormonale amintite la impotenta hormonala, dar si prin renuntarea la: bere (un adevarat depozit de hormoni feminini), carne (care si ea contine hormoni cu efecte imprevizibile), alimentele cu amelioratori sintetici (care dau peste cap echilibrul endocrin). "Cura de slabire" in acest caz va fi de fapt un regim de reintinerire si echilibrare hormonala si va fi foarte bogata in: legume si fructe crude, cereale integrale (grau, orez, orz, ovaz), proteine vegetale (din soia, naut, linte, polen).
ILIE TUDOR

MEDICINA NATURISTA 445
TERAPIA CONDIMENTELOR

Borcanasele cu arome, pastrate pentru condimentarea mancarii, pot fi transformate in medicamente.
Piperul, scortisoara si neamul lor fac adevarate minuni

Acum, in miez de iarna, cand intreaga natura a adormit, si o data cu ea si indragitele noastre plante de leac, este momentul cel mai bun pentru a descoperi tainicele puteri vindecatoare ale condimentelor. Orice gospodina are in camari, adesea fara sa stie, o adevarata farmacie. Fiecare condiment este un mic panaceu care, folosit cu arta, poate vindeca cele mai diverse boli, de la micile indigestii pana la reumatism, gripa sau boli de inima. Puse in mancare, luate sub forma de pulbere sau adaugate in ceai, piperul, dafinul, cuisoarele ori scortisoara sunt plante medicinale la fel de puternice ca oricare altele. In Extremul Orient, nu exista medicament natural care sa nu aiba in el macar un condiment. Aceasta, pentru ca plantele aromatizante amplifica foarte mult absorbtia principiilor active de catre organism.
O arta foarte subtila si rafinata, cultivata de milenii in Orient, este aceea de a influenta mintea si psihicul cu ajutorul condimentelor. Banala nucsoara, de exemplu, in anumite doze, devine un euforizant extraordinar de puternic, iar in doze foarte mari este un... drog halucinogen cu actiune mai intensa decat a morfinei. Condimentele pot induce o putere de concentrare mai buna, un dinamism si o vointa mai puternice, pot fi afrodisiace sau somnifere. Fiecare dintre ele determina reactii psihologice nebanuit de intense. Iata, asadar, ca avem suficiente motive sa descoperim lumea fermecata ce se ascunde in borcanasele si cutiile cu miros ademenitor din bucatariile noastre.
Piperul
(Piper Nigrum)
Este regele neincoronat al condimentelor. In toata lumea sunt consumate anual tone de piper, de diferite feluri: negru, alb, cu bobul lung, rosu etc. In mod traditional, la noi se foloseste piperul negru, motiv pentru care deocamdata ne vom ocupa numai de el. Adaugat in mancare, mai ales pe timp de iarna, piperul negru este un adevarat elixir. El pune in miscare si digestia cea mai lenesa, face sangele sa circule mai bine si ne incalzeste corpul. Toti cei care au probleme cum ar fi indigestia frecventa, balonarea (produsa mai ales de contactul cu frigul), infectiile frecvente in gat, ar trebui sa foloseasca acest condiment. Ca planta medicinala, piperul negru este extrem de puternic in tratarea catorva afectiuni.
- Infectiile in gat, guturaiul - In aceste afectiuni, putine leacuri sunt atat de puternice ca piperul negru. Intr-o cana de ceai fierbinte (nu conteaza de care, poate fi busuioc, menta, cimbrisor etc.) se pun 2-3 varfuri de cutit de piper negru. Se lasa cateva minute, dupa care se bea cu inghitituri mici. Efectele sunt aproape imediate: gatul se descongestioneaza, narile se desfunda, o fierbinteala placuta se raspandeste in intreg corpul. Raceala trece numaidecat.
- Tusea - Se pun intr-o jumatate de litru de rachiu tare sau, mai bine, de spirt alimentar diluat cu apa, 4 linguri de piper negru macinat, dupa care se lasa la macerat minimum 5 zile. Preparatul obtinut in acest mod se filtreaza, dupa care se administreaza astfel: se pune o lingurita de macerat intr-un pahar cu apa si se amesteca. De cate ori simtim nevoia sa tusim, luam cate o inghititura mica. Terminatiile nervoase a caror iritare genereaza tusea vor fi in acest fel pur si simplu anesteziate, iar gatul va fi dezinfectat.
- Sensibilitate la frig - Vreme de o saptamana nu consumati deloc hrana rece (mai ales de la frigider) si la fiecare masa consumati 2-3 varfuri de cutit de piper negru macinat.
- Reumatismul - Cu o plamadeala de piper negru in rachiu, obtinuta la fel ca cea de la tuse, masati zonele dureroase de 2-3 ori pe zi. Piperul negru incalzeste articulatiile si le face sa fie mai elastice, calmand durerile reumatice. Tratamentul este eficient mai ales atunci cand este frig si umezeala afara.
- Astenia - Venirea sezonului rece si lipsa de lumina ne fac pe multi dintre noi sa devenim inactivi, sa evitam excesiv de mult iesirile afara, "paralizandu-ne" parca initiativa. Poate parea greu de crezut, dar cateva doze de piper ne vor incalzi si la propriu si la figurat, lecuindu-ne pe data. Introduceti la fiecare masa o doza de piper negru cat de mare puteti suporta (nu trebuie sa apara jena digestiva sau alte stari de disconfort). Acest tratament se face maximum 5 zile la rand, iar efectele sale sunt miraculoase.
Precautii: Piperul negru poate agrava afectiuni cum ar fi: gastrita hiperacida, hipertensiune, starile de nervozitate. In aceste afectiuni va fi deci administrat cu prudenta. Este contraindicat in starile inflamatorii acute si in hipertensiune grava.
Cuisoarele
(Eugenia caryophillata)
Au fost aduse din India in urma cu multe milenii, iar apogeul carierei lor medicale l-au atins in Egiptul Antic. Cuisoarele sunt una din plantele dezinfectante cele mai puternice de pe pamant. O singura cuisoara pusa, de exemplu, intr-o fiertura de carne ii va prelungi termenul de valabilitate cu 24 de ore. De aceea, sunt necesare la conservarea aproape oricarui aliment, dar si pentru combaterea unei multitudini de boli infectioase. Iata un mic ghid terapeutic al cuisoarelor.
- Colita de putrefactie, disfunctii biliare - Se pun in salatele de fructe (de mere, grapefruit, lamaie) 1-2 varfuri de cutit de cuisoare pisate. Se fac cure cu astfel de salate, mancate inainte de fiecare masa, vreme de o saptamana.
- Balonare - Inainte si dupa masa se ia un varf de cutit de pulbere de cuisoare. Gustul vom vedea ca este destul de greu de suportat, dar efectul este mai puternic decat al oricarui medicament.
- Prevenirea racelilor - Se mesteca 1-2 cuisoare pe zi, mai ales atunci cand intram in contact cu mari aglomeratii umane.
- Durerea de masea - Se piseaza o cuisoara si se pune la masea. Efectul anesteziant este aproape instantaneu.
- Mancarimi ale pielii si piscaturile de insecte - Se amesteca praf de cuisoare cu apa pana se face o pasta, care se aplica pe piele. Va va surprinde puterea efectului lor.
Cardamonul
(Elettaria cardamonum)
Este un condiment traditional arab, care relativ curand a ajuns si la noi. Il veti gasi in magazinele naturiste sub denumirea de cardamon si in magazinele arabesti sub denumirea de hell. Este folosit mai ales in condimentarea cafelei si a dulciurilor cu cacao, deoarece neutralizeaza toxicitatea anumitor alcaloizi. Cea mai mare faima si-a castigat-o cardamonul ca reintineritor, fiind pe drept cuvant numit in franceza samanta dragostei. Sa cunoastem impreuna cateva taine ale folosirii acestei plante aromatizante:
- Intoxicatii diverse - Se consuma zilnic 10 seminte de cardamon, mestecate pe stomacul gol. Se adauga 4-5 boabe de cardamon in cafea pentru a-i neutraliza acesteia toxicitatea.
- Impotenta si frigiditate - Se pun peste doua galbenusuri de ou 2 varfuri de cutit de cardamon si 2 lingurite de miere lichida. Se amesteca foarte bine totul, dupa care se consuma cu inghitituri mici acest elixir. Efectele sunt cu atat mai puternice, cu cat tratamentul cu samanta dragostei este facut mai des.
- Eructatii - Dupa fiecare masa se mesteca cateva seminte de cardamon.
- Digestie lenesa - Inainte de masa cu 10 minute, se iau cu putina apa cateva seminte de cardamon pisate in piua. Nu doar digestia, ci intreg organismul se vor inviora imediat.
Scortisoara
(Cinnamonum ceylanici)
Este un arbore originar din insula Ceylon (Sri Lanka), a carui scoarta are un parfum cu totul si cu totul special, fiind recoltata de secole pentru a fi adusa in Europa. Este folosita inca din Evul Mediu pentru intarirea inimii, combaterea gripei, ca afrodisiac si pentru tratarea durerilor interne. La noi in tara era introdusa de poticarasi (nume dat in Transilvania farmacistilor) in toate remediile administrate contra colicilor gastrice si abdominale. Iata afectiunile in care se foloseste cu succes scortisoara.
- Probleme circulatorii si cardiace - Se iau in fiecare zi, dimineata si seara, doua varfuri de cutit de scortisoara cu miere lichida. Acest tratament are si efecte reglatoare asupra activitatii sistemului nervos.
- Sughit, spasme digestive - Peste trei varfuri de cutit de pulbere de scortisoara se toarna un pahar de apa fierbinte. Se lasa putin la infuzat, dupa care se consuma cu inghitituri mici. Actiunea sa binefacatoare este prompta.
- Sangerari ale gingiilor - Se face o infuzie concentrata din o lingurita scortisoara si o cana de apa fierbinte. Se fac cu acest preparat clatiri ale gurii de doua ori pe zi.
- Dereglari ale apetitului - Se fac cure cu salata de fructe si cu dulciuri usoare in care se adauga scortisoara. Aceste dulciuri sunt foarte agreate de cei cu apetit slab, iar pe mancaciosi ii tempereaza.
Nucsoara
(Myristica fragans)
Este o sora a scortisoarei, aceste doua condimente fiind adesea folosite impreuna. In cantitati mici, nucsoara stimuleaza digestia si este un excitant usor; in doze mai mari, nucsoara este calmanta si somnifera. Iata cateva retete cu nucsoara.
- Insomnie - Se pun la macerat de dimineata pana seara 1-2 lingurite de nucsoara cu o cana de apa. Beti atat cat puteti din acest macerat (cu sau fara miere) inainte de culcare.
- Nevralgii - Se bea un ceai fierbinte in care s-au pus 2-3 varfuri de cutit de nucsoara. Durerea va fi alinata considerabil si veti simti o stare agreabila de confort.
- Halena (miros urat al gurii) - Inainte si dupa masa se ia un varf de cutit de nucsoara, impreuna cu un varf de cutit de cuisoare.
- Ejaculare precoce - Se ia zilnic jumatate de lingurita de nucsoara pisata, cu apa, in doza unica.
Dafinul
(Laurus nobilis)
Era una din plantele cele mai iubite in Grecia Antica pentru mireasma intensa si delicata a frunzelor sale. A fost introdus in alimentatie, mai intai ca un fel de medicament adaugat la hrana zilnica, pentru a creste puterea de digestie si a evita intoxicatiile. Si-a intrat in drepturi o data cu aparitia zacustilor si a celorlalte conserve de toamna, in a caror pastrare si aromatizare este neinlocuit. Ca leac este foarte puternic (putand fi folosit si ca planta de prim-ajutor) in urmatoarele afectiuni:
- Betie, intoxicatii, otravire - 20-30 de frunze de dafin oparite cu o cana de apa si lasate la infuzat 20 de minute sunt un vomitiv si antitoxic redutabil. Se bea dintr-o data intreaga cantitate preparata, efectul de eliminare fiind foarte prompt.
- Digestie grea (atonie digestiva) - Se pun in mancaruri 1-2 frunze de dafin. Se face tratament vreme de o luna cu cate trei frunze de dafin pe zi, mestecate pe stomacul gol, cate una dimineata, la pranz si seara. Efectul de intarire a digestiei este remarcabil.
- Raguseala, pierderea vocii, infectii ale gingiei - Se pun 10 frunze de dafin intr-o cana de apa clocotita. Se lasa la racit, dupa care se fac gargara si clatiri ale gurii cu acest preparat. Tratamentul este mai eficient daca este repetat de trei ori pe zi.
- Gripa, bronsita - Se pun coaja de la o portocala si 4 frunze de dafin intr-un litru de apa. Se lasa la macerat 4 ore, dupa care se filtreaza totul si se bea pe stomacul gol in mai multe reprize (in loc de apa). Acest preparat scade febra, elimina durerile de cap si ne ajuta sa ne refacem rapid.
Precautii: Deoarece in doze mari este vomitiv, dafinul trebuie pus in cantitati mici in mancare, fiindca s-ar putea sa consumati hrana cu placere, dar sa o dati afara imediat. Exista persoane care nu suporta (tot din cauza efectului sau vomitiv) nici cantitati mici de dafin; in cazul lor, mancarea va fi pregatita fara dafin.
ILIE TUDOR