1. CEAI DE BRUSTURE: 1 linguritã rasã de rãdãcinã de brusture se pune peste noapte la macerat în 1 litru de apã, se încãlzeste dimineata si se strecoarã. Se foloseste în caz de febrã, insuficientã respiratorie, artritã, gutã, epilepsie. Se beau zilnic 2-3 cesti cu ceai.
2. CEAI DE COSUL POPII (NALBÃ): se foloseste numai ca extract rece. Se pune 1 linguritã cu vârf de plantã la 1 litru de apã, se lasã peste noapte la macerat, iar dimineata se încãlzeste usor. Se recomandã în inflamatiile mucoaselor gastro-intestinale, gastrite, inflamatiile mucoaselor vezicale, ale cavitãtii bucale, în caz de secretie pulmonarã abundentã, bronsite, tuse, rãgusealã puternicã, amigdalitã, laringitã, gurã uscatã, emfizem pulmonar. Se beau 2-3 cesti de ceai pe zi.
3. CEAI DE CIMBRU: 1 linguritã cu vârf de plantã opãritã în 250 ml de apã, se lasã sã stea putin. Se foloseste în stimularea fluxului diuretic si ciclului lunar, accelereazã avorturile si nasterea normalã, grãbind iesirea fãtului din trupul mamei. Este un bun leac împotriva leprei, a paraliziei, a bolilor de nervi. Bãut dimineata în loc de cafea are un efect binefãcãtor, o prospetime a spiritului, o senzatie plãcutã la stomac, lipsa tusei de dimineatã, o stare generalã bunã. Se foloseste si în crampele abdominale, stomacale si menstruale, ca si în spasmele organelor pelviene (genitale). Asociat în pãrti egale cu patlaginã îngustã, cimbrul si-a dovedit eficacitatea în combaterea afectiunilor cãilor respiratorii, a secretiilor abundente bronsice, a astmului bronsic, în tusea convulsivã. Se beau 2-3 cesti pe zi, iar în crizele de epilepsie se beau 2 cesti pe zi, timp de 3 sãptãmâni, cu întrerupere de 10 zile.
4. CEAI DE CIUBOTICA CUCULUI: se preparã ca mai sus. Este recomandat împotriva insomniei, în tulburãrile nervoase, are efecte linistitoare asupra inimii si a nervilor, are efect depurativ, eliminã substantele toxice, calmeazã migrena, cefaleea, eliminã calculii vezicii urinare. Se beau 2-3 cesti pe zi.
5. CEAI DE COADA CALULUI: 1 linguritã cu vârf de plantã la 1 litru de apã clocotitã, se opãreste, se lasã sã stea putin sã se infuzeze, se strecoarã si se beau câte 2-3 cesti pe zi, cãldut, cu înghitituri mici. Este recomandat în dureri reumatismale, artrite si nevralgii, hemoragii si vãrsãturi cu sânge, în cazul rãcelilor vezicale, a durerilor spastice, ajutã în retentiile de apã în pericard, în pleurã sau în tulburãrile renale de dupã scarlatinã si alte boli infectioase grele cu dereglãri în eliminarea apei. Se mai foloseste în eruptii de piele însotite cu mâncãrimi. Coada calului amestecatã cu sunãtoare, opãritã si consumatã 1-2 cesti pe zi, în timp ce seara se consumã hranã solidã, ajutã în incontinenta urinarã. Se recomandã gargara de coada calului în amigdalite, inflamatii ale mucoasei bucale, stomatite ulceroase, sângerãri ale gingiilor, gingivite, fistule si polipi în cerul gurii si gât, în tumori maligne, acestea din urmã putând fi stopate.
6. CEAI DE COADA SORICELULUI: se preparã ca mai sus. Se recomandã în cazul ciclului neregulat, menopauzei, cancerului la organele pelviene, în cazul inflamãrii ovarelor, în incontinenta urinarã, leucoree. Se fac bãi de sezut si se beau 1-2 cesti pe zi. În prolaps uterin se fac bãi de sezut si se beau 4 cesti pe zi, împreunã cu cretisoarã. Este recomandat si în congestii cerebrale însotite de dureri, împotriva ametelilor, a greturilor, a bolilor de ochi însotite de lãcrimãri, a durerilor acute de ochi, a hemoragiei nazale, în migrena cauzatã de schimbarea vremii.
7. CEAI DE CRETISOARÃ: se face o infuzie din 1 linguritã cu vârf de plantã la 1 l apã clocotitã. Se beau 2-3 cesti pe zi si este indicat în febra pricinuitã de rãni purulente, leziuni, abcese neglijate, în urma extractiilor dentare, îndepãrteazã slãbiciunile musculare (adinomiile, miopatiile) si articulare, ajutã în anemii, în leziunile postnatale, în relaxarea organelor pelviene la femeile care au avut nasteri grele sau predispozitia spre avort (pentru fixarea sarcinii) si fortifierea fibrelor uterine în toate bolile de femei. În asociere cu traista ciobanului se foloseste în histeroptozã (prolaps uterin) si hernii inghinale. În aceste cazuri se beau 4 cesti pe zi. În obezitate se beau 2-3 cãni de ceai.
8. CEAIUL DE DRÃGAICÃ (SÂNZIENE): se preparã ca mai sus. Se foloseste în bolile de ficat, rinichi, pancreas, splinã, este indicat pentru cei care suferã de tulburãri ale sistemului limfatic, în clorozã, hidropizie, junghiuri intercostale, epilepsie, isterie, boli ale nervilor, retentie urinarã, nisip si piatrã (calculi) la rinichi, vezica urinarã, în bolile gusei, a glandei tiroide, cancerul limbii, ulceratii canceroase, boli de piele de naturã canceroasã. Se beau pânã la 4 cesti de ceai pe zi, iar în afectiunile de piele se foloseste si alifia.
9. CEAI DE FILIMICÃ (GÃLBENELE): se face infuzie din 1 linguritã de flori la 250 ml de apã clocotitã, timp de 2-3 minute, se strecoarã, se beau 3 cãni pe zi, cu înghitituri rare. Este recomandat pentru icterul infectios, are efect de curãtire, stimuleazã circulatia sângelui, vindecarea rãnilor, în boli gastro-intestinale, în crampe si ulcere stomacale, în inflamatii ale colonului, hematurie, viroze si infectii bacteriene.
10. CEAI DE MÃCRISUL IEPURELUI: se opãreste 1 lingurã de frunze proaspete cu 1 l apã clocotitã. Înlãturã pirozisul (arsurile la stomac), tulburãrile hepatice si digestive usoare. Se beau 2 cãni pe zi, încãlzite, contra icterului, nefritei, eruptiilor cutanate, viermilor.
11. CEAI DE MÃTASE DE PORUMB: se opãreste 1 linguritã cu vârf la 250 ml de apã clocotitã, se lasã putin în repaus, nu se îndulceste. Se recomandã în bolile cãilor urinare cu formatie litiazicã (formare de calculi), în edeme, nefrite, catar vezical, artrite, reumatism, în incontinenta urinarã, în colicile renale. Se bea la fiecare 2-3 ore câte 1 lingurã plinã de ceai.
12. CEAI DE MUSETEL: se face infuzie din 1 linguritã de flori la 250 ml de apã clocotitã, timp de 2 minute, se strecoarã si se beau 2-3 cãni pe zi. Este indicat în crampe si dureri abdominale (colici), balonãri, diaree, eruptii, dureri de stomac, secretii stomacale abundente, tulburãri menstruale, alte afectiuni ale organelor pelviene, insomnii, epididimitã, febrã, dureri de pe urma rãnilor, dureri de dinti. Se fierbe 1 l vin cu 1 pumn de musetel, se bea dimineata 1 pahar si unul seara, în caz de retentie urinarã, maxim 8 zile.
13. CEAI DE NUC: 1 linguritã cu vârf de frunze tãiate mãrunt se opãresc cu 250 ml de apã clocotitã. Se foloseste în caz de tulburãri digestive, constipatii, inapetentã, în curãtirea sângelui, diabet, contra icterului.
14. CEAI DE OBLIGEANÃ: 1 linguritã rasã de rãdãcinã se lasã peste noapte la macerat în 250 ml de apã rece. Dimineata se încãlzeste si se strecoarã. Se bea câte o înghititurã înainte si dupã fiecare masã. Este indicat în cazul slãbirii generale a organismului, a organelor digestive, în balonãri stomacale, intestinale, colici, dereglãri glandulare, artritã, la curãtirea mucozitãtilor intestinelor si stomacului de secretiile abundente, în hipometabolism, hipotonie intestinalã, clorozã si hidropizie.
15. CEAI DE PÃPÃDIE: se preparã ca mai sus. Se bea cu înghitituri mici, cu 1 orã înainte si dupã micul dejun. Este recomandat ca depurativ, pentru stimularea digestiei, sudorific, diuretic, stimulent, face sângele mai subtire, ajutã bolile biliare si hepatice.
