APNEEA ÎN SOMN (SFORÃITUL): este oprirea voluntarã sau involuntarã a respiratiei. Aceasta se poate produce în circumstante foarte variate, de la traumatisme, aspiratii de corpi strãini, pânã la apneea din cadrul stopului cardiorespirator, ce necesitã mãsuri speciale de tratament.
Sindromul apneei în somn (SAS), aceastã entitate patologicã este definitã ca fiind oprirea repetatã a respiratiei în somn (peste 10 opriri într-o orã de somn), asociatã cu sforãit sonor si somnolentã marcatã în timpul zilei. Practic, boala poate afecta pânã la 9% din populatia adultã. Oprirea respiratiilor normale în timpul somnului are ca urmare o proastã aprovizionare cu oxigen a tuturor organelor, putând duce, în timp, la afectãri importante ale functiilor acestora. Studiile efectuate pe pacienti cu SAS netratat anterior au arãtat o crestere a incidentei cazurilor de hipertensiune arterialã, infarct de miocard si accidente vasculare cerebrale.
Pe de altã parte, alterarea calitãtii somnului duce la somnolentã în timpul zilei. Aceasta, la rândul ei, are numeroase urmãri cum ar fi: scãderea capacitãtii de concentrare la volan, pânã la adormitul la volan (ceea ce produce accidente de circulatie), scãderea capacitãtii de concentrare la locul de muncã cu alterarea calitãtii muncii depuse de pacient.
Nu orice persoanã care sforãie noaptea suferã de SAS. În general, motivul prezentãrii la medic este oboseala exageratã din timpul zilei. Un rol important îl are partenerul (partenera) de somn, care poate da relatii despre numãrul si durata pauzelor de respiratie din cursul noptii.
Existã o serie de conditii care pot predispune un individ la aparitia SAS: boala are tendinta la "agregare" familialã si consumul de alcool predispune la dezvoltarea acestei suferinte. În general pacientii sunt supraponderali, ei asociazã tulburãri endocrine sau metabolice importante. Tot un element de diagnostic clinic este si nicturia (necesitatea de a merge des la toaletã pe timpul noptii), un alt motiv pentru alterarea calitãtii somnului, o altã explicatie posibilã pentru somnolenta exageratã din timpul zilei.
Examenul pacientilor care poate evidentia obezitatea, valorile crescute ale tensiunii arteriale, examenul ORL, care pune în evidentã modificãrile din sfera cavumului (vãl palatin, lueta, amigdale, faringe), este absolut necesar pentru un diagnostic corect al SAS.
Existã mai multe remedii terapeutice, în functie de cât de avansatã este afectarea organicã determinatã de SAS. Multi pacienti vin târziu la medic, atunci când boala este deja visceralizatã (au apãrut modificãri în organ).
Prin scãderea în greutate, evitarea consumului de alcool, a fumatului, precum si prin simple mãsuri medicamentoase de scãdere a presiunii din cãile respiratorii, se poate ameliora calitatea vietii bolnavului.
Alte remedii terapeutice sunt mai complexe, necesitã interventii chirurgicale (cel mai adesea excizia cu laser a unei pãrti din valul palatin) sau utilizarea unor dispozitive speciale în timpul noptii, care asigurã permeabilitatea cãilor respiratorii prin mentinerea unei anumite presiuni a aerului la nivelul lor.
Se pot face inhalatii cu ceai de musetel, muguri de pin, pentru a usura respiratia. Camera se aeriseste bine, nu trebuie sã fie supraîncãlzitã dar nici prea rece. Iarna se recomandã asezarea unui vas cu apã pe sursa de cãldurã pentru a se umezi aerul. Înainte de culcare se bea un pahar cu lapte, eventual îndulcit cu miere, cãldut, sau ceai de tei, musetel. Se va evita mâncarea grea seara, mai ales înainte de culcare. Este recomandat ca masa de searã sã fie luatã cu cel putin 2-3 ore înainte de culcare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu