Bronşita acută

Bronşita acută este un proces inflamator acut al bronhiilor, cu debut brusc, cu alterarea stării generale, cu febră, cefalee, astenie, dureri musculare, transpiraţie. La scurt timp de la debut, apare tusea, la început uscată, urmată de expectoraţia uscată. După cîteva zile, tusea este însoţită de expectoraţia purulentă.apariţia bronşitei acute este precedată adesea de procese catarale inflamatorii ale căilor rspiratorii superioare ca rinite, faringite, laringite.
Cauza principală este infecţia. Factorii favorizanţi sînt anotimpul rece şi umed, viaţa şi munca în condiţii insalubre, în atmosfera viciată, cu prf, fum, gaze toxice. Mai intervin în producerea bronşitei afecţiunile rinofaringiene, amigdaliene, sinusale, supuraţiile pulmonare, debilitatea, subnutriţia, surmenajul.
Netratată corect, în special la bolnavii cu rezistenţă scăzută, poate degenera în bronhopneumonie - extinderea procesului inflamator la nivelul plămînilor.
Fitoterapia urmăreşte în primul rînd prevenirea acestei afecţiuni şi a complicaţiilor ei prin creşterea rezistenţei organismului faţă de factorii nocivi prin folosirea zilnică a fructelor şi legumelor proaspete, ca cea mai importantă sursă de vitamine, acizi organici şi săruri minerale. Se recomandă usturoiul care are proprietăţi antiseptice, pulmonare şi intestinale, bactericide şi bacteriostatice.
Aerul din camera bolnavului trebuie să fie umidificat cu două prosoape muiate în apă caldă şi întinse pe calorifer (metodă folosită mai ales pentru copiii care tuşesc mult în timpul nopţii). Fumatul şi contactul cu fumul de ţigară trebuie evitat.
Ca alimente-medicament, Sabin Ivan* recomandă: o cană de lapte cald, în care se va pune suc de usturoi; suc de varză combinat cu suc de morcovi şi zeamă de lămîie (pentru fluidificarea şi eliminarea sputei); suc de hrean amestecat cu suc de ridiche neagră (2 linguri din acest amestec, de 4 ori pe zi); miere.
Pentru calmarea tusei iritative, acelaşi autor recomandă: infuzie de nalbă (o lingură de frunze, flori şi rădăcină la o cană cu apă), 1-2 căni pe zi; infuzie din flori şi frunze de podbal (2-3 linguri la o cană cu apă), o lingură la 2-3 ore; infuzie din flori de tei (1-2 linguriţe la o cană cu apă), 2-3 căni pe zi; o cană cu lapte fierbinte în care se va pune pătrunjel (frunze), a se consuma dimineaţa.
Pentru fluidificarea şi eliminarea sputei se recomandă: infuzie de pătlagină (2-3 căni pe zi); hrean (20 g rădăcină la 1 litru de apă), o cană seara, înainte de culcare; decoct de mere (3 mere cu coajă, tăiate în felii subţiri, apoi fierte 20 de minute într-un litru de apă), o cană înainte de culcare; morcovi şi ţelină (cîte 30 g din fiecare) şi o frunză de varză, toate fierte într-un litru de apă, timp de 15 minute (se va consuma îndulcit cu mire, fracţionat în decursul unei zile); sirop din muguri de pin (50 g, maceraţi mai întîi, timp de o oră, în 50 ml de rachiu, apoi amestecaţi într-un litru de apă fiartă, se răceşte 6 ore, după care se îndulceşte cu miere, apoi se fierbe pînă la înjumătăţire, se iau 4 linguri pe zi).
În timpul verii, se recomandă salată de lăptucă, varză albă, ridiche, ceapă verde şi roşii, iar în timpul sezonului rece - salată de morcovi, ţelină, ridiche neagră, sfeclă roşie.
O băutură foarte bună se poate obţine dintr-un amestec de zeamă de morcovi, mere, portocale, lămîie, miere de albine.
Pentru profilaxia bronşitei acute trebuie menţinută igiena buco-faringiană prin gargară cu infuzii sau deccocturi din plante cu acţiune antisptică (cimbru, coada racului, coda şoricelului, gălbenele, muşeţel, în părţi egale).
În perioada de cruditate a bronşitei acute se folosesc, în cură internă, plante cu acţiune emolientă, calmantă asupra tusei şi bactericidă, plante ce conţin în special mucilagii, uleiuri volatile şi alcaloizi. Ceaiurile se beau calde, îndulcite, de obicei, cu miere.
În volumul "Fitoterapie", autorii* propun mai multe combinaţii:
- frunze de nalbă mare, flori de nalbă de pădure, frunze de pătlagină, sovîrf, fructe de fenicul;
- flori de lumînărică, frunze de podbal, rădăcină de nalbă mare;
- flori de tei, rostopască, sovîrf, cimbrişor, scai vînăt, fructe de anason (plante deprimante ale reflexului de tuse, cu acţiune sedativă, antispasmodică şi tonică asupra sistemului nervos;
În perioada de cocţiune a bronşitei, se beau ceaiuri din plante cu acţiune de fluidificare a secreţiilor bronşice, expectorantă, emolientă, antiseptică şi antispasmodică: ciuboţica-cucului (flori şi rădăcină), frunze de pătlagină, frunze de podbal, frunze de nalbă mare, fructe de anason, isop, cimbru, flori de lumînărică, flori de tei, cimbrişor.
În bronşitele uscate, se recomandă un expectorant obţinut din decoct de rădăcină şi rizomi de ciuboţica-cucului, decoct de rădăcină de lemn dulce şi infuzie de fenicul. La acestea se adaugă 200 g zahăr. Din acest sirop se iau cîte 2 linguri la fiecare oră (adulţi), cîte o linguriţă de 3 ori pe zi (copiii între 2 şi 5 ani), cîte o lingură de 3 ori pe zi (copiii trecuţi de 6 ani).
În lucrarea "Ghid de terapie naturistă", autorii** recomandă:
- clismă cu ceai de coada-şoricelului;
- sirop de ceapă, 3-5 linguri pe zi (500 g de ceapă roşie se dau prin maşina de tocat carne şi se fierb în 750 ml apă, pînă scade la jumătate; se filtrează şi se mai pune o dată pe foc cu zahăr, cît să aibă consistenţa unui sirop; la ultimele clocote, se adaugă 2 linguri cu miere de albine. Se poate face şi un sirop din 2 cepe cu coajă cu tot tăiate felii, care se fierb 10 minute într-un litru de apă, cu 100 g de zahăr; se filtrează şi se bea cald în mai multe reprize, în cursul unei zile;
- infuzie din muguri de brad cu ceapă (1 litru de infuzie de brad în care se fierb 5 cepe şi la urmă se adaugă 10 g miere; se beau 1-2 căni pe zi) sau ceapă coaptă (are proprietăţi expectorante şi antitusive);
- infuzie din frunze de castan comestibil (2-3 frunze la 100 ml de apă; se beau 2-3 ceaiuri pe zi, îndulcite cu miere);
- decoct de rădăcini de fragi (20-30 g la ˝ litru de apă; se bea pe parcursul unei zile întregi);
- ceai dintr-o linguriţă de sîmburi de gutui la o ceaşcă de apă clocotită;
- rădăcină de iarbă mare (decoct din 20 g de rădăcină la 200 ml de apă din care se iau 3-4 linguri pe zi);
- fructe de ienupăr sub formă de ceai (20 g fructe la 500 ml de apă);
- decoct din rădăcină de leuştean (10 g la 300 ml de apă);
- rizomi de pir sub formă de decoct (1 lingură de rizomi la 250 ml de apă; de beau 3-4 căni pe zi);
- tinctură de propolis (15-30 de picături pe zi, cu o oră înainte de mese, într-un păhărel cu lapte călduţ sau apă);
Extern, se folosesc cataplasme cu făină de muştar negru (se amestecă 100 g făină de muştar cu puţină apă încălzită, pînă se formează o pastă. Pasta de înfăşoară într-o pînză subţire şi se aplică pe piele în jurul toracelui, unde se lasă timp de cîteva minute, în funcţie de sensibilitatea pielii, pînă se produce efectul revulsiv).