16. CEAI DE PATLAGINÃ ÎNGUSTÃ: se face infuzie din 1 linguritã de plantã la 250 ml de apã clocotitã, timp de 3 minute, se strecoarã si se beau 2-3 cãni pe zi. Este recomandat împotriva maladiilor aparatului respirator, secretii abundente, tuse, astm bronsic, tuberculozã pulmonarã, curãtã stomacul de toxine, pentru bolnavii de ficat, rinichi, cei cu înfãtisare palidã, care fac eruptii, eczeme, la copiii firavi, bolnãviciosi, care nu se dezvoltã normal, desi sunt hrãniti în conditii bune.
17. CEAI DE PEDICUTÃ: 1 linguritã rasã de pedicutã se opãreste în 250 ml de apã clocotitã timp de 2 minute. Se bea 1 ceascã pe zi, dimineata, pe stomacul gol, cu 1 orã înainte de micul dejun, înghititurã cu înghititurã. În cazul cirozei hepatice sau cancerului hepatic se beau zilnic 2 cesti. Este indicat pentru reumatici si bolnavii de artritã, chiar dacã prezintã modificãri ale articulatiilor, în caz de constipatie cronicã si hemoroizi. Este recomandat în toate bolile cãilor urinare, a organelor genitale, la dureri si tumefieri ale testiculelor, în colicile renale, hepatite, tumori ale tesutului conjunctiv al ficatului, chiar dacã sunt deja maligne.
18. CEAI DE PODBAL: se foloseste 1 linguritã de flori si frunze amestecate în pãrti egale la 1 litru de apã clocotitã, care se opãreste si se lasã la rãcit. Se recomandã în bronsite, laringite, faringite, astm bronsic, pleurezie, tuberculozã pulmonarã, tuse, rãgusealã. Se beau mai multe cãni pe zi îndulcite cu miere de albine.
19. CEAI PENTRU TUSE: se amestecã podbal, lumânãricã, cuscrisor (mierea ursului sau plãmânãricã), patlaginã îngustã în pãrti egale. Se iau 2 lingurite din amestecul de plante la 250 ml de apã clocotitã si se opãresc. Se beau zilnic 3 cesti, calde, îndulcite cu miere, înghititurã cu înghititurã.
20. CEAI DE PUFULITÃ CU FLORI MICI: se opãreste 1 linguritã cu vârf de plantã la 250 ml de apã clocotitã, se lasã sã stea putin. Se beau 2 cãni pe zi, prima dimineata, pe stomacul gol, iar a doua seara, cu 1 orã înainte de cinã. Se recomandã pentru prostatitã cronicã, în hipertrofie a prostatei, în cancer vezical sau la prostatã.
21. CEAI DE ROSTOPASCÃ: se preparã ca mai sus. Are leac în bolile hepatice grave, curãtã sângele si ficatul, are influentã beneficã asupra metabolismului, este folosit cu succes în afectiunile biliare, renale si hepatice. În combinatie cu urzicã si mlãdite de soc, este indicat în leucemie.
22. CEAI DE SALVIE: prepararea ca mai sus. Recomandare sub formã de gargarã în gingivite, paradontoze. Bãut ca ceai, are efecte asupra paraliziilor, apoplexiei, în combaterea transpiratiei nocturne, spasmelor, în afectiunile mãduvei spinãrii, în dereglãri glandulare, în tremurul membrelor, asupra ficatului bolnav, a balonãrilor. Are actiune depurativã, eliminã mucozitãtile prea abundente din aparatul respirator, stimuleazã pofta de mâncare, combate diareea si tulburãrile intestinale. Se mai poate recomanda în amigdalite, boli de gât, abcese dentare, inflamatii ale laringelui si cavitãtii bucale, ajutã dintii care se miscã, gingiile care sângereazã.
23. CEAI DE SPLINUTÃ: de regulã se preparã împreunã cu drãgaicã, urzicã moartã, în pãrti egale. Se ia 1 linguritã de plante la 250 ml de apã clocotitã, se lasã sã stea putin, se beau 3-4 cesti pe zi. Se recomandã în bolile si hemoragiile intestinale, în afectiuni renale, în racordarea la rinichiul artificial, în stãri sufletesti dupã un soc de ordin depresiv, deceptii, stãri sufletesti stresante.
24. CEAI DE SUNÃTOARE: se opãreste 1 linguritã cu vârf la 250 ml de apã clocotitã, timp de 1-2 minute. Se consumã 2-3 cãni pe zi. Se recomandã în leziuni nervoase, boli nervoase, rãni de pe urma unor lovituri si vãtãmãri prin ridicat, în diaree, în nevralgia trigemenului, astenie însotitã de insomnii, în tulburãri de vorbire, somn agitat, accese de isterie, somnambulism, incontinentã urinarã, depresii, dereglãri ale ciclului menstrual.
25. CEAI DE TÃTÃNEASÃ: se pun peste noapte, la rece, 2 lingurite de rãdãcinã tãiatã mãrunt, în 250 ml de apã rece. Dimineata se încãlzeste usor si se strecoarã. Se beau 3 cãni pe zi, cu înghitituri mici. Este indicat în ulcerul gastric, combinat cu 50 gr gãlbenele, 50 gr troscot. Se foloseste în bronsite, afectiuni ale aparatului digestiv, hemoragii stomacale, pleurezii.
26. CEAI DE TRAISTA CIOBANULUI: se opãreste 1 linguritã de plantã la 250 ml de apã clocotitã, timp de 2-3 minute. Se beau zilnic 2-3 cesti. Se recomandã în hemoragii nazale, stomacale, intestinale, metroragii, hipermenoree, în rãni sângerânde. În bolile de femei se beau cu 8-10 zile înainte de venirea ciclului câte 2 cesti. Acest ceai se foloseste si în reglarea ciclului în perioada pubertãtii. Pe timpul menopauzei se beau câte 2 cesti timp de 30 de zile, cu pauzã de 21 de zile, repetându-se periodic.
27. CEAI DE TURITÃ MARE: se praparã o infuzie din 1 linguritã de plantã la 250 ml de apã clocotitã, timp de 2 minute. Se beau zilnic 2 cesti. Se recomandã în inflamatiile gâtului si ale gurii, cum ar fi laringita, stomatita ulceroasã, de asemenea în caz de anemie, rãni, reumatism, lumbago, tulburãri digestive, cirozã hepaticã, în bolile splenice, emfizem pulmonar, cord mãrit, dilatarea stomacului si a intestinelor, în bolile renale si vezicale.
28. CEAI DE URZICÃ: se preparã ca mai sus. Recomandat în eczeme, dureri de cap, eliminarea nisipului de la rinichi si în bolile renale, fiind depurativ si hematopoetic, are influentã pozitivã asupra pancreasului, scade glicemia, vindecã bolile si inflamatiile cãilor urinare, are si efect laxativ, fiind indicat în cura de primãvarã.
29. CEAI DE URZICÃ MOARTÃ GALBENÃ: se preparã ca mai sus si se beau 2 cesti pe zi. Are efecte benefice în caz de tulburãri si dureri menstruale, asupra glandelor pelviene, în retentie urinarã, în boli ale cãilor urinare si renale grave, în tulburãri digestive, contra ulceratiilor si a varicelor.
30. CEAI DE VENTRILICÃ: se face o infuzie, se beau 2 cesti pe zi, neîndulcite. Îndepãrteazã secretiile stomacale abundente, tulburãrile intestinale, combate nervozitatea care provine din suprasolicitarea intelectualã, îndepãrteazã senzatiile de ametealã, are efect asupra memoriei, asupra secretiilor si eczemelor cronice. Amestecat cu telinã înlãturã debilitãtile nervoase si stãrile melancolice. Are rezultate bune si în cazul reumatismului, artritelor, icterului, nisipului în urinã.
31. CEAI DE VÂSC: se pregãteste doar ca extract rece, din 1 linguritã de plantã la 250 ml de apã rece, lãsat la macerat peste noapte. Dacã este necesarã o cantitate mai mare, se poate pãstra cald în termos. Se recomandã în epilepsie, împotriva spasmelor cronice, a acceselor de isterie, influenteazã pozitiv functionarea întregului sistem glandular, stimulând metabolismul, are actiune asupra pancreasului, diabetului, tulburãrilor hormonale. În aceste cazuri se beau 2 cesti pe zi. Împotriva arterosclerozei, apoplexiei are efect hemostatic. Tras rece pe nas opreste hemoragiile nazale. Consumat ca ceai, opreste hemoragiile pulmonare si intestinale din timpul tifosului si dizenteriei. Scade tensiunea arterialã la hipertensivi si creste tensiunea la hipotensivi. Are actiune în cazul congestiei cerebrale, a senzatiilor de ametealã, vâjâitului în urechi, tulburãrile de vedere, cardiace si circulatorii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu